Tur al orașului Anchorage cu gust de ren și de somon sălbatic 

TIPĂREȘTE

Citatul zilei provine din Alaska - Secretul fericirii este libertatea, secretul libertății este curajul!

Tur al orașului Anchorage cu gust de ren și de somon sălbatic . Am furat acest titlu de la prima excursie pe care am făcut-o acolo prin oraș.

Ne-am trezit relativ devreme, când lumina rece a soarelui tăia norii de peste Golful Cook. Orașul, cu puțin peste 290.000 de locuitori, e cel mai mare din Alaska, dar se simte mai degrabă ca o așezare aflată la marginea sălbăticiei. De fapt, aproape jumătate din populația statului trăiește aici, într-un loc care pare mereu pregătit pentru aventură.

Din grădina din fașa containerului vedeam munții Chugach, acoperiți de zăpadă chiar și la mijlocul verii. Între mine și ei, orașul pulsa liniștit, câteva străzi ordonate, case de lemn, muzee mici și restaurante unde toți se salută ca într-o comunitate mică. Chiar am rămas mirat cum ne salute lumea pe stradă.

Anchorage are ceva paradoxal: e modern, cu drumuri largi și magazine de echipament montan la fiecare colț, dar în același timp, la doar 15 minute de centru, poți ajunge în Parcul Național Chugach, o întindere uriașă de peste 2000 km² de păduri, lacuri și vârfuri. Acolo, natura nu te așteaptă cu zâmbetul pe buze, ci cu respectul pe care îl impune tăcerea ei.

Diferența de fus orar de România era de 11 ore, iar secretul meu ca să mă adaptez cât mai repede eset să nu mă gândesc la asta. Așa că ajuns acolo încerc să mă adaptez cât mai repede ritmului biologic de acolo. Așa că chiar dacă am ajuns dimineața devreme la container, scuzați cacofonia și nu am apucat să dormim foarte mult aveam deja programată o excursie prin orașul Anchorage, doar așa ca să ne facem o idee. Doar că era la 10 dimineața programată și era situate în centru așa că aveam ceva de mers pe jos.

Tur al orașului Anchorage cu gust de ren și de somon sălbatic se chema destul de apetisant această excursie. Punctul de întâlnire cu ghida era pe 3rd Avenue, chiar vis a vis de hotelul Hilton. Trebuia să ne înregistrăm la un birou apoi să așteptăm o dubă cu un urs. Toată excursia nu a durat mai mult de 3,4 ore și a contat printr-un tur al orașului.

Prima oprire a fost la un magazine din imediata apropiere a gării din localitate, un magazine touristic numit Ulu Factor unde un băiat simpatico ne-a prezentat cuțitele tradiționale ulu, celebre în zonă. Dacă aveam bagaj de cală cu siguranță mi-aș fi luat și eu unul.

În microbuz mai erau două grupuri din diferite state americane. Rar am întâlnit în această excursie turiști din Europa. Erau, dar nu foarte mulți. Pe drum ghida ne-a povestit despre istoria locală, dar și despre fauna bogată din împrejurimi. Ne-a spus că toamna târziu nu este exclus să te întânești pe străzile orașului cu vreun ren rătăcit sau cu vreun urs grizzly gunoier. Ce să-I fi spus că la noi în Brașov sau în Harghita așa ceva este la ordinea zilei? Sigur nu mă credeau și și-ar fi închipuit că mă laud.

Următoarea oprire a fost tot la un magazin de dulciuri de data astanumit Alaska Wildberry unde este cea mai înaltă fântână de ciocolată din lume. Toate bune și frumoase, dar produsele cam scumpe și nici atât de bune ca o ciocolată elvețiană de exemplu.

 Drumul nostru a continuat spre aeroportul Ted Stevens din Alaska. Ne-a povestit că acesta este principal legătură cu restul Americii și nu doar din punct de vedere al traficului de persoane ci și al mărfurilor. Este drept erau o mulțime de avioane cargo de marfă.

Apoi am mers într-un loc unde erau parcate pe apî o mulțime de hidroavioane de mici dimensiuni. Ghida ne-a povestit că marea majoritate a locuitorilor cu bani au ca îndeletnicire pescuitul ori vânătoarea, iar hidroavionul este principalul mijloc de deplasare. Sincer acolo nu am văzut bărci câte hidroavioane am observat. Iar pe cer non stot roiau. Este clar că le trebuie un permis, dar nuțtiu dacă îți obțin zilnic autorizația de zbor sau pur și simplu zboară când vor mușchii lor.

Aici erau parcate pe lac hidroavioanele și fiecare avea și o micuță cabana de depozitare a pieselor de schimb sau a combustibilului pentru hidro avioane. După această zonă era o alta unde era plin de hidroavioane la reparație semn că sunt o mulțime prin oraș.

Se pare că nu am mers foarte mult prin oraș cu microbuzul ci mai mult pe la periferie. E drept orașul este întins pe orizontală și fără mașină ești mort acolo. Așa ne-am putut bucura și de privelițti deosebite ale munților Chugach ori Chenai care aveau crestele înzăpezite, chiar dacă eram în luna august.

Următoarea oprire a fost la un magazin unde am avut ocazia să gustăm cârnați de ren și somon afumat. Surpriză acest magazine era chiar lângă cazarea noastră așa că nu am ezitat să-l mai vizităm și noi în mod independent. Chiar ne-am luat o bucățică de salam de ren și una de somon sălbatic și așa ne-am asigurat micul dejun pe trei zile cu 30 usd, destul de scump, dar mult mai rentabil ca la restaurant.

Cam asta a fost prima zi prin Anchorage. A fost o excursie scurtă, o excursie introductivă. După patru ore am coborțt exact în același loc. Nu am scăpat de tips care era recomandat cu un afiș în microbzs, dar și sugera mai mult sau mai puțin subtil de micuța ghidă, I-am dat 10 usd că măcar a fost simpatică,

Din acest prim tur ne-am dat seama că orașul Anchorage nu prea este de vizitat, ci este mai mult un punct de plecare spre adevăratele puncte de atracție ale zonei și anume sălbăticia naturii. Poți maxim observa stilul de viață American, case gfrumoase, gazon îngrijit, fără garduri….

In prima parte a sejurului nostru în Anchorage am stat trei zile. Am descoperit un oraș foarte curat, foarte îngrijit, plin d e flori și de verdeață. Ne-am dat kilometrajul peste cap am mers doar pe jos, cam 20000 de pași zilnic. Traficul era lejer fiind străzi late și nu foarte multe mașini. Oamenii foarte drăguți, dacă te întâlneai cu cineva pe stradă nu exista să nu te salute și chiar să te întrebe ce faci. Se pare că erau foarte bucuroși de oaspeți.

Pe drumul nostru spre container că nu-I pot spune hotel am dat și peste biserica Biserica St. Nicholas of Myra (Sfântul Nicolae din Mira) din Anchorage. Aceasta este una dintre cele mai vechi și mai reprezentative parohii ortodoxe din oraș, un loc în care spiritualitatea rusă, istoria locală și viața comunității din Alaska se întâlnesc într-un echilibru surprinzător.

Biserica poartă numele Sfântului Nicolae din Mira , arhiepiscop din secolul al IV-lea cunoscut pentru bunătatea sa, pentru miracolele atribuite lui și pentru faptul că a inspirat legenda modernă a lui Moș Crăciun. În tradiția ortodoxă, Sfântul Nicolae este ocrotitorul marinarilor, al copiilor și al celor aflați în primejdii.

În Alaska, el are o semnificație specială. Primii misionari ruși, veniți în 1794 din Valaam, au ridicat multe biserici sub patronajul său, considerându-l protectorul călătorilor și al celor din tărâmurile reci și îndepărtate.

St. Nicholas of Myra nu este o catedrală masivă, ci o biserică caldă și modestă, construită în stil ortodox tradițional, cu cupolă rotundă și cruce slavonă deasupra. Exteriorul are linii simple, vopsite în lemn lăcuit și cu margine albastră, iar cupola aurie reflectă lumina scăzută a soarelui alaskian  Interiorul este bogat în icoane, candele și un iconostas pictat manual. Lemnul cald, lumânările și mirosul de tămâie creează un sentiment de pace profundă.

Aici am dat de un preot cu care am conversat un pic. El ne-a spus că este preot ucrainian, ca are o mica comunitate care vine la biserică în mod frecvent de doar 30-40 de familii, printer care vreo patru de români. După spusele lui românii ar fi soldați în armata americană. Ne-a povestit că avea ceva legături cu România și chiar a fost de cțteva ori la noi în țară și ca drept dovadă ne-a spus și cțteva cuvinte în limba noastră. Era un tip foarte simpatic. Dar un lucru m-a frapat la el cu toate că toate semenele din biserică arătau că este o biserică de rit orthodox rus vechi el ne-a spus acum că este o biserică Greco-catolică! Ciudat, foarte ciudat.

Ce să vă mai spun despre Anchorage? Nu există magazine alimentare. Sunt doar din astea mari la periferie, dar de astea mici nu sunt. Nu aveam de unde să ne luăm o pâine, ceva. Doar de la numite benzinării ne-am putut lua o apă sau ceva de mâncare. Multe restaurante sunt închise, dai cu tunul să găsești unul deschis.

În Alaska este interzisă băutura pe stradă. Nu găsești să cumperi o bere. Singurele locuri unde poți să bei sunt barurile și restaurantele. Chiar am fost la un bar și am vrut să ne luăm bere pentru acasă și nu ne-au dat voie să ieșim cu ea din local. În schimb au magazine dedicate unde cu buletinul îți poți cumpăra droguri ușoare la liber.

Erau destui oameni ai străzii. Marea majoritate erau drogați și făceau parte din comunitatea nativilor. Se vedea foarte clar după trăsături. Pesemne nu s-au adaptat vieții civilizate. Ei îți făceau veacul prin centru și erau mai mult prin parcuri. Din fericire erau inofensivi nu am avut probleme cu ei.

Închei aci acest prim articol introductiv despre Anchorage, Alaska, locul unde s-au întîlnit cei doi lideri Trump și Putin. Am avut noroc și nu ne-am intersectat cu ei. Am ajuns la două zile după întânirea lor. Având în vedere că am organizat această excursie cu mult timp înaintea lor, am crezut că vor să mă cunoască, dar pesemne m-am înșelat amarnic.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 21 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI