Mosi-oa-Tunya sau fumul care tună

TIPĂREȘTE

Mosi-oa-Tunya sau fumul care tună

Banc Zambia

- La Victoria Falls, ploaia nu strică planurile. Face parte din atracție.

-La Victoria Falls, ceața nu e vreme rea. E atracția principală.

- Livingstone nu te ține cu forța. Doar nu-ți dă motive să pleci.

Cea mai frumoasă zi partea întâi

Și a venit ziua mult așteptată, ziua când în sfârșit voi ajunge la cascada Victoria! De prin vremea pandemiei îmi doream să ajung acolo. Chiar am avut achiziționat un sejur în Namibia și Botswana, care se încheia cu o vizită la această cascadă. Doar că onor covidul nu m-a lăsat, am ieșit pozitiv, așa că nu am putut părăsi țara.

Uite că acum după mai bine de patru ani voi reuși să ajung să o vizitez. Ne-am trezit devreme, am luat un mic dejun destul de frugal și ne-am pregătit de plecare. Aveam doar o zi plină în Livingstone și vroiam să vedem cât mai multe.

Aici în Livingstone ne-am întâlnit cu Peter, un localnic, prieten al lui Ovidiu și Mihai, care o să ne ghideze prin oraș. Nu că nu ne-am fi descurcat și singuri, doar că el deschidea mai lesne anumite uși.

Se spune că această cascadă se aude din oraș. Ei bine asta este valabil doar în sezonul ploios, iar noi eram la final de sezon secetos când debitul acesteia era mult mai scăzut.

Dimineața în Livingstone aerul este un pic mai răcoros și parcă oleacă mai limpede, tocmai bun de a pleca la drum. Nu era prea lung drumul, doar vreo 10 kilometri care se parcurg rapid, drumurile fiind bune, dar și libere.

Accesul pe partea Zambia este simplu și bine organizat. Intrarea în zona cascadelor se face printr-o latură a  Mosi-oa-Tunya National Park, un parc național mic, dar extrem de important, atât natural, cât și simbolic. Taxa de intrare este de 20 usd, iar timpul pe care-l poți petrece acolo este limitat doar la programul în care este deschis între orele 9.00-17.00. Cascada Victoria nu e genul de loc pe care îl vizitezi pe fugă. Îți cere timp. Și atenție.

Dar înainte de toate să vă prezint câteva date tehnice. Responsabil de această cascadă botezată Victoria după numele reginei Angliei de către exploratorul Livingstone cel ce a descoperit-o și a adus-o în atenția lumii civilizate este râul Zambezi.  Poți vedea cascada Victoria și de pe partea zambiană și de pe partea zimbabweană, deoarece se află la granița celor două țări.

Cascada Victoria a intrat în patrimoniu UNESCO în anul 1989. Are o lățime de 1708 metri și o înălțime de 108 metri. Nu este cea mai înaltă din lume sau cea mai lată, fiind depășită la aceste capitole de cascadele Angel Falls din Venezuela, respectiv Niagara din Canada. Dar totuși este campioană absolută la ceva, la volumul de apă căzut pe un front continuu. Se spune că în sezonul ploios debitul acesteia poate ajunge la 1 milion mcub/minut.

Ei bine din acest motiv I se spunea traditional de către localnici Mosi-oa-Tunya, adică fumul care tuna. Atunci se aude de la mulți kilometri și se creează o pătură de apă ca o ceață, care te udă instantaneu. Chiar citisem anterior că e musai pelerină de ploaie și protecție la telefon, doar că pentru noi nu a fost nevoie de așa ceva, deoarece eram la final de sezon uscat.

Dar să revenim. Chiar înainte de a vedea apa, o auzi. Sunetul vine ca un fundal constant, grav, care nu se oprește niciodată. Nu e zgomot, e o  prezență. Pe măsură ce înaintezi pe potecile amenajate, vegetația devine mai densă, aerul mai umed, iar lumina mai filtrată.

Primul lucru descoperit în acest parc natural a fost impunătoare statuie a exploratorului Peter Livingstone, de care se leagă atâtea lucruri prin acest perimetru și nu numai.

Pe partea zambiană, experiența este intimă și directă. Nu vezi cascada dintr-un singur punct panoramic amplu, ci în fragmente succesive. Fiecare punct de belvedere îți oferă o altă perspectivă: o secțiune a peretelui de apă, o prăpastie, un curcubeu care apare și dispare. De altfel curcubeul nu dispare aproape niciodată, chiar este foarte greu să-l ratezi, iar apariția lui constantă arată că acest loc este pur și simplu binecuvântat. Mai mult un curcubeu este frumos, dar un curcubeu nocturn este un fenomen special și unic care are loc doar în două locuri din lume, iar  Cascada Victoria fiind unul dintre ele. Un curcubeu nocturn are loc atunci când lumina lunii pline lovește cascada și este o priveliște inimaginabilă, dar de care din nefericire noi nu am avut parte. Maybe, next time.

Un loc emblematic este Knife-Edge Bridge, un pod îngust care trece peste un braț al râului și oferă una dintre cele mai apropiate priveliști asupra căderii de apă. Aici înțelegi dimensiunea reală a cascade nu doar înălțimea, ci forța continuă cu care apa cade.

Dacă în sezonul ploios, ceața este atât de densă încât vizibilitatea scade drastic, iar experiența devine fizică apa te atinge, te învăluie, te udă pur și simplu, în sezonul uscat, în schimb, vezi clar structura de bazalt a falezei, fisurile adânci în care dispare apa, diferența dintre un râu calm și un abis activ. Este imposibil să rămâi indiferent. Cascada nu cere reacții, le provoacă. Apropo se spune că pe partea zambiană se vede cel mai bine în sezonul ploios, adică nu acuma, iar pe partea zimbabweană în sezonul uscat, adică chiar acuma.

După câteva ore petrecute la cascade, corpul cere o pauză. Zona din jurul intrării oferă spații unde poți mânca sau bea ceva, dar cel mai important lucru este timpul. Stai. Privești. Lași sunetul apei să se estompeze încet în fundal. Evident că am ras și noi câte o bere locală Musi și am ciugulit ceva,

Ca și o concluzie în afară de impresia artistică deosebită care ne-a lăsat-o, am realizat  că Victoria Falls nu e doar o atracție spectaculoasă, ci un sistem viu, care influențează clima locală, vegetația și viața sălbatică din jur.

După prânz, schimbăm cumva direcția, dar rămâne în aceeași poveste, Parcul Național Mosi-oa-Tunya. Este unul dintre cele mai mici parcuri naționale din Zambia, dar densitatea de experiențe este surprinzătoare. Chiar nu ajunsesem în niciun parc natural și vroiam musai să calc într-unul. Mai mult era un tip din grup pentru care era o premieră absolută, așa că i-am spus lui Peter go to the park.

 Date tehnice ale Mosi-oa-Tunya National Park. Acesta are o suprafață de doar  aproximativ 66 km² și este localizat de-a lungul râului Zambezi în amonte de cascadă. Aici pot fi admirate animale sălbatice diverse precum elefanți, girafe, zebre, bivoli, hippopotami ori rinoceri albi. Cel puțin așa este descris.

Pentru acces am dat fiecare cam vreo 20 usd, sincer nu cred că e taxa de intrare, ci mai mult combinația lui Peter. Am intrat în parc cu mașina lui Ovidiu și probabil de aceea a fost mai ieftin și fără mașina lor și fără ranger.

Parcul combină savana deschisă cu zone de vegetație deasă de râu. Safari-ul aici nu este despre „Big Five” complet, ci despre echilibru. Animalele nu sunt numeroase, dar sunt aproape. Foarte aproape.

Noi dintre toate am zărit niște antilope, girafe și zebre. Nu am avut noroc de rinocerul alb, care după câte știu e pe cale de dispariție.

Hipopotamii apar adesea după-amiaza, plutind aproape nemișcați, iar păsările de râu completează tabloul. Este Zambia într-o formă blândă, profund diferită de forța cascadei, dar inseparabilă de ea.

 Unul dintre cele mai fascinante lucruri ale zilei este contrastul. În parc, Zambezi curge liniștit, larg, aproape meditativ. Este greu de crezut că același râu se aruncă violent în gol, la doar câteva sute de metri distanță

Ziua se apropie de final și lumina devine aurie, tot ce am văzut începe să se lege. Cascada, parcul, râul, orașul. Victoria Falls nu este un obiectiv izolat, ci inima unei regiuni întregi.

Ziua nu s-a încheiat pentru noi, ci a urmat un apus de soare de admirat de pe malurile râului Zambezi, dar asta este deja o altă poveste. O să urmeze Cea mai frumoasă zi partea a doua!

---

VIZUALIZĂRI: 57 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI