Catania. Casa Uzeda. Și asta a fost tot în centrul orașului. Mă rog, aceste alegeri le-a făcut Ela, cumnată-mea, ea știind despre ce și cum cu poziționarea. Aici, în Catania, am ajuns în virtutea faptului că este cazarea pe care cumnată-meu o folosește de vreo 8 ani, de când vine anual aici, în concediu. Deci vorbim de o variantă testată, verificată și răsverificată în timp. Casa Uzeda s-a dovedit a fi numele generic pentru toată clădirea în care erau camerele. [...] — citește

Palermo. Kala Rooms. O cazare amplasată în Piazza Marina, nr. 4. Vă spuneam, atunci când m-am lăudat cu trăirile turistice referitoare la Palermo, că eram, practic, pe artera din centrul Palermo: Via Vittorio Emanuele. Deja eram obișnuiți cu obținerea codului de acces în clădirea ce adăpostea camerele. Sistemul devenise aproape banal: primești mesajul, bagi codul, intri și te simți brusc mai mult localnic decât turist. La primul etaj era o lungă înșiruire de camere, una [...] — citește

Mâncarea italiană, mai ales cea siciliană, nu ne sperie pe noi, românii. Nu, nu există suspansul acela specific altor destinații exotice, când te uiți lung la farfurie și te întrebi dacă friptura din strachină n-a lătrat cu cinci minute mai devreme. În Sicilia comanzi liniștit, cu mâna fermă și stomacul relaxat. Orice-ai alege, știi sigur că n-o să te alegi cu o experiență traumatică și nici cu un ingredient care încă are rude prin zonă. Gastronomia siciliană este, [...] — citește

În toate orașele pe care le-am străbătut, mai ales în afara granițelor, am căutat cu încăpățânare piețele alimentare. Nu din curiozitate turistică, ci dintr-o nevoie aproape instinctivă de a înțelege locul. Piețele libere sunt spații necosmetizate, unde omul nu joacă un rol, ci este exact așa cum l-au format tradiția, clima, istoria și, desigur, portofelul. Acolo nu există vitrine perfecte, ci voci ridicate, gesturi largi, mirosuri amestecate și negocieri spuse pe nume. [...] — citește

Catania nu a avut răbdare în ceea ce mă privește. Toate orașele în care fusesem până acum mi se dezvăluiseră treptat, plimbându-mă pe străzile lor, descoperind câte un pic, lăsându-mă să le înțeleg ritmul. Catania, în schimb, m-a luat din prima, ca un fundaș central dur, care ”bagă materiale” fără avertisment, atenționând atacantul că acolo este cineva și că nu va fi ușor. Așa am pățit și eu cu Catania, fără menajamente, fără introduceri elegante. Am [...] — citește