Am ajuns ‒ în fine – și în capitala Moldovei!

TIPĂREȘTE

Am pierdut șirul anilor de când mi-am propus pentru întâia oară să vizitez sistematic Iașiul, căci cele 2-3 opriri făcute în urmă cu ceva vreme în drum spre alte destinații unde mă mânau interesele profesionale „nu se pun” .

Citisem încă din copilărie despre târgul Ieșilor, mai nou văzusem filme care arătau cât de mult evoluase orașul, și-mi propusesem să-i iau pulsul, să-l bat la pas și să mă bucur de cele văzute și auzite.

N-a fost să fie... Până în iunie 2025, când m-am decis că așteptarea trebuie să ia sfârșit și că sosise momentul să pun Iașiul pe harta proprie. Ceea ce am și făcut, de una singură, în lipsă de însoțitori.

Patru nopți și cinci zile aproape pline nu sunt nici pe departe de ajuns pentru a mă considera o cunoscătoare a orașului. Dar cred că am, în schimb, dreptul să mă declar o mare admiratoare. ❤️

Da, Iașiul mi-a confirmat și depășit așteptările! 😂M-a întâmpinat cu bunăvoință și m-a tratat cu amabilitate, iar la final m-am ales cu amintiri minunate, potențate și de ghidajul ultracompetent al colegului @adso, cu care am hoinărit într-o zi timp de peste 6 ore, bifând o grămadă de obiective aflate oricum pe lista mea, plus altele de care nu avusesem habar. Totul presărat cu povești despre istoria locurilor, legende savuroase și multe, multe informații.

Mulțumesc din suflet, Gabriel! 👍

Ce-i drept, ceva dificultăți am întâmpinat din cauza urcușurilor neprietenoase cu picioarele bătrâne😒 și imposibil de evitat dacă vrei cu adevărat să vizitezi, căci Iașiul s-a „lăbărțat” în valea Bahluiului pe nu mai puțin de șapte coline, la fel ca Roma, Lisabona, Istanbul sau Atena. Cum două din cele enumerate mai-sus le-am revăzut întâmplător chiar în acest an, pot însă concluziona că dealurile Iașiului (care înțeleg că nu trec de 400 m înălțime) sunt floare la ureche. 😉

Ce m-a frapat în decursul șederii? În primul rând mărimea orașului. Cu cei cca. 271.000 de locuitori ai săi, este al treilea din punct de vedere demografic după București și Cluj-Napoca, dar zona metropolitană, unde trăiesc peste 500.000 de suflete, punctează ca a doua ca mărime după capitală. Centrul e relativ compact, dar pentru a ajunge la Grădina Botanică, de pildă, este recomandabil să folosești transportul public.

A doua mare surpriză recunosc că am avut-o la vederea numărului imens de blocuri-turn rezidențiale dar în special de birouri, cu arhitectură care mai de care mai avangardistă, de care m-am „împiedicat” în multe locuri, dar mai ales, în chip neașteptat, în imediata apropiere a Palatului Culturii, mai precis în zona ce înconjoară Grădinile Palas, o amenajare urbană modernă în care s-a reușit punerea în valoare a reperului-simbol al orașului prin integrarea sa inspirată în natură.

Din punct de vedere arhitectural, Iașiul se prezintă ca un tot eclectic, un amestec de vechi și nou, de istorie și modernitate, de clădiri venerabile în stil de la gotic la Art Nouveau, și construcții înalte din beton și sticlă. Intervențiile din perioada comunistă, deși brutale uneori, nu au reușit totuși să știrbească farmecul străduțelor înguste în pantă ce șerpuiesc pe lângă cele 17 bulevarde largi, la loc de cinste printre ele figurând, fără îndoială, Carol I și Ștefan cel Mare și Sfânt.

Printre acestea se strecoară puzderie de spații verzi. Pe lângă Grădinile Botanică și Palas sau Parcul Copou, am traversat o mulțime de petice de iarbă înfrumusețate cu ronduri de flori înconjurate de bănci excelent amplasate pentru scurte popasuri, dovada preocupării edililor pentru starea de bine a localnicilor. De altfel, am remarcat că băncile sunt omniprezente în oraș, poate cu excepția esplanadei din fața gării, căreia ‒ se pare – nu i-a venit încă rândul... 😦 Cât despre trandafiri, ce aș putea spune decât că mi-au oferit la început de iunie o uriașă bucurie senzorială! 🌹

Romantic prin excelență, Iașiul poartă și acum ecoul pașilor lui Eminescu. Pe sub celebrul tei din Parcul Copou poetul național se plimba adesea împreună cu Veronica Micle sau în compania prietenului Ion Creangă. Dar reputația de „oraș al marilor iubiri” se datorează nu numai poveștii de dragoste dintre Eminescu și Veronica Micle, ci și celei dintre Alexandru Ioan Cuza și Maria Obrenovici, dintre George Enescu și Maruca, George Topârceanu și Otilia Cazimir, sau amantlâcurilor scandaloase ale lui Mihail Kogălniceanu. 😁

Iașiul este însă, mai presus de orice, un oraș vechi cu un rol de maximă importanță în istoria României, unde – vorba lui Topârceanu – „fiecare piatră ne vorbește de trecut” . Numele său își are probabil originea în Evul Mediul timpuriu, de la populația iașilor, un popor sarmatic dintre Volga și Don care s-a stabilit în secolul al XIII-lea în Regatul Ungariei și mai apoi în Moldova, contribuind semnificativ la dezvoltarea târgușorului întemeiat în veacurile VII-X. Prima atestare documentară datează de la 1408 (un privilegiu comercial acordat de domnitorul Alexandru cel Bun), dar se crede că în fapt orașul exista ca atare cu cel puțin câteva decenii mai devreme, cea mai veche biserică ‒ armenească – datând, se pare, de la 1395.

Am amintit de Alexandru cel Bun. În timpul domniei sale (1400-1432), Iașiul a fost capitala Moldovei, onoare pe care a recăpătat-o în 1564, când Alexandru Lăpușneanu l-a preferat Sucevei, și pe care a păstrat-o până în în 1859, an începând cu care a împărțit (până în 1862) cu Bucureștiul statutul de capitală a Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Pentru ca între 1916-1918, în timpul Primului Război Mondial, să îndeplinească temporar rolul de capitală a României neocupate de forțele armate inamice.

Iașiul se revendică drept oraș al Unirii, cu referire nu doar la proclamarea aici, la anul 1600, a lui Mihai Viteazul drept „Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei” , dar mai ales la propunerea din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al Principatelor Moldovei și Țării Românești, dubla lui alegere fiind celebrată anual în Piața Unirii pe data de 24 ianuarie printr-o mare Horă a Unirii. Iar Regele Ferdinand, refugiat la Iași în decursul Primului Război Mondial, a orchestrat de aici Marea Unire, înfăptuită în 1918.

Nu-i de mirare, așadar, existența unui Muzeu al Unirii în Iași, ca și accentul pus pe acest eveniment major la Muzeul de Istorie a Moldovei din incinta Palatului Culturii. 

Pe parcursul secolelor, Iașiul a devenit un centru multietnic și multicultural, locuit deopotrivă de români, dar și de armeni, evrei, unguri, nemți, polonezi sau ruși, fiecare cu propriile ocupații, tradiții și religii. Biserica armenească e încă în picioare, iar lângă vechea catedrală romano-catolică ce deservește o parte din comunitățile minoritare din oraș a fost ridicată de curând una nouă și modernă. 

Cât despre populația evreiască, aceasta s-a înmulțit semnificativ după 1830, odată cu valurile de imigranți veniți din nord, și a contribuit la dezvoltarea comerțului și culturii locale. În Iași a luat ființă în 1876 primul teatru evreiesc de limbă idiș din lume. Versurile imnului statului Israel au fost compuse tot aici doi ani mai târziu. Din păcate, din cauza pogromului din 27-29 iunie 1941 și mai târziu a politicii regimului comunist, numărul locuitorilor de origine evreiască a scăzut simțitor și o bună parte din patrimoniul acestei populații s-a pierdut. Din cele peste 100 de locașuri religioase evreiești existente la 1930, doar două mai sunt acum funcționale, una din ele fiind Sinagoga Mare din cartierul Târgu Cucu, cea mai veche din România (1671).

Iașiul a fost și a rămas un mare centru de cultură. E locul unde s-a întemeiat în 1860 prima universitate din România, astăzi numită Universitatea Alexandru Ioan Cuza, iar Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi este continuatoarea primei școli superioare de inginerie din România, după cum Universitatea de Arte George Enescu este prima școală superioară de muzică din țară, Iașiul fiind un oraș studențesc cu atmosferă tinerească vibrantă. 

De menționat și alte premiere: cea dintâi reprezentație teatrală în limba română în 1816, și de operă în 1833, înființarea primului Teatru Național din România în 1840, în timp ce Filarmonica locală funcționează din anul 1942.

În fine, Muzeul de Artă din Palatul Culturii, precum și numeroasele case memoriale și galerii de artă completează patrimoniul cultural al orașului.

Despre Iași se spune că ar adăposti nu 50, așa cum susținea Topârceanu, ci peste 100 de biserici, situându-se, din acest punct de vedere, pe locul 2 în țară după București, și că din orice loc te-ai afla, poți zări turla uneia. ⛪ Într-adevăr, simpla înșiruire a câtorva dintre cele mai cunoscute și importante locașuri de cult o confirmă, începând cu cea mai veche, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, continuând cu Trei Ierarhi, Catedrala ortodoxă, Golia, Bărboi sau Banu. A fost o mare plăcere să le vizitez și admir. Putem considera Iașiul drept o adevărată capitală a turismului ecumenic –dacă ar fi să ne gândim numai la faimosul pelerinaj anual la moaștele Sfintei Parascheva din 14 octombrie.

Nu în ultimul rând, Iașiul este un oraș extrem de fotogenic. 📸 Nu sunt o specialistă în materie, deși ca AFA-istă ce mă aflu, mă străduiesc și eu cum pot😉, dar esplanadele de la Palatul Culturii și Teatrul Luceafărul sau de la Râpa Galbenă, ori panorama din spatele Catedralei ortodoxe nu pot fi ratate de niciun amator de poze frumoase.

Iată, așadar, suficiente argumente – cred eu ‒ care pledează în favoarea vizitării capitalei Moldovei. Și totuși, statisticile arată un slab interes în rândurile turiștilor, și chiar o scădere constantă a numărului acestora. 🤨 Adevărul este că m-am intersectat cu foarte puțini vizitatori, și încă și mai puțini turiști străini. Știu că majoritatea grupurilor organizate care ajung în Moldova poposesc la Piatra Neamț și de acolo o iau spre nord către mănăstirile din Bucovina, ocolind Iașiul. Și mi se pare că e păcat că procedează așa. Iașiul are atât de multe de oferit, și poate că o publicitate mai agresivă (în sensul bun al cuvântului) ar aduce mai mulți vizitatori.

În încheiere, câteva informații practice.

Am călătorit la Iași cu un avion Airbus A220-300 al companiei Animawings în condiții foarte bune, spațiul dintre scaune fiind mai generos decât la aparatele operate de mai marile companii low cost cu care eram obișnuită. Distracția m-a costat 368 de lei pe ambele sensuri (cu bagaj tip priority), zborul propriu-zis a durat cam 40 de minute și, așa cum am precizat deja, am avut un orar favorabil, cu aterizare la 8 dimineața și decolare la întoarcere la 8 seara. Cu alte cuvinte, am câștigat o zi. 😄

Sigur că orarul mi-a creat și o problemă, cea a depozitării trolerului până la check-in și după check-out, căci m-am cazat într-un apartament, nu într-un hotel. Am încercat să mă lămuresc dinainte dacă îmi puteam lăsa trolerul undeva, dar n-am reușit să aflu informații, așa că am mers la noroc, cum se zice. Și am descoperit lângă gară, mai precis lângă sediul filialei CFR locale, un depozit de bagaje unde am plătit în prima și ultima zi câte 8 lei pentru mica mea valiză.

Aeroportul Internațional Iași, situat la aproximativ 8 km nord-est de centrul orașului, are patru terminale, și mărimea lui mărturisesc că m-a surprins un pic. Dar m-am descurcat ușor, formalitățile au decurs rapid și am avut timp să mă „cinstesc” cu o cafea ☕și un suc și la aterizare, și la decolare.

Pentru a ajunge în oraș există două variante: taxi sau autobuzul Express 50, care oprește la stațiile strada Moara de vânt, Târgu Cucu, Piața Unirii și Gară. Circulă din 30 în 30 de minute iar biletul este cel comun transportului public din oraș, costă 4 lei și poate fi folosit timp de 120 de minute pentru oricâte călătorii în zona urbană. Există și abonamente pe 7 zile, care costă 30 de lei, dar deși am fost inițial tentată să apelez la această variantă pentru a mă scuti de complicații, într-un final am realizat că nu era nevoie, căci am mers mai mult pe jos.

Pentru detalii privind traseele mijloacelor de transport public din Iași puteți accesa site-ul sctpiasi.ro. În Iași circulă autobuze și tramvaie și, din câte am înțeles, două din acestea din urmă sunt de epocă („retro tram” ).

Lucrul pe care l-am apreciat maxim a fost existența automatelor de bilete în toate stațiile (cel puțin din câte am observat eu), deci problema achiziționării biletelor e ca și rezolvată. La fel de important și util mi s-a părut și afișajul electronic care arăta minutele după care urmau să sosească în stație autobuzele sau tramvaiele. Mi-aș dori ca și în București să se recurgă la această metodă… 😒

Dacă transportul public mi s-a părut foarte civilizat, de o surpriză neplăcută am avut parte cu taxiul. În prima zi, după o plimbare prin oraș și recuperarea trolerului de la depozitul de bagaje de lângă gară, am luat un taxi. Pe strada Sf. Lazăr, unde închiriasem apartamentul, nu circulă niciun mijloc de transport în comun, și abia în ziua următoare colegul @adso avea să-mi explice cât de ușor puteam ajunge la cazare traversând Palas Mall. 

Încă o dată, mii de mulțumiri!

I-am urmat sfatul, inclusiv la plecarea spre casă, când am târât trolerul prin Mall, ieșind la Piața Palatului, de unde am luat tramvaiul spre gară și de acolo autobuzul Express. 

Dar revenind la prima zi, novice fiind, am luat un taxi din fața gării și am descoperit cu stupoare că tarifele practicate în Iași sunt foarte mari, maximum reglementat fiind, după cum am aflat, 5 lei/km. Nu am văzut nicio companie care să afișeze prețuri mai mici de 4 lei, majoritatea mergând pe variante de 4,49 și 4,79 lei/km. 😡

Am bodogănit în sinea mea și explicația că orașul fiind mic (?!!!), activitatea de taximetrie ar fi nerentabilă la tarife reduse nu m-a convins deloc.

Dar cum acesta a fost cam singurul minus constatat de mine la Iași, l-am trecut (oarecum) cu vederea. 🙄

Centrul de informare turistică (Turist Info) al Primăriei se află, din câte am citit, în Piața Unirii nr. 6, dar nu l-am vizitat – am considerat că cele lecturate în prealabil îmi sunt de ajuns.

Hoteluri sunt destule și de toate categoriile, la fel și apartamente de închiriat în regim hotelier. Iar la terase am mâncat mai bine decât mă așteptasem 😋și la prețuri decente. 

Și un ultim amănunt: unul din site-urile cele mai utile pe care le-am consultat pentru scrierea acestui review și al celor care vor urma a fost iasi.travel/ro, unde cei interesați pot găsi inclusiv hărți și trasee.

Închei prin a vă invita pe cei care nu ați vizitat Iașiul să o faceți, iar pe cei care ați avut prilejul să îl admirați, să reveniți.

Chiar merită!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI