Templul Lama (Yonghegong), cel mai cunoscut loc de rugaciuni din Beijing

TIPĂREȘTE

De la Templul Cerului ne-am indreptat catre cel mai mare templu al budismului tibetan din Beijing, Templul Lama, care in limba chineza se numeste „Yonghegong” , ceea ce inseamna literalmente „Armonie si Pace” . Pentru multi turisti straini care vin la Beijing, templul Lama este a treia atractie importanta, dupa Orasul Interzis si Templul Cerului.

A fost construit in timpul dinastiei Qing, in 1694, ca resedinta a imparatului Yongzheng, in perioada in care era doar un print. Dupa ce a urcat pe tron, el a transformat-o intr-un palat temporar numit „Yonghegong” . In 1744, succesorul sau, imparatul Qianlong, a transformat palatul intr-un templu lama, oferindu-l calugarilor tibetani.  

Dupa ce am cumparat biletele, 25 CNY/persoana, am intrat pe poarta templului, cu 3 arcade monumentale, in fata carora se afla leii de piatra, caracteristici locuintelor imperiale. Din acelasi motiv, culoarea tiglelor acoperisurilor este aurie, iar peretii sunt rosii, intocmai ca in Orasul Interzis. Vizitatorii primesc un manunchi de bete si sunt incurajati sa la arda la fata locului pentru a se inchina lui Buddha.  

Am mers pe o alee larga ce a fost folosita pentru trasurile imparatilor si sotiilor lor in timpul dinastiei Qing, iar la capatul acesteia am ajuns la Zhaotai (Poarta Declaratiei Pacii), care cuprinde trei arcade mari, cea din centru fiind folosita exclusiv de imparati.  

Trecand prin Poarta Zhaotai, am ajuns in a doua curte in care se afla Turnul Tobei pe latura de vest si un Turn Clopotnita, pe latura de est, iar in fata acestora se afla 2 pavilioane octogonale. In fata Turnului Tobei se afla un vas imens din cupru cantarind 8 tone, in care se prepara terci care era servit anual cu ocazia festivalului Lama, prima portie fiind oferita lui Budha, apoi imparatului si familiei acestuia, ministrilor, printilor mongoli si budistilor, inaltilor oficiali. Astazi traditia continua, insa portiile se impart sutelor de oameni care sarbatoresc.  

Templul are 5 sali principale, asezate„in cascada” . Poarta Yonghe, initial intrarea principala in Templul Yonghe, se numeste acum Sala Devaraja (Sala Regilor Ceresti), deoarece exista statuile viu colorate ale celor 4 regi ceresti foarte puternici, situate de ambele parti ale zidurilor interioare ale palatului. Cu picioarele strivind demonii, acesti regi simbolizeaza datoria lor de a infrunta raul si de a proteja lumea. Unul dintre regi detine un sarpe si comori, altul tine o umbrela si un soarece de argint; cei din partea cealalta tin o sabie, respectiv o pipa (instrument muzical folosit in China antica). In interiorul salii, in centrul tronului de aur, se afla o statuie a Buddha Maitreya care zambeste jovial. In spatele statuii lui Maitreya se afla zeul protector Wei Tuo, reprezentat stand pe nori plutitori, imbracat in armura.

La iesirea din Sala Devaraja, am observat un vechi vas de gatit din cupru, fabricat in timpul dinastiei Qing. Acest vas are o valoare artistica ridicata si se numara printre „cele mai rare 3 lucruri din Beijing” . In partea superioara a vasului sunt 6 usi, cu cate 2 dragoni sculptati.  

La nord de Poarta Yonghe se afla Palatul Yongyou (Sala Armoniei si Pacii), palatul principal din templu. Sala a fost initial locuinta imparatului Yongzheng, inainte de a fi incoronat. Cand a murit, sicriul sau a fost asezat aici. Acum, in interior se afla 3 statui din bronz ale lui Budha, care sunt trecutul, prezentul si viitorul lui Budha, iar 18 Arhati (statui ale discipolilor lui Budha) sunt asezati de ambele parti ale salii, oferind protectie.  

Falun Hall se afla la nord de Sala Yongyou si a fost numita astfel in 1744, cand Yonghegong a fost transformata in lacas de cult budist. Sala a fost initial locuinta sotiilor imparatului, astazi aici preotii citesc scripturile si tin ceremoniile budiste. Arhitectura sa prezinta atat stiluri chinezesti, cat si tibetane. O statuie mare a lui Tsong Kha-pa, fondatorul lamaismului, este amplasata pe altarul salii, impreuna cu ofrande. In spatele acestei statui se afla Muntele Arhat, care are 500 de Arhati, realizati din cinci tipuri de metale - aur, argint, cupru, fier si cositor, modelati in diferite ipostaze.  

Traversam din nou o curte si ajungem la Wanfuge (Pavilionul celor Zece Mii de Fericiri), ultimul palat formal vizitat in Templul Yonghe Lama. Acesta este cel mai inalt palat, avand 3 etaje. In interiorul acestui pavilion sunt expusi zeci de mii de Buddha pe fiecare nivel, iar in centru se afla o statuie enorma a lui Maitreya pozitionata pe o baza de marmura alba. Are 26 m inaltime, fiind confectionata dintr-o singura bucata de lemn de santal, fiind inclusa in 1993 in Cartea Recordurilor Guinness.

Ultima sala se numeste Sui Cheng si in ciuda aspectului sau modest, gazduieste in prezent statuile unei zeite budiste tibetane, Tara alba, Tara verde si fondatorii sectei Gelugpa ai religiei lama in diferite perioade. Putini oameni aduc omagii, cei mai multi trec doar pe langa statui.

Templul Lama a jucat un rol important atat in religie, cat si in politica. Din punct de vedere politic, Templul Lama a fost legatura si puntea intre guvernul central al dinastiei Qing si guvernul local din Tibet. Din punct de vedere religios, ca un loc de inalta valoare pentru activitatile religioase, Templul Lama a raspandit cultura budista tibetana.  

In vecinatatea templului Lama se afla Templul Confucius, spre care ne-am indreptat traversand Guozijian Street, strada marginita de case traditionale in curte, temple antice si institutii culturale, unul dintre hutongurile Beijingului. Hutong este numele dat unei alei inguste, in care fiecare casa este conectata la cealalta, ceea ce face ca localnicii sa pastreze legatura cu vecinii lor. E o atractie deosebita pentru turisti, oferind o perspectiva asupra vechiului stil de viata al pekinenilor obisnuiti.  

Pe aleile intortocheate se poate experimenta viata localnicilor. Magazinele vand tot felul de marfuri care satisfac nevoile zilnice ale localnicilor.  

Dintre cele peste 1000 de hutonguri ramase, 10 sunt cele mai cunoscute, printre acestea numarandu-se si Guozijian.  

Strada Guozijian ofera o privire asupra bogatei istorii educationale si a mostenirii culturale a Beijingului. Este una dintre cele mai frumoase strazi antice, singura strada cu arcade decorate pastrata in Beijing. Pe ambele parti ale strazii, majoritatea structurilor sunt curti joase si ingrijite, cu pereti gri si gresie. Portile vopsite in rosu impreuna cu caramizi negre, custi pentru pasari agatate in copaci si curti, sunt tipice vechiului Beijing.  

Vizitatorii pot explora Templul Confucius si Colegiul Imperial, care erau centre importante de invatare si educatie in China antica. Templul lui Confucius din Beijing este, ca marime si importanta, al doilea templu confucian din China.

Din pacate, pana am ajuns la intrarea in templu, acesta s-a inchis publicului si nu am putut vizita nici Academia Imperiala, deoarece biletul de intrare la templu includea si academia.  

Traditia chineza dicteaza ca la dreapta unui templu sa fie o scoala. Academia Imperiala a fost construita in 1306 si a fost cea mai importanta institutie de invatamint superior din timpul dinastiilor Yuan, Ming si Qing. A fost desfiintata in 1898, fiind inlocuita de cea care acum poarta denumirea de Universitatea Peking.

Din aceasta zona veche, istorica, am plecat cu metroul catre partea moderna a orasului, Wangfujing pedestrian street. Strada Beijing Wangfujing, una dintre simbolurile comertului din Beijing, echivalentul Champs-Elysees din Paris, este cea mai cunoscuta si prospera strada comerciala cu tendinte moderne, aflata langa centrul orasului, in districtul Dongcheng.  

Fiind prima zona de afaceri faimoasa, strada comerciala Wangfujing gazduieste o mare varietate de magazine, unele apartinand unor marci de renume mondial. Ne-am uitat precum copiii entuziasmati la reclamele luminoase 3D, cu dragoni sau ursi panda.  

Am incheiat ultima seara in Beijing, servind Suprem Beijing duck la restaurantul Jingzun, aflat peste drum de hotelul nostru.  

Rata Pekin este un fel de mancare traditionala chinezeasca celebra, constand in rata preparata in piele crocanta si carne frageda. Desi acest preparat provine din Beijing, originile sale dateaza din Dinastia Yuan. Prepararea ratei Pekin este un proces minutios, primul pas fiind umflarea ratei cu aer, separandu-i pielea de grasime. Apoi, rata este fiarta si uscata inainte de a fi suspendata si prajita intr-un cuptor cu flacara deschisa. Cand este gata, pielea ratei va fi de culoare brun-roscata stralucitoare.

Bucatarul a adus rata prajita pe tava si a taiat fiecare bucata de carne, in fata noastra. Fiecare felie a fost asezata frumos pe farfurie, de parca fiecare bucata avea locul ei. A fost una dintre cele mai memorabile experiente ale mele din Beijing.  

Pielea crocanta si totusi gelatinoasa, se topea in gura. Carnea, ascunsa sub piele, a fost pregatita si taiata, fiecare bucata fiind dintr-o parte diferita a ratei. Aceasta se serveste cu o serie de garnituri, inclusiv castraveti taiati felii subtiri, clatite subtiri si usoare, aproape translucide, sos dulce de fasole si zahar. Totul a fost delicios, de la carne la garnituri si clatita chinezeasca.  

Astfel s-a incheiat perioada fermecatoare pe care am petrecut-o in Beijing, urmand ca a doua zi dimineata sa pornim spre alte teritorii incarcate de istorie si de legende ale Chinei.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 35 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI