Întâlnirea AFA 2026 -un adevărat succes!

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor!

Încep aceste rânduri prin a vă mărturisi că nu eram hotărât dacă să scriu sau nu despre această Întâlnire! Am văzut că s-au postat câteva articole -nu chiar multe, mare parte dintre participanţi exprimându-şi impresiile prin ecouri şi/sau mesaje pe grupul dedicat evenimentului, aşa că până la urmă am zis că un review în plus nu strică! E drept, eu sper să mai fie unul, că cineva a tot promis că îşi va posta propriile impresii. Am văzut că a scris deja câteva fraze pe un caiet de ciorne şi din când în când mai adaugă câte ceva dar nu ştiu când va finaliza textul căci deocamdată îşi împarte timpul mai mult între joacă şi activităţile şcolare! ;)

                       REZUMATUL ÎNTÂLNIRII

Cei care AmFostAcolo ştim foarte bine ceea ce s-a întâmplat la Mamaia pe parcursul celor trei (pentru unii, patru) zile cât a durat Întâlnirea, prin urmare aş putea spune că această primă parte a articolului este dedicată în special celor care nu au fost prezenţi şi se vrea a fi, o combinaţie între aspecte personale şi o scurtă descriere a ceea ce s-a întâmplat la faţa locului.

După doi ani de pauză, cu regretul că în Bucovina nu am putut fi prezenţi, aşteptam cu nerăbdare o nouă Întâlnire. M-am trecut pe lista încă din primele zile de înscrieri iar familia a fost foarte surprinsă când le-am spus că în luna martie vom merge pe litoral. Iniţial au crezut că e o glumă, apoi când le-am spus motivul, tare bucuroşi au fost, mai ales Horia – v-am povestit deja (vezi impresii) că i-a plăcut foarte mult la Păltiniş.

Am lăsat în urmă zilele, sutele de mesaje postate pe grupul WU dedicat (eu nu am postat prea multe dar le-am citit absolut pe toate) şi ne-am văzut ajunşi la Mamaia, acolo unde în holul de la recepţia hotelului, ne aştepta acelaşi inimos „comitet de primire” . Deşi de obicei, am evitat să dau nume în astfel de articole, de această dată vreau să fac o excepţie şi să menţionez câteva, cu scuzele de rigoare pentru ceilalţi! Aşadar, Cami (roth) şi Zozo (Zoazore), mulţumim pentru tot efortul depus! Au urmat îmbrăţişări, pupături, plăţi, formalităţi de cazare şi... gata, am ajuns în cameră!

Restul zilei de vineri a trecut relativ repede. Cât ceilalţi membrii ai familiei s-au odihnit, eu mi-am împărţit timpul între a înfrunta vântul la o plimbare pe plajă şi a sta pe capul comitetului de primire, cu care am depănat poveşti, amintiri de la Întâlnirile anterioare. Binenţeles că fiind în zona recepţiei, am avut astfel şi ocazia de a întâmpina invitaţii ce rând pe rând au sosit la hotel întreaga după-amiază. Ziua s-a încheiat cu cina (unde ne-am regăsit cu toţii), cu muzică live şi cu o atmosferă ce mi-a depăşit aşteptările –o să revin la acest aspect.

Ziua de sâmbătă a fost o zi plină. După micul-dejun, la ora 09.30 am plecat către Constanţa, o mare parte cu autocarul, ceilalţi cu maşinile personale. Profit de ocazie pentru a-i mulţumi încă o dată Doiniţei şi tuturor celor care s-au oferit să ajute cu transportul spre oraş pe cei care nu aveau această posibilitate.

Prima activitate planificată a fost turul ghidat, care a fost ceva de excepţie! Deşi noi, în ultimii 16 ani nu am ratat niciun sejur de vară pe litoralul românesc, din care cel puţin o zi dedicată vizitării Constanţei, cu un ghid specializat parcă totul a fost diferit, mai ales că am avut parte de unul care a reuşit să nu ne plictisească, captându-ne atenţia cu poveştile sale timp de aproape două ore –un adevărat profesionist, implicat de altfel direct în domeniul istoriei, fiind doctorand în această specialitate şi totodată angajat al Muzeului de Istorie şi Arheologie, un muzeu extraordinar, pe care noi l-am vizitat deja de patru ori (vezi impresii) şi tot am mai vrea să îl vedem, lucru momentan imposibil, din cauza faptului că este închis pentru reabilitarea clădirii care îl găzduieşte.

Pe scurt, plecaţi de la Lupa Capitolină (cunoscută ca “Lupoaica” ), străbătând străduţele Constanţei, rând pe rând ghidul ne-a călăuzit paşii şi ne-a povestit despre fostul Palat regal (în prezent sediul Tribunalului), Muzeul de Artă Populară, Biserica Greacă, stradela Vântului, Casa de Piatră, Casa Hrisicos, Piaţa Ovidiu, Moschea Carol I, Casa cu Lei, fostul Hotel Intim, Bazilica “Sf. Anton” , statuia lui Anghel Saligny, Muzeul de sculptură “Ion Jalea” , Catedrala Arhiepiscopală (cu parcul arheologic din vecinătate), ultima oprire fiind în zona falezei, lângă Farul Genovez. Iar pe parcurs, pe lângă cele despre aceste obiective, am auzit şi multe alte poveşti.

Ajunşi pe faleză, după o scurtă şedinţă foto cu grupul, gaşca s-a “spart” . O parte a plecat către portul Tomis, acolo unde era locul de îmbarcare pentru excursia ce urma (câţiva ar fi trebuit să se bucure şi de o plimbare pe mare, care s-a anulat din cauza condiţiilor meteo) iar pentru o altă parte a urmat vizitarea Cazinoului, o experienţă cu gust dulce-amar. Dulce, pentru că am fost impresionaţi de cum arată clădirea renovată, mai ales că noi am putut face o comparaţie, având ocazia să o vedem şi cu opt ani înainte de a începe lucrările de restaurare – vezi impresii, şi amar, pentru că după aproximativ 20-25 de minute, timp insuficient pentru o vizită completă, am fost pur şi simplu daţi afară, pentru că urma să aibă loc o cununie civilă, fapt care nici măcar nu ne-a fost adus la cunoştinţă la intrare (să ştim să ne organizăm altfel timpul) ci doar pe la jumătatea circuitului de vizitare, astfel că exact de partea cea mai interesantă, mai ales pentru copii, nu ne-am putut bucura decât câteva minute, presaţi de la spate să ieşim cât mai repede. Nu mai insist cu detalii căci s-a tot scris despre această experienţă.

După vizitarea Cazinoului, cei care urmau să plece către crama Murfatlar s-au deplasat către locul unde îi aştepta autocarul, iar ceilalţi... fiecare cu programul propriu! Pentru că am considerat că o vizită la cramă este total nepotrivită unui copil, noi am ale să ne continuăm plimbarea prin oraş, următoarea noastră destinaţie fiind Delfinariul. Fără vreo reţinere, pot spune că am asistat la un spectacol senzaţional, la asta contribuind din plin leii de mare şi delfinii relocaţi (impreună cu antrenorii lor) din Ucraina. A fost a cincea oară când am văzut un spectacol la Constanţa, primul cu generaţia veche de delfini, apoi cu “chinezii” Pei-Pei, Ni-Ni şi Chen-Chen, însă ce ne-au arătat ucraineenii de această dată nu are termen de comparaţie cu ceea ce am văzut până acum. Sperăm să mai avem ocazia să vedem o astfel de reprezentaţie! După terminarea acesteia, împreună cu familia Ninei1909, cu care am asistat la spectacol, am dat o tură şi în jurul lacului, prin microrezervaţie, după care ne-am întors la hotel –mulţumim Nina pentru transport!

Seara a început cu deja tradiţionala festivitate de premiere, urmată de cină şi de petrecerea care la fel ca în seara precedentă, a fost grozavă.

După două zile minunate, duminica nu a mai fost chiar la fel, căci au venit momentele să ne luăm rămas bun, fiecare plecând mai devreme sau mai târziu către casă, probabil, la fel ca noi, cu satisfacţii, speranţe şi de ce nu, dezamăgiri. Cam atât despre ceea ce s-a întâmplat la Întalnirea AFA 2026! Urmează partea... sentimentală! ;)

                       AŞTEPTĂRI, REALIZĂRI ŞI REGRETE

Încă de la finalizarea înscrierilor, cunoscându-i pe marea majoritate a celor din listă, mi-am dat seama că din păcate, la 45 de ani, ne-am reluat statutul de „mezinii Întâlnirilor AFA” . Da, zic din păcate pentru că aşa cum bine ştim, media de vârstă a celor ce formează comunitatea AFA este destul de ridicată – să fiu bine înţeles, nu asta este problema ci faptul că nu prea mai vin alţii din urmă. Despre acest subiect, despre tineri, tehnologie şi viitor a vorbit şi Cornel la festivitate, s-a mai discutat şi cu alte ocazii aşa că închidem subiectul.

La fel de ridicată a fost şi media de vârstă a celor prezenţi la Mamaia şi deşi în mare parte ştiam cu ce oameni de calitate ne vom întâlni şi eram nerăbdători să revedem vechi prieteni (şi să cunoaştem alţii), ţinând cont şi de faptul că Întâlnirea din Bucovina a fost caracterizată ca fiind una „domoală” , sincer vă spun că mă aşteptam ca aceasta de la Mamaia să fie şi mai liniştită. Ei bine, la fel de sincer şi bucuros sunt când vă spun că m-am înşelat, tot ceea ce s-a întâmplat mi-a depăşit complet aşteptările. Deşi am văzut feţe noi, nu am văzut ca acestea să fie câtuşi de puţin marginalizate de cei cu “ştate vechi” , deşi nu am fost la cramă, am văzut clipurile filmate şi am auzit poveşti despre ceea ce s-a întâmplat acolo şi mai ales în autocar, cât despre cele două seri... ce să mai zic, demult nu am mai văzut atâta distracţie şi voie bună! Cel puţin, aşa am perceput noi atmosfera şi nu fabulez cu nimic atunci când spun că ne-a plăcut şi că ne-am simţit foarte bine alături de toţi cei care au făcut parte din ceea ce a însemnat Întâlnirea AFA 2026. Binenţeles că nu trebuie să uităm să le mulţumim în primul rând celor ce au dus greul organizării -lui Cornel şi Ovidiu, şi apoi tuturor celor prezenţi pentru că fiecare şi-a adus contribuţia la succesul acestui eveniment.

A fost o întâlnire foarte reuşită, chiar şi fără a lua în calcul surprizele de care am avut parte. Una dintre acestea a fost prezenţa Mamei Michi, pe care, după atâţia ani, chiar nu credeam că o voi mai revedea la vreo Întâlnire. Şi totuşi, la aproape 92 de ani, a fost din nou între noi, ba chiar am avut ocazia de sta la aceeaşi masă cu dânsa. Felicitări, stimată doamnă!

O altă surpriză a fost decizia lui Cornel de a-l lăsa pe Horia să taie tortul. Ştiu că de data aceasta sunt subiectiv dar poate nici nu vă puteţi imagina prin ce emoţie şi bucurie a trecut acest copil. Ca o mărturisire, vă spun că deşi de-abia aştepta să venim la o nouă întâlnire, a fost oarecum dezamăgit când a aflat că va fi singurul copil prezent. Ei bine, orice urmă de regret a fost ştearsă atunci când şi-a dat seama că defapt asta a făcut să fie în centrul atenţiei;). Le-a povestit şi prietenilor, colegilor de la şcoală, nouă ne tot aduce aminte ce frumos a fost, că el a tăiat tortul... ! Chiar l-a marcat acest moment, de care presupun că o să-şi amintească mult timp de acum înainte. Vă mulţumim!

Cea mai mare surpriză (şi nu exagerez!) a fost prezenţa inopinată a unei persoane foarte dragi familiei noastre, a cărei lipsă de pe lista înscrişilor am regretat-o. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, deşi cu toţii ne sunteţi dragi, sunt câteva persoane cu care încă de la început s-a creat parcă o altfel de “legătură” , care ne-au intrat la suflet mai mult decât celelalte, iar krisstinna este una dintre ele. Tare mult ne-am bucurat că a reuşit până la urmă să ajungă la Mamaia şi să fie împreună cu noi. A existat însă şi regretul că duminică a trebuit să plece destul de devreme şi nu am mai apucat să ne luăm rămas bun.

Şi că tot a venit vorba despre regrete la această Întâlnire, ca de obicei primul pe listă este acela că timpul s-a scurs prea repede, la fel şi clipele minunate petrecute alături de voi. Iar un altul, mult mai mare, este că au lipsit câţiva dintre prietenii pe care de-abia aşteptam să-i reîntâlnesc. Dar aşa cum spunem de fiecare data... “poate data viitoare” !!!

Deşi am încercat să fac doar un scurt rezumat, se pare că a ieşit mult mai mult din acest text şi sper că nu v-am plictisit! Concluzia este că a fost o întâlnire neaşteptat de reuşită, ne-am simţit foarte bine alături de toţi cei ce au fost prezenţi la Mamaia şi sperăm să mai existe astfel de ocazii. Îi dorim multă sănătate lui Cornel, să aibă puterea de a mai organiza astfel de evenimente şi...

Să ne revedem cu bine la ÎNTÂLNIREA AFA 2027!

Toate cele bune şi vacanţe frumoase!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 91 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI