Municipalitatea Faistos - o felie din Creta

TIPĂREȘTE

Cuvant inainte

Municipalitatea Faistos se afla in partea central – sudica a Cretei, acoperă o suprafață de 410 km2 (dublul mărimii orașului București) si este marcat de un peisaj arid cu lanțuri muntoase spre nord (granita județului se afla chiar pe creasta muntelui Ida, cel mai înalt vârf al insulei) si spre sud (munții Asterousia sau muchia Kofinos sunt ultima baricada spre marea Libiei), iar centrul regiunii adăpostește întinsa câmpie Mesara, care da si numele golfului ce se deschide spre apus.

Turismul in aceasta zona ocupa un loc secundar, in timp ce agricultura domina peisajul: superba câmpie Mesara este un covor de grădini de măslini nesfârșite ce se alungesc pe versanții lini din jur, iar zonele colinare, micile platouri si depresiuni montane sunt ’albite’ de o mulțime de sere.

Aici e o altfel de Creta – e mai puțin despre imaginile clasice a ceea ce înțelegem când spunem Grecia si mai mult despre viata rurala greceasca, despre locuri izolate sălbatice, despre un mod mai tihnit si mai liniștit de a trece de la o zi la alta. Celor iubitori de confort si plaje nisipoase poate nu li se va părea locul ideal de vacanta, dar pentru cine iubește explorarea si locurile ferite – cred ca e o destinație de luat in calcul.

Majoritatea plajelor sunt medii sau măricele ca dimensiune, destul de aerisite, formate dintr-un amestec de nisip, pietriș, pietre si lespezi uneori, iar marea se adâncește destul de repede – in 10-15-20 m. Punctual sunt câteva zone mai nisipoase si cu acces mai lin in apa dar nu aceasta e regula in zona, așa ca sunt recomandați papucii de apa.

O parte din plajele izolate se pot accesa numai via niște drumuri de pământ cu denivelări, care impun conducerea unui vehicul cu garda mai înalta. Daca dorești sa te bucuri de aceste locuri merita sa închiriezi o mașina care poate face fata la dificultatea din teren – noi am închiriat online un Suzuki Vitara cu asigurare full la 560 euro/10 zile de la firma din aeroport Heraklion. De altfel am remarcat ca majoritatea localnicilor au in familie minim o mașina de tip off-road pickup. Navigarea folosita a fost Waze, dar trebuie verificat când vrea sa facă short-cut-uri inutile sau dc in sălbăticie are destinația bine stabilita. Mașina închiriată nu avea suport de telefon, deci e bine sa aduceți unul la bagaj.

Noi am avut de facto 8 zile pline de colindat si descoperit, cu o vreme impecabila in intervalul 20-30 iunie. Temperaturile au fost de 25-32 grade, dar apa a fost mai rece puțin decât in alte zone: pana pe 24/06 a avut cam 21-22 de grade, iar după 25/06 a urcat la 23-24 de grade.

Drumurile asfaltate sunt in condiții decente in afara localităților, dar prin localități sunt peticite si denivelate destul de des. Șoselele care traversează munții sunt foarte faine si pentru mine, șofer fiind, a fost una dintre cele mai frumoase parți. Am încercat sa nu mergem pe același drum dus-intors tocmai pt a experimenta cat mai multe trans-montane din Faistos.

Cazarea aleasa de noi e situata dincolo de limita municipalității, in satul Mitropoli – foarte accesibil așezat in proximitatea DN-ului care merge spre Heraklion. Am stat la Villa Lavender si a fost o alegere last minute bazata pe nevoile specifice ale grupului.

Satul Mitropoli este important pe harta arheologiei cretane deoarece aici se afla situl Gortys – ruinele celei mai mari capitale din epoca dominației romane in zona; biletul este 10 euro si daca descarci aplicatia Helenistic Heritage ai la dispozitie un ghid care te conduce printre ruine cu explicatii la fiecare tabela de identificare (acest app e util pentru toate monumentele din spatiul elen). Muzeul are un magazin de suveniruri variat si bogat, dar cu preturi ok, precum si o cafenea micuța. Peste drum de sit se afla un măslin milenar care in creșterea lui a îmbrățișat coloanele antichității – este unul dintre arborii monumentali ai insulei.

Rămânând in sfera arheologiei, cel mai important sit al zonei este situl Faistos, unde a fost cândva un palat minonian aproape la fel de important ca cel din Knossos. In apropiere se afla situl AgiaTriada – de asemenea un vestigiu al erei minoniene. Aceste locuri încărcate de istorie sunt destinații faine pt cei pasionați sau in zilele cu vreme nepotrivita de plaja. Un alt monument istoric este maslinul milenar din apropierea acestor situri, la care se ajunge pe niște coclauri accidentați - in trunchiul lui scobit încap 3 oameni si este considerat cel mai bătrân copac din municipalitate, de aici si numele: Mama măslinilor din Kamilari;

Marea – THALASSA

MATALA - stațiunea cea mai importanta din zona si una dintre cele mai frumoase destinații din sudul Cretei – as spune ca fotografiile si filmulețele privite înainte de a merge acolo nu au reusit sa-mi transmita cu adevarat senzatia locului. Exista un aer prins undeva intre pitoresc si hippiot care se simte destins, liniștit dar vivace. Noi am prins si festivalul anual de solstițiu, ținut pe plaja la apusul soarelui, cu o combinație de muzici de cover-uri faine si trupe indie-rock. A fost unul dintre momentele foarte frumoase ale concediului. Acces: drumul este asfaltat in condiții ok – nu sunt probleme; Parcare: daca vrei sa răsfeți mașina exista parcare cu parasolare pt 5euro/zi in inima stațiunii. Se poate continua mai departe pentru a parca pe zone virane fără cost. De asemenea se parchează si prin stațiune fără taxa (in iunie), de-a lungul drumului. Când este foarte aglomerat exista 2 zone de criza P1, P2 si P3 (fără taxa).

Marea este curată și limpede, se adâncește destul de repede, in 10 m și fundul marii are zone de plăci stâncoase, zone de pietre si zone nisipoase - sunt necesari papuci de apa. Pe latura nordica se pot face sărituri de pe stânci, in zona plăcilor si a stâncilor se poate face snorkeling. Plaja - 400 m lungime și destul de lată (20-30 m), cu nisip gri grosier. Există câteva zone organizate cu șezlonguri (15 euro/set) dar minim 50% din suprafață e lăsată liberă. Are o bordura de copăcei in partea nordică unde se poate sta si cu cortul sau cu prosopul la umbră dacă mergi din timp – acești copăcei am aflat noi ulterior ca se numesc TAMARIX si sunt foarte prezenți pe plajele sudice – grecii le zic Almyriki – acum noi iubim almyriki! Mâncătoria: noi am luat masa de 3 ori la același local fiindcă ne-a plăcut foarte mult meniul, personalul si vibe-ul- deci recomand acest loc din tot sufletul: Hippies Cave Bar & Food

Stațiunea: are multe multe restaurante, magazine micuțe cu de toate, piațete cu muzica live, desene pe asfalt, cafenele si terase si bineînțeles cazări de toate felurile. Este un orășel micuț dar foarte animat si in același timp pe “chill mode” . Preturile sunt un pic mai ridicate decât in restul regiunii, economia profitând de afluxul puternic de turiști. Grotele – locul asta a devenit faimos datorita numeroaselor grote săpate din vremea romanilor si încă dinaintea lor in versanții nordici ai plajei care au atras in număr mare hipioții anilor 70; treptat guvernul a intervenit sa reducă curentul si in timp a blocat accesul către ele așa ca astăzi pot fi vizitate numai contra cost (5e); ca o recomandare ideal este o vizita ori dimineața ori după-masa, astfel încât zona sa se afle in umbra, deoarece piatra reflecta puternic căldura soarelui. APUSUL – e un loc superb de privit sfârșitul zilei

KOKKINI AMMOS – Red Beach sau plaja nisipurilor stacojii – este o plaja sălbatica accesibila per pedes, frecventata de turiști si precum ii e si numele – are un nisip frumos de culoare auriu- arămiu.

Acces – dintre casele stațiunii pornește o poteca care iese pe versantul dinspre sudul Matalei si te urca preț de 20 min dar care cere încălțăminte decenta (sandale de trekking – adidași de trail) find traseu denivelat si plin de pietroaie. Se ajunge la o zona de panorama frumoasa spre mare, stațiune si plaja noua iar apoi se coboară versantul in partea cealaltă spre plaja roșie. Plaja are aproximativ 300 m lungime si o lățime de 10-15 m. Marea se adâncește repede. Nisipul este fin, curat si are o culoare caramiziu-auriu foarte frumoasă. Aș zice ca a meritat plimbarea pana la plaja poate si numai pentru nisipul ei. In apa sunt si pietre deci sunt necesari papuci de apa. In jur sunt stânci căzute din versanți, capre ce așteaptă resturi, munți arizi si pustietate cat vezi cu ochii. Marea e frumoasa si curata. Amenajări: pe plaja exista 3 beach-bar-uri – preturile la cocktailuri variază intre 8-10-12 euro. Băuturile au preturi mai ridicate decât in stațiune, profitând de izolarea locului. Este o zona haotica, neamenajata, fără bai, cabine de schimb, dușuri, salvamari si fără umbra naturala. Cei de la bar mi-au zis ca nu au toalete si ei își fac nevoile la găleata – deci deșeurile umane pot fi o problema. Recomand sa mergeți la toaleta înainte de a merge la plaja asta. Nu uitați la bagaj: apa (pontul nostru: puneți sticlele de apa la congelat seara iar ziua următoare aveți apa rece mult timp), umbrar/umbrela, crema de soare factor 50, rogojina pt nisipul încins, încălțări pt teren accidentat, ceva de protejat capul, ochelari de soare, o cămășuța larga alba care sa va protejeze pielea când faceți traseul spre plaja, ceva gustări ușoare, fără boxe! – este o zona tihnita. Apusul se poate vedea dinspre colțul sudic al plajei

La nord de zona Matala se deschide un golf imens cu o plaja pe măsura, reprezentând in același timp granita vestica a județului: Mesara. Ceea ce colectiv se numește plaja Mesara, aduna de fapt o lungime de 10 km o înlănțuire de plaje care au in comun 2 mari caracteristici: 1) o priveliște superba spre apus si 2) vulnerabilitate in cazul zilelor cu vânt deoarece nisipul se ridica si face imposibil bronzatul iar valurile devin periculoase. Prin urmare zona golfului Mesara trebuie evitata in zile cu prognoza de vânt. Împărțeala pt acești 10 km este după cum urmează:

Kokkinos Pirgos – plaja si numele orășelului înseamnă Turnurile Roșii – după vestigii medievale existente in zona; Lungime 1 km si lățime 20-30 m; plaja este formata din nisip in principal, fiind si cea mai prietenoasa parte a golfului Mesara. Este o zona foarte populara printre localnici si familii de turiști, avand multe zone organizate, servicii aproape de plaja si o varietate de cazări si taverne.

In iunie locurile care ofereau si șezlonguri, nu percepeau taxa pentru ele daca făceai o consumație minima modica: spre ex noi am stat intr-o zi la Aiolos Cafe - iar ei aveau acest minim la 3 euro/pers – noi însă am stat aproape toata ziua acolo si am consumat in jur de 30-40 euro/ pers pana am plecat. Am apreciat ca ne-au oferit monede pt a accesa dusul de pe plaja, care cerea mărunțiș pt 1-2 minute de consum. Au cafea ok, cocktailuri si ceva mâncăruri basic dar la preturi f ok. In zona barului apa se adâncea lent si fundul marii era foarte fin - acesta a fost cam singurul loc unde nu am folosit papuci de apa.

Pt cei care merg cu prosopul exista din loc in loc niște tamarix mai firavi pt umbra, însă e bătaie pe ei – cer ajuns devreme. Mâncătorie – am luat cina la o taverna foarte drăguța pe malul marii care avea si bucătar roman: Red Castle – au o parcare mare in spate, mâncare buna, preturi ok, servire ospitaliera, mesele sunt intr-o gradina de tamarix pe malul marii, vibe super;

Katalyki Beach – este o plaja interzisa din cauza așezării ei paralel cu aeroportul militar – teoretic dc te duci in zona respectiva si te vede cineva, vei fi îndemnat sa ieși din perimetru; sunt 1-2 km de pustietate si prin protecția ei, devine un habitat bun pt cuiburi de țestoase caretta; numele plajei s-ar traduce ca “loc de adăpost peste noapte”

Afrathias Beach – in continuarea zonei interzise, se întinde o plaja sălbatica unde chiar este perimetru de protectie pt țestoasele caretta; aici cercetătorii in bio-marina organizează patrule de observare si monitorizare a cuiburilor; Pentru cei pasionați de aceste viețuitoare, exista activități in cadrul organizației Archelon unde in anumite condiții poți merge împreuna cu ei la aceste patrule in anumite momente ale anului (țestoasele ies din oua prin iulie-august); plaja aceasta are mai puțin de 1 km, este formata din nisip si pietriș, marea este adânca si stâncoasă, iar in zona sunt ceva cazări mai izolate fiind un sat micuț; in principiu este o zona sălbatica, neamenajata unde merg cei care nu vor sa fie deranjații de oameni; numele plajei s-ar putea traduce ca “loc înspumat”;

Pahia Ammos Beach – s-ar traduce prin Marile Nisipuri - este o zona de peste un 1 km lungime dar cu cea mai mare lățime din zona golfului, ajungând pana la 400 m lățime in partea cu dune si coline nisipoase; Malul marii e frânt de zone stâncoase, exista o combinație de nisip si pietriș care impune papuci de mare in apa, locul este sălbatic si trebuie avuta grija la curenți pentru ca apa se adanceste repede. Recomandat iubitorilor de evadare in pustiu absolut, dar buni înotători.

Kalamaki Beach – s-ar traduce cu plaja Micului Păpuriș – numele vine de la păpurișuri care cresc in zona de vegetație înconjurătoare; Lungime de peste un km si lățime de 15-20 m, fiind o plaja nisipoasa cu un nisip gri mai aspru; Plaja se-ntinde de-a lungul stațiunii cu nume omonim, fiind o localitate axata pe turism, aproape toate clădirile îndeplinind funcții de cazare, restaurant sau shopping si servicii – pare un orășel mai nou, iar tavernele toate au un aspect mai modern desi preturile sunt medii. Zonele libere alternează cu zonele organizate cu șezlonguri (unele aveau preturi de 12 euro/set in iunie) Când am mers noi plaja era mai mult pustie pentru ca era vânt si nisipul era constant ridicat, iar marea era agitata – deci nimeni nu îndrăznea sa se apropie de valuri; dincolo de asta nu părea un loc animat si poate datorita începutului de sezon încă nu erau toate business-urile deschise; Este o zona iubita de practicanții de kite-surfing si alte sporturi de apa asemănătoare.

Kommos Beach – numele vine de la un sit antic minonian, ale cărui ruine încă se vad aici (închise vizitării) care in traducere se refera la un fel de “doina foarte trista, lamentare lunga” – un cântec antic de dor si jale; Lungime – aproape 2 km, lățime 20-30 m. Plaja e nisipoasa dar in mare sunt si pietre sau unele zone de lespezi deci sunt necesari papuci de apa; marea se adâncește repede. Majoritatea suprafeței este libera si neorganizata însă spre sud exista zone de șezlonguri cu beach-bar-uri si câteva taverne; Spre exteriorul plajei sunt tamarixi care pot fi folosiți ca umbra dc ești ok sa stai mai departe de apa. Accesul se face pe drumuri de țărâna si parcarea este neamenajata, fără taxa.

Mâncătorie: noi am ales sa luam cina sus pe faleza care închide sudul imensei plaje Mesara – acest loc oferă o panorama superba plus un apus incredibil de pe terasa: Vrachos Restaurant; este un loc mai elegant, cu un décor fain, meniu foarte bun desi preturile sunt doar ușor peste medie, servire impecabila, parcare privata – trebuie neapărat rezervare; Aici a fost cina cea mai frumoasa din concediu deci recomand acest loc cu multa căldura;

Agia Galini Beach – imediat după granita nord-vestica a județului Faistos se afla portul Agia Galini – in traducere Sfântă Pace – numele vine de la faptul ca e o zona cu mare calma si liniștită iar locul este foarte tihnit; Stațiunea e poziționată foarte pitoresc intr-un golf intre munți, casele fiind așezate in terase mici, cu o varietate de cazări si taverne – este al 2-lea cel mai popular loc in care am mers in acest concediu

Plaja are aprox. 400 m lungime in dreptul stațiunii, dar se continua in pustietate pt inca niste sute de metri; lățimea este variabila 20-40 m. Zonele organizate alternează cu cele libere, împărțirea fiind echitabila.

Mâncătorie: Potamida – am ales taverna asta pentru ca avea un setting f frumos – cu un aer rustic si cu 3 zone de amenajare: o terasa interioara in jurul unui tamarix imens care părea de câteva sute de ani, o zona umbrita cu mese si canapele drăguțe pe plaja si o zona de șezlonguri pt care nu plăteai daca făceai consumație; fix lângă restaurant este un magazin imens cu tot ce iți poți dori sa cumperi pt un concediu si preturi f ok; servirea si mâncarea au fost bune si ne-a plăcut mult atmosfera locului – fără gălăgie, muzica la volum mic, chill vibe;

Plaja este un amestec de nisip si pietriș care variază iar marea are zone mai blânde si zone care se adâncesc mai repede, deci trebuie sa cauți ceea ce ti se potrivește; Drumul pana in oraș este asfaltat si oferă niște panorame superbe când cobori serpentine in golf; in iunie se parca pe marginea șoselei sau in câteva zone mai largi, fără taxa.

***

Lăsând aceste locuri populare si ușor abordabile, voi povesti despre a 2-a parte a concediului – cea de explorare pe teren mai dificil, unde e necesar un automobil destinat hârtoapelor si pt șoferi dornici de aventura;

La sud de golful Mesara si zona Matala începe o zona montana cu înălțimi de peste 1000 de metri tranzitate partial de asfalt si mai mult de forestiere care coboară prin golfuri izolate si fermecătoare, unde daca ajungi, te bucuri de mare doar tu si câțiva rătăciți.

Paralia Vathy – in traducere Plaja Adâncă – este o plaja greu accesibila aflata pe coasta de vest a judetului, in partea sa cea mai sudica. Accesul se face pe asfalt pana la Manastirea Odigitria – este un lacas de cult frumos, cu un mic magazin de miere si mirodenii; Peste drum de manastire se afla o dugheana pitoreasca de unde poti lua o cafea dimineata (are o parcare generoasa) De la manastire porneste un manunchi de drumuri forestiere care duc la mai multe plaje izolate, fiecare dintre ele cerand o abordare atenta din cauza denivelarilor

Pt plaja Vathi exista indicator imediat la intrarea pe drum si ulterior din loc in loc, niste sageti mai mici din metal pe care scrie “vathy” Recomand sa folositi atat waze cat si google maps pt a urmari traseul deoarece la o raspantie, waze o ia prost Initial forestierul urca spre culmile muntilor pt ca apoi sa coteasca si sa coboare in serpentine acute spre defileul care duce la plaja; acesta este punctul in care se poate rata cotitura spre intrarea in defileu;

Daca sunteti amatori de ceva fain, la care noi nu am avut timp sa ajungem, la cotitura spre defileu, nu faceti dreapta ci mergeti tot inainte cu o masina serioasa fortoasa si capabila, drumul urca muntele imens care creaza practic “coltul” din sudul judetului si ajunge la unele dintre cele mai misto pozitionate biserici pustnice din Creta (pt ca sunt vreo 3 cocotate sus pe creasta): asta, asta si asta; Ultima dintre ele are o perpectiva spre apus si zona crestei breathtaking … Drumul forestier pana la plaja are aproximativ 5 km si trece pe langa 2-3 stane, iar in apropierea plajei prin defileu exista o zona mai larga unde sunt cateva gospodarii private izolate si casa unui sculptor, dar nu exista nicio amenajare turistica sau terasa: trebuie adus la bagaj absolut totul: mancare, apa, adapost, etc; masina se lasa chiar langa plaja, dar nu exista loc decat pt 10-15 masiniDupa jumatate de ora maxim de condus cu grija se ajunge la frumoasa plaja vathi care e f bine adapostita de vant si are malul brodat niste copaci mari de tamarix la a caror umbra ne-am alintat toata ziua cu peisajul muntos care imbratiseaza marea in jur

Plaja este din nisip gri-cafeniu, destul de curat, cu o lungime de 100 m si lățime de vreo 20-30m. Marea este calma, curată si frumoasă. Apa se adâncește in 10 metri si are pietre la intrare, deci sunt necesari papusi de apă. Atmosfera este foarte sirenă și linistită, există un indicator care stipulează ca nu se face nudism. De asemenea nu este locul unde aduci boxe și bubui muzica.

Paralia Martsalos - in traducere martsalos inseamna “mare buna” sau “port sigur” – este o plaja izolata la care nu se poate ajunge cu masina, ci o parte din drum se face pe poteca cu incaltaminte aderenta (sandale de trekking sau adidasi de trail)

Pe acelasi drum pe care se merge la Vathy, cu aprox 100-200 m de cotitura spre defileu de care vorbeam mai sus, aici se desprinde un drum vai mama lui spre stanga de data asta – se merge pe el destul de putin pana ajungi la o bisericuta unde se lasa masin

aPartea de trekking dureaza cam 40 de min din parcare pana la plaja, unde nu e nimic organizat Este o plaja mica de nici 50 m lungime, cu cativa copaci de tamarix pt umbra, tarmul este din nisip si pietre iar marea se adanceste repede si are fundul pietros; este probabil una din cel mai putin vizitate plaje din cauza drumului lung, a salbaticiei si a terenului pietros

Paralia Gournia – asta e un colt foarte foarte greu accesibil si este recomandat doar persoanelor care au experienta in mers pe munte si orientare in spatiu – din drumul forestier spre Vathi, la cateva sute de metri dupa manastire se face o raspantie unde virajul spre dreapta duce spre Gournia; cu o masina robusta se poate ajunge pana la capatul acestui forestier sau foarte aproape, de unde urmeaza o “expeditie” in salbaticie totala pt a cobori la picior in canion pe un versant inclinat bine (fiecare trebuie sa aiba minim 3-4 litri de apa la purtator pt nebunia asta si bocanci de munte); la capatul acestui canion se afla o plaja fiord minuscula nisipoasa de cativa metri unde mai mult ca sigur nu va mai exista nimeni; Repet ca e o excursie foarte periculoasa pentru cineva care nu are experienta cu astfel de teren si doar pe vreme impecabila; cu drona ies niste cadre superbe asa cum am vazut la cei care au reusit sa ajunga acolo;

Paralia Agiofaraggo – in traducere plaja Cheile Sfintilor – numele vine de la faptul ca in vechime in grotele din zona isi duceau viata calugari si pustinici iar ulterior prin anii 1300 s-a construit o bisericuta pe care o mai vedem si azi pastrata in conditii bune; Accesul se face tot de la manastirea Odigitrias dar pe un alt drum decat cel spre vathy, cu indicator specific; este un drum care e in conditie foarte proasta chiar la intrare, dar ulterior devine putin mai digerabil; desi in general e suficient de lat, are cateva zone unde trebuie sa fii mai atent sa nu vina o masina din sens opus pt ca e dificil sa incapa 2 automobile pe portiunea respectiva (sunt doar cateva zonele astea si destul de scurte)

Pana la plaja se fac cam 5 km pe forestier si maxim 30 de minute – la un moment dat drumul se opreste la o poarta care pare sa inchida o gradina de capre: este ok sa deschideti poarta si sa intrati cu masina (inchideti poarta in urma) si continuati pana ajungeti la o curte mare unde este o dugheana cu servire; aici se poate parca masina (dar nu sub copaci ca se vor urca pe capota caprele) si este ultimul loc de unde mai puteti cumpara sandwhichuri sau ceva de baut;

De la dugheana Kuna Muta pana la plaja sunt vreo 15-20 min de plimbare usoara printr-un defileu frumos incarcat de leandri aflati in inflorescenta bogata la inceput de sezon– dimineata este umbrit si este foarte usor de strabatut; veti intalni bisericuta undeva pe stanga si se poate intra inauntru – are o atmosfera foarte frumoasa – gasesti mir, apa si tamaie lasate pt vizitatori;

Plaja se deschide din crangul de leandri larga si imbratisata de versanti inalti – are in jur de 100 m lungime si vreo 30-40 m latime, cu nisip gri-cafeniu iar spre malul marii sunt si pietre; Marea se adanceste in 10-15 m, fundul apei are pietris si pietre, cere papuci de protectie, este incredibil de limpede si curata

Dimineata este umbrita latura din stanga iar dupa amiaza se umbreste latura din dreapta plajei. Nu exista nicio amenajare si niciun seviciu, fiind o zona salbatica: cand am fost noi pe parcursul intregii zilei nu s au adunat mai mult de 30 de oameni; este un loc foarte linistit si tihnit;

Una din zilele noastre a fost dedicata explorarii sudului judetului Faistos, unde se afla un sirag de localitati micute orientate mai mult pe agricultura, inghesuite intre versantii lantului muntos si marea Libiei; De-a lungul lor sunt plaje mari, din nisip gri, cu amenajari minimale, accesate de localnici si arareori de turistii rataciti pe acolo.

Din campia Mesara se traverseaza spre tarmurile sudice pe niste sosele trans-montane superbe pe la 1000 si ceva de metri, care au facut deliciul acestei mici explorari: am traversat spre plaje pe soseaua Epar. Od. Alithinis – Pigaidakion si am traversat inapoi pe soseaua Epar. Od. Ploras - Agiou Kirillou – ca sofer nu am cuvinte sa spun cata bucurie mi-a adus sofatul pe tipul asta de drumuri mai ales ca era aproape pustiu asfaltul;

Localitatile pe care le-am traversat au avut o portiune intre x si x unde murise asfaltul si era practic forestier, plus trecut prin albia secata a unui ditai rau; Este o zona pe care eu nu as recomanda-o ca vizitare deoarece cu siguranta Creta are multe plaje mult mai faine, dar fiindca am trecut pe acolo voi vorbi despre ele (pentru mine highlightul a fost de fapt sofatul pe soselele mentionate) Kaloi Limenes – in traducere Portul frumos – este un sat portuar foarte mic, care are o plaja mica dedicata celor care vin cu rulotele acolo toata vara (cunoscuti de-ai locului), o plaja mica si adanca pt ambarcatiuni si langa sat o plaja mare de vreo 2 km pe care sa sta la liber, cu 2-3 taverne in zona; in larg o mica insula este folosita ca depozit de carburant si adaposteste niste tank-uri imense de unde isi fac plinul vapoarele – un fel de mega-benzinarie pt vase si cargo-uri;

Paralia Chrisostomos – numele s-ar traduce „gura -de-aur” – este un satuc cu ceva cazari si o plaja de aprox. 500 m din nisip si pietris gri, fara amenajari sau servicii – locul parea destul de pustiu si linistit; pe toate plajele din aceasta parte a judetului se statea cu cortul pe plaja dupa bunul plac;

Maha beach – este o plaja mica izolata care se umbreste natural dupa-amiaza datorita versantilor si este accesibila pt cei cazati la hotelul de deasupra ei;

Paralia Platia Peramata – in traducere „la raspantia lata” - intre zona Maha si zona aceasta e partea unde dispare asfaltul si mergi practic pe un forestier; de jur impreuna sunt sute de sere care impanzesc versantii mai blanzi, iar cele 2 plaje (aceasta plus sora ei Psili Ammos) aflate aici sunt clar raiul localnicilor care vin cu familii intregi, cate 20-30 de oameni si isi instaleaza tabere in toata regula pt a se bucura de mare; nu exista terase, servicii, nimic – toata lumea vine cu porbagajele incarcate cu de toate, asa cum romanii se duceau la Corbu cand era free for all;

Noi am accesat Psili Ammos (ironic se traduce „nisipuri fine” , ceea ce nu este) la care se ajunge pe drum de tarana sapat prin versantul muntelui si are o parcare spatioasa la capat; oamenii stransi pe plaja pareau sa aiba fiecare tabara lui de voiosie, cu toti copiii alergand si balacindu-se, asta contrastand puternic cu muntii arizi din jur si soarele care pripea peste noi fara urma de umbra in ochi; Paralia Trafoulas – s-ar traduce cu plaja Grotei – este o plaja din seria vagauni izolate care cer bolid capabil si a fost pentru mine cel mai greu drum din concediu pe portiunea de forestier datorita latimii reduse si versantilor promitatori de langa rotile masinii;

Accesul l-am facut o sosea trans-montana superba Epar. Od. Apesokariou - Pigon Lenta – care urmeaza traseul sat Apesokari – belvedere Mesara – sat Miamou – sat Krotos (care are niste strazi extrem de inguste – faceau senzorii discoteca) – de aici porneste forestierul ingust spre plaja, cu versanti motivatori pe dreapta si ochii cat cepele sa nu apara pe undeva vreun amarat din sens opus – nici nu stiu ce as fi facut daca aparea fiindca sunt putine locurile unde s-ar putea petrece 2 masini; Se merge cu plaja pana la ultima serpentina inainte de a cobori spre portul dinspre satul Lenta – ca o informatie suplimentara – se poate veni si dinspre satul Lenta pe asfalt pana la 1 km de aceasta serpentina si apoi doar putin forestier, desi accidentat, dar clar mult mai putine emotii pentru atingerea obiectivului; aici se pot parca maxim 10 masini fara a incurca „traficul”

Din mica „parcare” – se coboara pe o poteca sustinuta de o balustrada de lemn si scari sapate in teren vreo 10 minute pana in fundul cheilor, unde urmeaza 15-20 min de plimbare printre leandri infloriti si pereti foarte stransi – este un peisaj frumos aventuros;

Plaja se deschide larga (aprox 300 m lungime si 30 m latime) cu nisip foarte inchis, aproape negru cand e spalat de mare si o zona de lespezi stancoase si pietris; in prima parte a zilei in zona estica a plajei este umbrita si se gasesc mici grote in care sa stai la adapost de arsita Marea se adanceste repede, in cativa metri – apa este foarte limpede si curata, un pic mai rece decat in alte parti, sunt necesari papuci de apa;

Este un loc putin frecventat, noi avand plaja doar pt noi jumatate din timpul petrecut acolo; este complet salbatic si trebuie carat orice ai nevoie la bagajInapoi ne-am intors prin satul Lentas care un loc turistic foarte izolat si micut dar cu o istorie antica, aici fiind vestigii din vremea antichitatii – candva se numea portul Leului, fiind un oras portuar important in vremea cuceririi romane si inainte de aceasta; Localitatea arata ca un ciorchine de casute albe, in jurul unei plaje mici din pietricele, sub protectia muntelui Leului – cu o atmosfera unde ai impresia ca a stat timpul in loc; 

Ne-am oprit pentru masa la terasa tavernei Tiger Lily Seaview Cafe Bar – mancare extraordinar de buna, portii generoase, preturi sub medie, servire foarte prietenoasa si familiara – ne-a uitat dzeu vreo 4 ore acolo... Ne-am intors in campia Mesarei pe o alta sosea superba care porneste din Gerokampos – o localitate agricola care marcheaza granita de sud – est a judetului Faistos; soseaua urca in pasul Leului (Lentas) si coboara in partea cealalta in satul Plora – un parcurs absolut superb;

Paralia Tripitis – numele s-ar traduce prin plaja strapungerii – caci intr-adevar pentru a ajunge la ea se traverseaza un defileu foarte ingust care este foarte frumos iar accesul spre defileu se face strabatand cea mai spectaculoasa parte a acestui lant muntos;

Accesul se face dinspre satul Koumasa – de unde incepe un drum forestier foarte confortabil ca latime si bine nivelat – el urca treptat spre culmea muntilor pana la 1400 m de unde peisajul este foarte prapastios si multe viraje par ca te vor arunca in hau, insa e doar o impresie datorita ondularii peisajului; de jur imprejur sunt versanti ametitori si sunt cateva locuri unde poti opri pentru a trage niste cadre memorabile; ulterior drumul coboara in adancul defileului si incepe sa serpuiasca incetisor spre stransura stancoasa a portiunii celei mai spectaculoase care face deliciul multor vizite in aceasta zona: Dupa jumatate de ora de forestier de deschide evantaiul larg al plajei Tripiti, impodobita de de un crang de leandri infloriti, multi copaci mari de tamarix, nisip gri-cafeniu si cu o atmosfera serena; Langa plaja este o taverna langa care se pot parca multe masini; de la aceasta taverna noi am luat salata greceasca si o cafea dimineata, dar ei parea ca la acel moment faceau mancare doar pt grupurile de safari 4X4 care isi faceau excursii de cate 40-50 de oameni in zona la pranz;

Plaja este mare – 400 m lungime si 20-30 m latime, se poate sta si cu cortul, marea se adanceste in 10-15 m si bineinteles ca era foarte curata si limpede, ca prin toate vagaunile unde am fost;

Pentru pranz noi am ales taverna de langa crangul de leandri - Η Χαρουπιά – au mancare foarte buna, meniu variat, preturi sub medie, o terasa mica boema, un copac secular caruia I se pot face dedicatii pictand o piatra cu cariocile oferite de gazde; au de asemenea de vanzare miere, ulei de masline, dulceturi si borcane cu ierburi Kritamo murate (le ador)

***

Astfel intr-o săptămână am explorat aproape integral plajele județului Faistos si un pic prin imediata lui vecinătate. Pentru zilele in care soarele se ascunde in spatele norilor ploioși sau cu vreme închisa, exista trasee care pot fi abordate in zona muntelui Ida;

Cel mai popular loc montan din Faistos este satul Zaros si Cheile Agios Nikolaos. Satul este un important hub turistic si are ceva cazări si taverne precum si o arhitectura mai răsărita decât media zonei rurale

Pt a merge in chei se lasă mașina in parcarea de lângă mănăstire – in iunie nu era perceputa nicio taxa; Cheile Sfântului Nicolae își iau numele de la manastirea din zona. Nu exista un marcaj foarte bun, dar chiar daca apuci din greșeală pe alta poteca, iți dai seama destul de repede ca nu ești bine; Daca mergi intr-o zi cu prognoza de soare este foarte important sa începi traseul foarte devreme, pe la 7, astfel încât sa urci cheile înainte sa se duca umbra; noi am ajuns pe la 10 si căldura este absolut copleșitoare la temperaturi de peste 30 de grade; Sunt necesari bocanci fiindcă poteca este accidentata si cu mult pietriș – e neamenajata si alunecoasa pe alocuri; minim 2 litri de apa de persoana – nu sunt izvoare in urcare;

Lacul Zaros – este o oaza de răcoare in zona montana înconjurătoare – noi am profitat de restaurantul care se afla pe malul lacului si ne-am bucurat de un prânz foarte fain la terasa; de la lac pornesc mai multe poteci spre culmile din jur pentru doritorii de plimbare, dar trebuie avuta grija la prognoza, echipament si proviziile de apa.

Moires – este orașul capitala pt municipalitatea Faistos si a fost sursa noastră de aprovizionare:

Super Market Χαλκιαδάκης si Supermarket Chalkiadakis

In fiecare sâmbătă are loc in centru targ si piața țărănească

Spalatorie pt mașina wash&go

Tymbaki – al doilea oraș ca mărime in aceasta municipalitate axat in principal pe business:

Super Market Χαλκιαδάκης

Piata țărănească in fiecare vineri dimineață la 8

Concluzii la final de concediu: Municipalitatea Faistos este o destinație pentru iubitorii locurilor “off the beaten path”, al explorării si văgăunilor; Oriunde mergi este bine sa te interesezi înainte daca in perioada șederii are loc vreun târg, eveniment, festival local – noi am prins in satul ziua recoltei la cartofi cu o petrecere câmpenească cu mese lungi, tot satul strâns la hore vechi cantate pe instrumente tradiționale grecești; a fost o experiența foarte frumoasa

Nefiind o parte foarte turistica a Cretei, este foarte aerisit, exista multa ospitalitate, gazdele sunt generoase, la masa ni s-au oferit mereu fructe, prăjituri, băuturi din partea casei – oamenii sunt foarte recunoscători si bucuroși daca vad un bacșiș de 10%

E necesara închirierea unei mașini zdravene pentru cei care vor sa umble pe coclauri si asigurati-va ca citiți bine termenii si condițiile contractului de închiriere (de ex noua ne-a spus băiatul de la închiriere ca e f important sa aducem mașina curata înapoi altfel se vor percepe 200 euro pt detailing – văzusem si in contract scris asta, însă nu înțelegeam ce presupune – au fost f impresionați de cum arata mașina la retur)

Nu uitați la bagaj: pălărie de soare sau bandana, crema factor 50, crema de calmare după soare, trusa de medicament, papuci de apa, încălțăminte de trekking, suport pt telefon in mașina si cablu de încărcare, setul de snorkeling, umbrar, rucsăcel de carat lucrurile la plaja, rogojina;

Topul personal al văgăunilor: Tripiti -- Vathy -- Agiofaraggo -- Trafoulas

Topul personal al plajelor accesibile: Matala -- Agia Galini -- Kokkino -- Pyrgos -- Kommos (fara vant)

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 65 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI