Periplu de toamnă, cicladico-dodecanez: Santorini - Amorgos - Astypalea - Amorgos - Santorini

TIPĂREȘTE

Pe un ton optimist, vă spun că, dacă tot au trecut cutremurele din Santorini și Amorgos, care sper să fi devenit istorie, deși activitatea seismică din zonă nu este de neglijat, m-am gândit că e timpul să-mi încep povestirile despre una dintre cele mai frumoase și active vacanțe avute în ultimul timp. Pe de altă parte, în ordine cronologică, ajunsesem cu depănările la momentul septembrie 2024, al doilea motiv pertinent pentru care m-am mobilizat să scriu articolul de debut al unei serii grecești absolut memorabile. 

în plus, cine știe, posibil să mai pot da idei unora dintre îndrăgostiții de Elada care nu și-au definitivat planurile pentru anul acesta și s-ar inspira chiar și parțial din această aventură de neuitat.  

Pentru vacanța de septembrie de anul trecut, am avut în vizor tot Grecia, lucru obișnuit de mulți, mulți ani, nimic nou, până aici. Bine, bine, Grecia, dar unde? Fără îndoială, din nou în Ciclade, dar care să fie de data asta?

  Deoarece îmi rămăsese bine înfiptă în minte întrebarea „Dar de Amorgos ați auzit?” ce ne-o adresase la un moment dat un cuplu de francezi septuagenari cu care ne întâlniserăm cu un an înainte pe cursa de ferry Ios-Folegandros și cu care schimbaserăm impresii despre Ciclade, eu am venit cu propunerea pentru această insulă iubită îndeosebi de francezi din motive subiective lor care se rezumă la lumea filmului, aici fiind turnate două pelicule celebre regizate de maeștrii francezi.

Soțul a fost de acord, doar că, uitându-se pe hartă, și-a amintit de o altă insulă iconică, din vecinătate, a plusat și a propus la rândul său: „Ce zici să tragem o fugă din Amorgos în Astypalea? Dar, rămâne să te ocupi tu de tot: organizare generală, distribuție pe zile, ore, cazări, rezervări la ferry, etc.” Am fost uimită de așa o propunere îndrăzneață și, desigur, a fost rândul meu să mă învoiesc întru totul. Inițial mi s-a părut o misiune simplă, mai ales că îmi face plăcere să făuresc planuri, să pun cap la cap activități, să sincronizez timpi, doar că pe măsură ce mă adânceam în căutări, mi-am dat seama că nu e deloc ușor, ba chiar complicat, fiindcă nu reușeam să conectez după cum aș fi vrut Amorgos de Astypalea.

După modelul anului precedent, totul a pornit și s-a terminat din/în Santorini, beneficiind din plin de zborurile directe ale Wizzair de la Otopeni care s-au dovedit un real succes chiar și după patru ani de la lansare. De Santorini nu ne săturăm niciodată, așa că am decis ca mai întâi să stăm un pic aici, chiar dacă e aglomerată, comercială și destul de scumpă. 

De aici urma să circulăm cu ferryboat-ul între insule, având task-ul să găsesc curse rezonabile la preț pe parcursul întregii vacanțe de zece zile, care să se lege cât de cât bine între ele, lucru ce s-a dovedit dificil. 

 Primul lucru pe care-l știam deja din anul precedent era că din Santorini există în sezon o cursă de ferry, în fiecare duminică spre și dinspre Amorgos operată de o firmă mică de ferry, pe nume Small Cyclades Lines sau Mikres Kyklades, cu sediul în Katapola, principalul port din Amorgos, efectuată de unicul lor vas, micuț, vechiuț, pe nume Express Skopelitis, cu un echipaj de bravi marinari, renumiți pentru dibăcie și măiestrie într-ale navigatului. Fără confort, însă, și prețul biletelor era pe măsură, foarte convenabil.

După cercetări pe aceeași temă, cea a curselor de ferry, a reieșit că din Amorgos spre Astypalea opera compania Blue Star Ferries cu care aveam cursă din Aegiali, al doilea mare port din Amorgos, după două zile și o noapte, cumva în cursul următoarei nopți pe la 01,30. În Astypalea aveam trei zile la dispoziție, după care plecam într-o dimineață foarte devreme, pe la 05,15, înapoi spre Aegiali, cu sosire în jur de 07,00.

Cu alte cuvinte, șederea în Amorgos s-a desfășurat timp de patru zile: două zile la început și două la final, miezul fiind petrecut în Astypalea. Alambicat, dar realizabil!

Așadar, a rezultat itinerarul următor: odată ajunși în Amorgos aveam să stăm două zile în dichisitul orășel Aegiali, apoi cu prima cursă disponibilă urma să plecăm în Astypalea unde să petrecem trei zile, apoi să ne întoarcem în Amorgos unde să mai stăm două zile în capitala sa, Chora, iar plecarea către Santorini să se facă din același port în care sosiserăm, Katapola. Cam sinuos și complicat, dar antrenant și aventuros în același timp!

Un aspect important a fost prețul biletelor de ferrybot care, din fericire, nu a fost semnificativ, grație companiilor găsite, care operau cu costuri moderate, ca să nu zic ieftine. Biletele Santorini -Amorgos și retur au costat 11,50 €/pers. /sens, adică 46€ la care s-au adăugat 5 € taxele de rezervare pe site-ul https://www.ferries. gr/en/, la firma Mikres Kyclades Lines neexistând momentan posibilitatea de rezervare directă. În total 51 €, ceea ce mi s-a părut absolut rezonabil. Le-am achiziționat online cu mai multe luni înainte, pentru a ne securiza tranzacția și a ne asigura că avem loc, numărul de pasageri fiind limitat pe un vas micuț.

 Biletele Aegiali Amorgos-Astypalea au costat 12 €/pers. /sens, adică 48 €. Am cumpărat biletele online, de pe site-ul https://www.bluestarferries.com/en-gb, urmând ca înainte cu 48 ore să putem face check-in online, foarte ușor de altfel.

 Totalul a fost de 99 €, un preț modic, accesibil, fără niciun dubiu! 

Pare ciudat, dar așa a fost! Am avut zece nopți de cazare care au fost de fapt unsprezece, fiind nevoită să rezerv două cazări pentru aceeași noapte, în două insule diferite (Amorgos și Astypalea) din cauza cursei de ferry care a fost la o oră imposibilă (la 01,30 din Amorgos, cu sosire la 03,30 în Astypalea), noroc că booking.com s-a prins de itinerarul nostru, toate cazările fiind rezervate prin acesta, și mi-a acceptat acest lucru, în principiu, anormal, pentru care, altminteri, mi-ar fi atras atenția să renunț la una dintre ele cum mi s-a mai întâmplat alte ori. 

 Desigur, Santorini a fost scumpă în materie de cazare (aproximativ 100€/noapte), Astypalea imediat după, neașteptat aș spune (92 €/noapte), iar cele mai mici prețuri (puțin peste 50€/noapte) le-am achitat pentru Amorgos. Aș fi vrut ca toate cazările să fie cu mic-dejun inclus, dar nu era posibil din start, așa că pentru unele dintre ele am cumpărat loco această masă.

În ceea ce privește bagajele cu care am călătorit, nu am ieșit din nota obișnuită a ultimelor vacanțe, aceea de a avea numai bagaje de mână la avion: rucsacuri. Acest lucru a fost motivat în special de faptul că, necesitând să ne mutăm destul de repede de pe o insulă pe alta, nu aveau rost bagajele mai mari, în plus ne-am deprins să avem bagaje minimaliste pentru a ne mișca cu ușurință. Totuși, pe ferry am avut și câte o sacoșică de pânză, de umăr, de fiecare, ceea ce ne-a prins foarte bine. 

Disponibilitate la deplasare trebuie să fie cuvinte de ordine pentru o astfel de vacanță care presupune un circuit combinat cu sejur scurt. Cu alte cuvinte, rezistență la efort, la schimbări rapide de locație, disponibilitate la făcut și desfăcut bagaje.

Cât despre vreme, pot spune că am avut noroc de o vreme minunată: potrivit de cald, cer senin, cu doar puțin vânt față de luna iunie când acesta a fost mai mult decât deranjant, nepunându-se problema deloc de ploaie. Se pare că meltemi, vântul uscat din Egee care bate din iulie până la finele lui septembrie, ne-a iertat, lăsându-ne să avem o vacanță pe sufletele noastre.

 Referitor la costuri/prețuri, după calcule și analize, am constatat că insulele mai puțin umblate și mai greu accesibile, așa cum sunt atât Amorgos, cât și Astypalea, sunt mult mai ieftine față de faimoasa Santorini, din toate punctele de vedere. E drept că nu sunt nici pe departe aglomerate, fiind o reală plăcere să petreci zile relaxante, liniștite într-un cadru natural de vis.

Mâncarea, mesele la tavernă au însemnat ca preț, în Amorgos și Astypalea, cam două treimi din ceea ce plăteam pentru similare în Santorini, parcă și celelalte mărfuri erau mai ieftine în Amorgos și Astypalea, așa încât mi-am dat seama, o dată în plus, că Santorini conține și o latură artificială care îi dă eticheta de scumpă sau foarte scumpă.

În afară de deplasarea cu ferry dintre insule, trebuie menționat și transportul în interiorul insulelor, fiindcă în timpul nu prea generos petrecut pe o insulă sau alta, este nevoie și de a circula de colo-colo în fiecare dintre acestea. 

În Amorgos, acoperirea cu autobuze nu este completă, sau mai bine zis acestea nu sunt mereu la ore convenabile sau nu sunt conectate foarte bine la cursele de ferry. De aceea, dată fiind perioada noastră ciudată de ședere, am apelat atât la autobuze, cât și la taxi, ambele rezonabile la preț, fără să ne facă gaură în buget și aici mă refer în special la taxi. 

În Astypalea, deși am văzut autobuze și stații de autobuz, noi înșine având cazarea lângă una, nici măcar nu ne-am pus problema de autobuz, ci am vrut din prima secundă să închiriem mașină pentru două zile, lucru pe care gazda ni l-a facilitat la o firmă specializată la un preț de 30€/zi.

Primele două zile, vineri, cea în care am sosit dis-de-dimineață și sâmbătă, următoarea, le-am dedicat insulei Santorini care rămâne în top în inimile noastre în ciuda faptului că este comercială și poate nu cel mai bun exemplu de Cicladă autentică, dar este foarte frumoasă. Am revăzut locuri dragi precum Perissa unde ne-am bucurat de baie și plajă fără pic de vânt, am admirat din nou Oia cu apusul său magnific, fără pereche. 

În cea de-a treia zi, duminică, aveam ferry la 11,30 spre Amorgos, cea mai estică insulă din arhipelagul Cicladelor, așa că ne-am deplasat spre port cu busul, iar vasul Express Skopelitis a sosit la timp în portul Athinios, așa că după cinci ore petrecute pe puntea micuțului ferryboat, am sosit în Amorgos, Katapola, principalul său port. 

De acolo, era musai să ajungem în Aegiali, cel de-al doilea port, fiindcă acela era locul de plecare către Astypalea, cea de-a doua insulă din program. Așa că din Katapola, am luat busul spre Aegiali unde am sosit după încă vreo oră, pe la 18,00 instalându-ne la cazarea antamată, la timp pentru a prinde un apus din balcon, absolut memorabil.

A patra zi, luni, a fost lungă și fructuoasă în care am avut un program intens și foarte atractiv. Am început prin a explora pe lumină orășelul Aegiali, cea de-a doua localitate ca importanță din Amorgos, o stațiune cochetă și drăguță de care ne-am îndrăgostit imediat. În plus, deține cea mai bună plajă de nisip din insulă, așa că după ce ne-am întors din explorarea satului Lagada, unul dintre satele emblematice din Amorgos pe care l-am bătut la pas cu mare plăcere, ne-am bucurat de bălăceală și trândăvit pe șezlong, ca un mare bonus pentru a încununa o zi minunată de vacanță.

 Cum în cursul nopții de luni spre marți, la 01,30 aveam cursa de ferry spre Astypalea, bineînțeles că am luat cazarea și pentru aceasă noapte, fiindcă aveam nevoie să ne simțim comod, să ne bucurăm de încă un asfințit de neuitat și de o seară așijderea.

Pe la 04,30 am sosit în Astypalea, deși trebuia pe la 02,50, dacă vasul nu ar fi avut întârziere. Desigur, eu rezervasem aceeași noapte de luni spre marți și în Astypalea, pentru a merge direct la culcare (mă înțelesesem cu proprietarul să ne cazeze noaptea) și a putea să ne trezim următoarea dimineață odihniți și gata de explorat „insula-fluture” , așa cum mai este supranumită Astypalea, datorită formei sale transpusă pe hartă. Aceasta este și cea mai vestică insulă din Arhipelagul Dodecanezelor.

Zilele cinci, șase și șapte le-am petrecut în Astypalea, în care am închiriat mașină pentru cele cu numărul șase și șapte, ziua a cincea, de fapt prima din Astypalea, fiind alocată capitalei Chora, acolo unde aveam cazarea. 

Astypalea sau Astypalaia, așa cum i se mai scrie numele, s-a dovedit „o poezie” de insulă, un tărâm de o naturalețe cum nu am mai văzut de mult timp, rustică, nedezvoltată suficient, dar de un farmec nebănuit. Cu toate acestea, insula deține un aeroport național prin intermediul căruia este conectată de Atena sau de alte insule în special în timpul lunilor de vară. În cele două zile cu mașină închiriată, am explorat pe rând câte o „aripă” , serile petrecându-le în carismatica Chora, indubitabil una dintre cele mai frumoase capitale vizitate. Sper să pot povesti separat despre Astypalea, fiindcă merită întru totul.

În dimineața celei de-a opta zile, într-o zi de vineri, pe la 05,15 aveam ferry înapoi, spre Amorgos, doar că vasul a întârziat din nou, ajungând în Aegiali pe la 08,30, însă întârzierea a venit cu privilegiul de a admira de pe ferry un răsărit de toată frumusețea.

Din Aegiali era musai să ajungem în Chora Amorgos unde aveam antamate următoarele două zile de vacanță, de vineri până duminică, adică zilele cu numărul opt și nouă, în cea de-a zecea plecând.

Am luat un taxi, în lipsă de bus conectat la ferry, dar n-a fost bai și nici nu ne-a uimit prin „măreția” prețului, însă am economisit timp prețios pe care l-am dedicat capitalei insulei Amorgos, una dintre cele mai frumoase capitale cicladice văzute de noi până la acel moment.

Amorgos mi s-a părut a fi un rai, o insulă de o frumusețe fără pereche, în care mi-ar plăcea să revenim într-un viitor apropiat. Are tot ce-și dorește un turist: peisaje superbe, plaje frumoase, trasee de drumeție bine marcate și foarte căutate, obiective emblematice, sate și orășele dichisite, nu este deloc scumpă, are localnici minunați și aspect cicladic clasic care-i conferă un caracter unic.

Chora Amorgos a fost principalul nostru obiectiv cu tot ce oferă aceasta, apoi inegalabila mănăstire Chozoviotissa, simbolul insulei, bisericuța Agia Anna și plaja cu același nume care apar în pelicula Le Grand Bleu cunoscută și ca Deep Blue, celebra realizarea a lui Luc Besson, care a pus Amorgos pe harta turistică a Greciei.

În dimineața celei de-a zecea zile, duminica, aveam ferry la 08,00 spre Santorini, dar nu aveam bus din Chora spre Katapola, așa că am apelat iarăși la taxi, pentru care am rugat gazda să ni-l rezerve. La 11,30 eram în portul Athinios din Santorini, urmând apoi ca ultima zi a vacanței să ne-o petrecem, din nou, în cea mai faimoasă insulă cicladică, ever.

Urma să plecăm spre casă din Santorini în dimineața cu numărul unsprezece, cu avionul programat la 08,50. Spre aeroport ne-am deplasat cu transportul public, iar încasatorul din bus, odată sosiți în stația de la aeroport, ne-a făcut o urare sensibilă care ne-a atins inimile: „Sper că ați petrecut frumos în Santorini și vă așteptăm negreșit și anul viitor, noi suntem aici pentru voi!”

 Cam așa s-a derulat vacanța noastră, un circuit cicladico-dodecanez, un tur de forță care s-a dovedit un itinerar care ni s-a potrivit de minune. Vacanța aceasta a fost o provocare de la început până la final și declar cu mâna pe inima mea iubitoare de Grecia, că a fost una dintre cele mai reușite, nu doar antrenantă sau incitantă, ci și de explorare și cunoaștere, așa încât pot spune că am văzut locuri noi, de o rară frumusețe, am cunoscut oameni deosebiți, localnici care ne-au făcut zilele mult mai bune față de ce ne imaginam noi.  

Aceste două insule noi pe care le-am vizitat au un potențial turistic nebănuit, aici mă refer în special, la Amorgos, de aceea e bine să nu le evitați alegând în locul lor altele mult mai sonore, sigur satisfacția va fi mare dacă vă plac insulele cu grad ridicat de naturalețe.

Închei din nou cu îndemnul sincer de a vizita Cicladele, insulele de care nu prea îndrăzneam nici noi să ne apropiem, însă de care ne-am îndrăgostit iremedial și pe care ne-am propus să le vizităm în continuare.

Și fiindcă vara ne bate la ușă, bucurați-vă de insulele Ciclade sau Dodecaneze, ori de care vreți voi, bucurați-vă de Grecia!

---

VIZUALIZĂRI: 148 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI