GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Prin Munții Aninei cu” Semmeringul Bănățean”
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Într-una dintre excursiile făcute în vara trecută, drumurile ne-au purtat, iarăși, pe meleagurile bănățene, mai precis pe la Anina, mica localitate fostă minieră, în care locuiește o soră a soției. Ne-am zis că ar fi păcat să ajungem din nou pe aici, mai fusesem de vreo două ori prin zona asta în anii trecuți, fără a merge cu trenul pe ruta Oravița–Anina, una dintre cele mai spectaculoase linii feroviare din România. Sunt multe postări publicate despre acest traseu, am văzut fotografii și filmulețe postate de turiști și m-am gândit că n-ar fi rău să contribui și eu cu impresiile mele.
Trebuie spus că ținta noastră în acest parcurs era vizita la Anina pentru revederea cumnatei, însă pentru a putea profita de orarul trenului Oravița – Anina – Oravița, a fost necesar să ne cazăm pentru o noapte în Oravița (impresii despre cazarea la hotelul” Condor” din această urbe într-un alt review).
Așa că am avut tot timpul să ne odihnim bine, după o scurtă călătorie (venind dinspre Timișoara) cu mașina.
Dar să o luăm metodic.
Ajunși în Oravița într-o după amiază, aproape caniculară, de iunie, tragem la hotelul unde urma să petrecem o noapte (în sensul de odihnă, nu de paranghelie). Ne-am cazat, am lăsat bagajele în cameră și am plecat să vedem câte ceva din oraș. Obosiți fiind, nu am mișunat foarte mult și ca atare mare lucru nu am văzut, însă am avut grijă să identificăm unde e gara pentru a ști cam cât timp ne-ar lua să ajungem de la hotel.
Am constatat că hotelul care ne-a găzduit pentru o noapte se află la” 2 pași” , adică cca. 5 min. de mers pe jos, agale până la gară.
Trenul are plecarea din Oravița spre Anina și după 2 ore și un pic (adică 2 min. peste două ore) ajunge la destinație. Până la reîntoarcerea la Oravița aveam la dispoziție cam o oră și 20 min. de stat în Anina, perioadă în care nu prea aveai timp să faci ceva, doar să vezi ceva în mica urbe, că de vizitat (de exemplu Centrul cultural muzeistic Anina) nu prea aveai când.
Totuși am profitat de puținul timp ca să trecem, în recunoaștere pe la pensiunea unde urma să dormim în noaptea ce urma, la oprirea noastră în Anina.
Călătoria cu trenul pe cea mai veche cale ferată montană din sud-estul Europei se spune că este spectaculoasă.
Ca atare, de ce să mergi cu Semmeringul bănățean pe această rută? Iată ce spune publicația online ” Banatul montan” despre asta:
” - este prima cale ferată de munte de pe teritoriul României, dar și din sud-estul Europei, și cea mai spectaculoasă, inaugurată la 15 decembrie 1863;
- are 14 tunele și 10 viaducte;
- are o lungime de 33,4 km cu o diferență de nivel de 338 m, de la altitudinea de 218 m (Oravița) la 558 m (Anina);
- este o lucrare inginerească unică în România prin pante de înclinare de 20 la mie și razele unor curbe de numai 114m;
- totul făcut în „piatra cioplită” ;
- are 21 km de tăieri în stâncă.”
Un pic de istorie (date furnizate de un panou informativ postat în tren)
Construcția căii ferate Anina – Oravița a fost necesară ca urmare a exploatării cărbunelui (huilă) din Munții Semenicului și din Munții Aninei. Primele mine de cărbuni se deschid între anii 1771-1778 în Anina, Doman și Secu din ținutul Caraș-Severin.
Statul austriac, ca administrator al ținutului, ia hotărârea de a se construi o cale ferată între Oravița și Baziaș, cu o lungime de 62,5 km. pe care urma să se transporte cărbunele și alte materiale la Dunăre și de aici în Austria.
Lucrările încep în 1847 și se termină în 1854, cu o întrerupere între 1848-1850 datorită evenimentelor din anii 1848-1849. În 1855 calea ferată este preluată de Societatea Privilegiată a Căilor Ferate Austriece (Staats Eisenbach Gesellschaft) care o va deschide și traficului de călători.
Întrucât transportul cărbunelui de la Anina la Oravița se făcea extrem de greu, cu care trase de cai, iar o porțiune din acest drum era foarte dificilă datorită pantei foarte mari, dar și pentru că se deschid noi mine de cărbune, exploatări de aur, dar și de lemn din pădurile seculare ale acestor munți (cumva este prologul exploatărilor pădurilor de către austrieci și în vremuri mult mai apropiate), societatea de care aminteam mai sus, decide construirea unei noi căi ferate de la Anina la Oravița, ale cărei lucrări încep în 1861.
Supranumele” Semmeringul Bănățean” a fost dat acestui tren ca urmare a asemănării, din foarte multe puncte de vedere (realizare tehnică, traseul montan parcurs, existența a numeroase structuri, numite generic construcții speciale sau” opere de artă inginerești” ), cu calea ferată” Semmering” din Austria. Iată în ce constau asemănările dintre cele două căi ferate, culese de pe site-ul” oravita-anina. eu” :
” Linia ferată Semmering are o lungime totala de 40 Km între Glognitz-Mürzuschlag pe o diferenţă de nivel de 388 m; la noi este o diferenţă de nivel de 340 m pe o lungime de 34 km. Acolo au fost construite 15 tunele, iar aici 14 tunele. Cel mai înalt viaduct al căi ferate Semmering are 47m, viaductul Jitin are 37 m. Deosebirea mare constă în lungimea tunelurilor. Cel mai lung are 1428 m, în timp ce pe linia Oraviţa-Anina cel mai lung este de 660 m (Gârlişte). Marea artă a construcţiei aceste căi ferate consta în faptul că are o inclinare de 20‰ faţă de celelalte căi ferate care au avut o inclinare cu diferenţă de nivel de 14‰.”
Pe traseu cu trenul
Pe ruta Oravița – Anina și retur circulă o pereche de trenuri, de fapt, dacă-mi amintesc bine, este un singur tren care înainte de prânz se duce la Anina, iar după prânz se întoarce la Oravița. Bilete de tren ne-am procurat din gară, înainte de plecarea trenului, dar, se pare, că în plin sezon rezervarea locului se face online și este obligatorie (cel puțin așa scrie CFR-ul pe situl său) din pricina numărului mare de doritori să călătorească pe această rută.
În prezent trenul circulă doar în scop turistic, iar parcurgerea acestui traseu este de neratat.
Trenurile au plecare din Oravița la ora 11.15 și sosire în Anina 13.17, iar la revenire, pe relația Anina – Oravița, au plecare din Anina la ora 14.40 și sosire în Oravița 16.42.
Acest program ne-a convenit de minune deoarece când am revenit la Oravița ne-am urcat în mașină și am plecat la Anina, locul următorului nostru popas.
Peisajul oferit de primii kilometri după plecarea din Oravița nu are nimic spectaculos.
Peisajul este tern, cu clădiri vechi, unele într-o stare nu foarte bună, peisajul colinar prezentând zone cu verdeață ce alternează cu suprafețe de teren arid. Cred că imaginea asta de nespectaculos este amplificată și de mersul de melc al trenului, zonele acestea părând nesfârșite și îți pui întrebarea dacă a meritat să vii aici.
Mersul agale al trenului are și un avantaj, vorba lui Ioana Gyuri Pascu:
” N-am nevoie dom’ne de viteză
Să-mi facă curent și vânt la freză.”
” Mașina cu Jazzolină”
Pe măsură ce înaintăm și intrăm în pădure, impresia se schimbă, răspunsul la întrebarea de mai sus schimbându-se și el: da, a meritat!
Cum spuneam, realizarea căii ferată Anina (Steierdorf) - Oravița a fost o cerință impusă de transportul cărbunelui (huila – un cărbune superior de foarte bună calitate) extras din minele de la Anina, la Oravița și de aici, mai departe, la Dunăre pentru navele fluviale care navigau pe fluviu, pentru locomotive și pentru fabricile care funcționau în Imperiul Habsburgic.
Iată ce spunea, despre construcția acestui drum de fier, într-o publicație din anul 1863, omul de știință Károly Nendtvich:
„Pentru a înlătura aceste dificultăți ale circulației, societatea a decis să construiască o cale ferată pentru transportul cărbunelui, al fierului și al altor produse către Oravița. Linia urma să pornească din Anina și, traversând un ținut extrem de aspru și sălbatic, să se unească la Oravița cu linia ferată secundară. Nu încape îndoială că proiectarea acestei căi ferate, prin îndrăzneala ei și prin dificultățile de execuție, nu este cu nimic mai prejos decât faimoasa cale ferată Semmering din Europa” (citat extras din publicația online adevărul.ro, din 8 martie 2026) .
Sunt kilometri întregi de drum parcurși de tren, unde ramurile copacilor se unesc deasupra, dându-ți impresia unui nesfârșit tunel verde, care alternează cu cele 14 tuneluri din piatră construite de mâna omului.
De altfel versanții împăduriți ai Munților Aninei însoțesc linia ce șerpuiește printre ei, prin păduri de fag și brad, chei abrupte, stânci albe, cursuri de apă și poieni ascunse. În unele locuri, calea ferată pare a fi suspendată între cer și prăpastie.
Lungimile tunelurilor variază de la 26 m, cel mai scurt, până la cei 660 m ai tunelului Gârliște (Krassovai) sau Moghila, după numele dealului pe sub care trece, lungimea totală a acestora fiind de 2,1 km. Toate tunelurile au fost botezate, iar cele mai lungi, care au peste 100 m, cu nume ale unor personalități din conducerea căilor ferate austriece.
Străpungerea muntelui format dintr-o rocă foarte dură, s-a făcut cu dalta și ciocanul, dinamita nefiind inventată încă, la acea dată (1861 – 1863).
Nu trebuie uitate cele 10 viaductele și poduri aflate pe acest traseu, cu o lungime totală de 843 m. Cel mai lung, dintre ele este Viaductul Jitin, cu o lungime de 130 m și cu cea mai mare înălțime la pilonul central de 35 m. Unele dintre ele (ca și unele tuneluri) fiind construite în curbă.
Tăierile în stâncă și zidurile de sprijin completează elementele care fac atât de impresionantă această cale ferată, fiind considerate pe drept cuvânt adevărate capodopere inginerești de artă.
Câteva mici clădiri, foste cantoane și puncte de oprire, însoțesc linia ferată, amintind de vremea când din aceste locuri urcau sau coborau oameni care locuiau în niște mici cătune vizibile printre copaci.
Cum ziceam, peisajul înconjurător este minunat, liniștitor, odihnitor, dar nu adormitor.
Ca să putem fotografia câte ceva, mă tot foiesc de pe o parte pe alta a vagonului, sau dau fuga la ușa din spate a ultimului vagon, însă cu toate astea nu reușesc să fac niște fotografii mai bune.
Am reușit, nu știu cum, să prind o parte a viaductului Jitin, dar și cam toate tunelurile de pe parcurs. Dacă trenul ar fi avut măcar un vagon mai mult, altele ar fi fost posibilitățile de captare a unor imagini mai de Doamne ajută!
Nu am încercat să fac poze deschizând ușa ultimului vagon, cu toate că, dată fiind viteza cu care” gonea” trenul, nu mai mult de 15 - 20 km/h, nu ar fi fost nici un pericol de făcut” buba” . Am văzut unul din cei cca. 10 pasageri procedând așa și n-a pățit nimic.
Alte imagini oferite de acest parcurs au fost cele ale unor construcții, de fapt foste construcții, ce au aparținut vechii întreprinderi miniere Anina. Am imortalizat câteva, așa spre aducere aminte.
Călătoria cu” Semmeringul bănățean” pe acest traseu este interesantă, frumoasă, iar dacă ajungeți prin zonă nu ratați excursia.
Drumuri bune și excursiii frumoase!
Vă rog videoclipul: https://www.youtube.com/watch?v=Dr2KCJiNB6o
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Mitica49 in 04.05.26 17:30:58
- A fost prima sa vizită/vacanță în ORAVIŢA
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mitica49); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.03742280 N, 21.68634150 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
Felicitări pentru articol! Am aflat lucruri noi, despre care nu știam!
Am tot respectul pentru acei oameni ai sec. XIX-lea care au săpat cu dalta lungile tuneluri în munte! Nu știam că această linie de transport pe calea ferată seamănă cu cea din zona austriacă Semmering, nici că linia bănățeană este prima și cea mai veche cale ferată montană din sud-estul Europei! 👍
Abia citind acest articol am aflat de orașul Semmering
... în mintea mea aveam numai termenul de „simering” , care este cu totul altceva! Diferența de la o garnitură (mai specială, este adevărat! 
) până la un oraș, este nu mare, ci foarte mare!
De-asta-mi place mie AFA! Este un site de unde aflu nu numai informații de călătorie (cazare, mâncătorii 
), ci și lucruri care-mi completează multele lacune pe care le am!
Hai, să trăiești, Dom’Mitică! 👍... și mulțumesc pentru acest frumos și complet articol despre Semmeringul bănățean!... 
L.E. Mi-a plăcut mult și filmulețul cu fetițele!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Mitica49: Mulțumim pentru prezentare. Am trecut și eu pe acolo cu 15 ani în urmă (vezi impresii); pe atunci cred că erau două curse pe zi, nu neapărat turistice. Traseul feroviar este frumos, spectaculos prin prisma lucrărilor inginerești, un drum care trebuie neapărat parcurs de cei care iubesc căile ferate.
Pe de altă parte, pentru turiștii obișnuiți, drumul dus-întors poate deveni plictisitor, având în vedere că doar o parte din traseu este cu adevărat impresionant. Și rămân la părerea mea că pe anumite porțiuni cei de la CFR ar trebui să curețe puțin vegetația crescută haotic pentru a oferi călătorilor posibilitatea de a vedea peisaje frumoase. Linia turistică trebuie menținută, chiar îmbunătățite facilitățile oferite - poate o pauză mai mare la Anina și organizarea unor vizite ghidate (cel puțin în weekend).
Știați că? ... Inițial, pentru transportul cărbunelui între Anina și Oravița, s-a construit o cale ferată cu tracțiune animală. Caii erau utilizați pentru a trage vagonetele pe segmentele orizontale de teren, iar pe cele trei pante existente pe traseu se utiliza forța gravitației (două linii paralele: pe una coborau prin gravitație vagonetele pline cu cărbuni, iar pe cealaltă erau ridicate vagonetele goale cu ajutorul unui cablu, trecut pe după un tambur aflat pe culmea rampei). Ulterior se construiește „drumul de fier” , pe alt traseu, la sfârșitul anului 1863 demarând circulația trenurilor cu tracțiune cu aburi.
@all: Iată niște notițe de călătorie apărute în iulie 1913, în publicația „Unirea” de la Blaj, text ce cuprinde și o descriere a călătoriei cu trenul între Anina și Oravița:
Într-o admirabilă dimineață am sosit pe îngustul peron al gării Oravița. Eram aci ca acasă la noi, când zărisem în jur uriașii munții, cu coastele lor crețe de păduri, de pe malurile unui râu cu apă cristalină. Ș’apoi încă o surprindere! Ce ospitalitate, ce voie bună românească în gară, pe peron! [… ] Câteva momente am stat numai pe peron, căci signalul de plecare se dase deja și ținta noastră era Anina. La întoarcere aveam în program — Oravița.
Drumul ferat de aci și până la Anina este fără pereche. Pe o distanță de peste treizeci de kilometri sunt 13 tunele, iar serpentinele fac așa curbe îndrăsnețe, încât pare că ajungi cu mâna linia încovoiată de vis-à-vis. Câteva clipe încă și Oravița râmase de noi cufundată în valea admirabilă de dedesupt. Mergem pe cursul unui râuleț, a cărui apa de abia la câte o rariște scurtă mai strălucește până la noi, apoi o luăm pe o serpentină îndrăsneață de-a coaste, peste prăpăstii și poduri, atârnate în câte un picior subțirel la înălțimi uriașe. Pe alocurea e drumul ferat tăiat în coastă și zidit cu piatră cioplită, în care pare că se razimă, de teamă să nu se prăbușască.
Trenul mergea anevoe pe aci. Perspectiva e tot mai întunecată de munți, iar la cotituri apar cele dintâi tunete. Subt noi prăpăstiile sunt sălbatice și podurile trenului stau agățate peste muri adânci șerpuitoare. Dungă fragedă de iarbă și flori de alăturea, se pare un brânel fin, subțire, mândru pe umăr fraged, rotund de fată mare.
După două ceasuri, când am răsbit prin acest loc deasupra pe o pajiște mândră și verde, aveam dedesupt tabloul superb a unei bogății a naturii, cum pereche nu poate avea. Niște hodăi singuratice cu jivezi de fân și adăposturi de iarnă, clădite și așezate toate cu aceiași pricepere, în același chip, cum sunt nemestiile răslețe din munții Ardealului, vestesc și aci același suflet românesc, care unul este pretutindenea.
La câțiva pași din vârful acestei coaste se așterne subt noi într-o vale, închisă la toate marginile de dealuri puternice și revărsate. — Anina. Atmosfera e încărcată, surie de fumul gros, ce isvorește din hoarnele uriașe, ridicate din vale la ceriu, iar jos pe pajiștea neagră, fire de păraie subțiri topesc praful de cărbuni și funinginea spălată de ploi. Pe sub terenul plutitor, printre vagoanele lăsate pe șini, alăture a caselor uniforme de lucrător, trecem de aceasta înainte spre stația din mijlocul orașului.
@tata123 🔱:
”Pe de altă parte, pentru turiștii obișnuiți, drumul dus-întors poate deveni plictisitor, având în vedere că doar o parte din traseu este cu adevărat impresionant.
Aceeași impresie am avut-o și noi, și cred că acordându-se o atenție mai mare amenajării acestui traseu printr-o defrișare a vegetației, precum lăstărișul, pentru a crea o imagine mai largă asupra zonei înconjurătoare, drumul ar fi mai atractiv, iar comparația cu Semmeringul original nu ar rămâne doar la stadiul realizărilor tehnice ci și al desfătării privirii dată de un peisaj frumos.
Mulțumesc pentru ecou și vot!
@doinafil:
”L. E. Mi-a plăcut mult și filmulețul cu fetițele!
Am căutat un videoclip care să se potrivească cât de cât cu tema review-ului, eventual ceva de prin zona Banatului, nu a fost nimic mai adecvat decât cântecelul acesta frumos și vesel.
@Mitica49: Foarte bun program ați făcut, în care ați inclus și această călătorie cu trenul de la Oravița la Anina și foarte bun și articolul cu impresiile dvs.
Trebuie să precizez că suntem fani "plimbare cu trenuri turistice"... și cred că pe unde am ajuns ne-am plimbat și am scris și aici pe AFA... dar uite că această plimbare nu am reușit să o facem... și asta din cauză de timp, durează mult călătoria dus-întors...
În iunie sper să facem această plimbare... un coleg reșițean al lui Sorin organizează o excursie în zonă cu o noapte de cazare în Anina... să vedem dacă ne iese!
În rest numai de bine!
@ANILU:
Mulțumesc pentru ecou și vot!
Este bine să profitați de excursia ce se va organiza în zonă. Merită să faceți traseul pe calea ferată Anina-Oravița.
Spuneam că am dormit în Anina de două ori la aceeași pensiune (Casa Piri), însă nu am scris, încă, despre cazarea în această locație. Urmează să postez, în zilele următoare, un articol despre pensiunea asta, o locație pe care merită să o aveți în vedere.
În apropiere de Anina puteți vedea și Lacul Buhui.
Excursii frumoase vă dorim!
@tata123 🔱:
Foarte frumoasă și plină de savoare descrierea călătoriei în limbajul pitoresc de la începutul sec. XX.
Peisajul de pare că este la fel și acum ca și atunci. Nu mai este fumul acela gros care arăta că aici este o activitate industrială intensă, dar nici însuflețirea aceea animată de oameni, locurile părând a fi, uneori, parcă nelocuite.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2021 Țeapă colosală — scris în 26.06.21 de RoxanaOlivia din SACALAZ - nu recomandă
- Jul.2020 Cu semeringul banatean de la Oravita la Anina — scris în 24.07.20 de mariana07 din BRăILA - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Feeria copacilor înfloriți — scris în 19.04.18 de ungureanica din REșIțA - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Semmeringul: la pomul lăudat — scris în 05.06.17 de cod_gabriel din BUCUREşTI - nu recomandă
- Apr.2014 Linia ferată montană Oravița-Anina - 'Semmering-ul bănățean' — scris în 24.05.14 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2013 Comoara Romaniei - Calea ferata Oravita-Anina — scris în 22.11.14 de Tucu2009 din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Jun.2011 Aventuri în căutarea Semmeringului bănățean — scris în 15.03.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată