Plaza de Toros La Malagueta - un simbol al orașului Málaga

TIPĂREȘTE

13 mai 2025

Am ajuns prima dată la Málaga în urmă cu aproape treisprezece ani, venind cu trenul din Benalmádena - gazda frumoasei noastre vacanţe petrecute pe Costa del Sol în octombrie 2012. Am reuşit atunci să vizităm într-o zi cam tot ce ne-am propus, chiar dacă efortul depus nu a fost unul de neglijat, dar eram şi noi mai tineri şi ne-a ieşit planul. Am vizitat atunci Catedrala din Málaga, mi-a plăcut în mod deosebit şi îmi amintesc că acolo am avut prima experienţă de vizitare cu audioghid, interesantă şi instructivă, chiar dacă m-a cam zăpăcit puţin.

Am vizitat apoi Muzeul Picasso, care m-a cam dezamăgit puţin. Nu sunt eu mare cunoscătoare de artă, nici stilul marelui artist nu-l prea înţelegeam, însă pe tot parcursul vizitei am avut senzaţia că admir doar opere de categoria a doua şi nicidecum adevăratele capodopere care l-au făcut celebru. În plus, nu am înţeles interdicţia atât de strictă de a nu fotografia în interior, soţul glumea că să nu-i facem de ruşine şi aşa să se mai poată păcăli şi alţii :D, ba chiar m-a enervat vigilenţa exagerată a „cerberelor” care ne însoţeau şi ne urmăreau.

Cele mai apreciate obiective turistice ale oraşului Málaga, din punctul nostru de vedere, şi care ne-au adus cea mai mare satisfacţie au fost cele două castele, adevărate fortăreţe, Alcazaba şi Gibralfaro, pentru vizitarea cărora am luat bilete combo, obţinând o mică reducere. Biletul ăsta a fost şi motivul pentru care am reuşit, cu mari eforturi, să urc drumul extenuant pentru mine până în vârful dealului, deşi, în repetate rânduri, am fost gata să renunţ, dar priveliştea oferită de acolo de sus mi-a răsplătit străduinţa. Oraşul Málaga era aşternut la picioarele noastre şi în faţa ochilor noştri.

De acolo de sus am remarcat şi fotografiat arena de coride a oraşului şi mi-a venit ideea să o vizitez, însă pentru asta mai aveam nevoie de o pereche de picioare de schimb și, cum nu aveam, am lăsat-o pentru data viitoare, dată care a venit anul acesta în luna mai.

Ajungând din nou în Málaga şi având doar o dupăamiază la dispoziţie, am preferat să facem doar o plimbare lejeră prin locurile pe care le mai văzusem şi ne plăcuseră şi am planificat un singur obiectiv de vizitat: Plaza de Toros La Malagueta, restanţă din octombrie 2012.

Ne-am început plimbarea din apropierea mării şi a portului din Málaga, am trecut fără să ne abatem din drum pe lângă Muelle Uno – promenada cu o frumoasă vedere la Mediterana, înţesată de magazine, restaurante şi terase, lăsată pentru la întoarcere, apoi pe lângă emblematicul far La Farola, care datează din secolul al XIX-lea, făcând o primă oprire în parc.  Știam parcul oraşului Malaga, frumos și umbros, încă de la vizita precedentă la Malaga, iar acum am avut plăcuta surpriză să descoperim şi un Centru de informare turistică, extrem de util oricărui vizitator al pitorescului oraş andaluz, bine dotat cu hărţi şi diverse flyere şi alte materiale promoţionale gratuite, ca peste tot în Spania pe unde am reuşit  noi să ajungem, cu angajate amabile, care ofereau explicaţii şi informaţii celor interesaţi vorbind mai multe limbi de largă circulaţie, inclusiv engleza.

Am setat GPS-ul în modul pietonal pentru ajunge rapid la Arenă şi acesta ne-a îndrumat perfect. Am mers pe Cale Velez Malaga, apoi pe Cale Cervantes şi în final am făcut stânga pe Cale Maestranza şi am ajuns.

Programul de vizitare este zilnic, între orele 10.00 – 18.00, ultima intrare fiind la ora 17.00. Este închis pe 25 decembrie şi 1 ianuarie.

Preţul biletelor, incluzând audioghid în şase limbi de largă circulaţie, este de 14 euro pentru adulţi, 12 euro pentru elevii cu vârsta de 13-18 ani, studenţi şi seniori (65+) şi 7 euro pentru copiii cu vârsta de 5-12 ani. Noi am plătit 26 euro cu card bancar în euro.

Arena de coride La Malagueta este un simbol al oraşului Málaga şi a fost declarată Bun de Interes Cultural încă din anul 1981.

Construcţia se remarcă prin stilul arhitectural neomudejar, combinând influenţele maure cu cele spaniole, şi prin forma sa mai neobişnuită de poligon cu şaisprezece laturi (hexadecagon) care dă impresia de cerc, cu un diametru de aproximativ 52 metri. A fost prima clădire din oraş construită din cărămidă şi fier.

Construcţia arenei a început în anul 1874 sub conducerea arhitectului Joaquín Rucoba şi a fost finalizată doi ani mai târziu.

La corida inaugurală din data de 11 iunie 1876 au participat celebrii toreadori Rafael Molina („Lagartijo” - Salamandra), Antonio Carmona („El Gordito” – Băieţelul gras) şi Manuel Domínguez („Desperdicios” ) care s-au confruntat în luptă cu tauri de la ferma Murube.

Capacitatea actuală a arenei este de puţin peste 9000 de locuri pentru spectatori şi găzduieşte şi în zilele noastre evenimente importante, cum ar fi „Corrida Picassiana” , o coridă specială care este organizată anual începând din anul 2003, în cadrul sărbătorilor dedicate Săptămânii Sfinte dinaintea Paştelui, ca omagiu adus lui Pablo Picasso, născut la Málaga în 1881, ocazie cu care arena este decorată în stilul operelor lui Picasso, cu panouri şi pânze cu elemente scenice în culori şi forme cubiste, iar vestimentaţia toreadorilor este diferită de cea tradiţională, fiind creată special pentru acest eveniment.

Arena de coride din Málaga este dotată cu toate facilitățile tradiționale ale unei arene spaniole: tribune pentru spectatori, grajduri pentru tauri, infirmerie, capelă, precum și vestiare pentru matadori. În centrul său se află ruedo, cercul unde are loc spectacolul, înconjurat de barrera, zidul care desparte taurii de spectatori.

Intrarea se face la nivelul parterului. Am urcat la primul etaj unde era prezentată istoria şi tradiţia acestei arene de coride. Am aflat că există adevărate dinastii de toreadori, precum Romero sau Ordóñez şi care sunt toreadorii celebri care s-au luptat cu taurii începând din secolul al XVIII-lea şi până în prezent.

Ne-am continuat urcarea până la următorul nivel, al doilea şi ultimul de pe traseul vizitabil. De aici am făcut cele mai reuşite fotografii.

La etajul al doilea se află „Corrales” , ţarcurile pentru tauri. Taurii sunt aduşi la arenă cu două – trei zile înainte de eveniment şi plasaţi în aceste ţarcuri printr-un sistem de porţi. Urmează o examinare medicală a acestora făcută de veterinari. Tragerea la sorţi, „apartado” , are loc cu câteva ore înainte de începerea spectacolului.

Tot la acest nivel se află loja prezidenţială şi tribunele („tendidos” ), care pot găzdui 9032 de spectatori, împărţite în opt secţiuni. Din lojă, preşedintele comunica deciziile prin fluturarea unor batiste de culori diferite pentru semnalizarea momentelor cheie ale luptei.

De aici am revenit la parter, unde ne-am intersectat cu un grup care vizita arena cu un ghid de limbă engleză. Cei din grup ascultau explicaţiile ghidului în căşti, dar am mai tras şi noi cu urechea, aflând lucruri interesante.

Am continuat cu vizitarea Infirmeriei, necesară într-un asemenea loc în care se mai întâmplă şi accidente. Aici este expusă o listă a medicilor arenei, instrumentar medical, precum şi o cronologie tristă a accidentelor mortale care s-au produs pe La Malagueta în perioada 1877 – 1944. Infirmeria dispune de un cabinet medical, de două săli de operaţii, o sală de triaj şi o zonă de spitalizare. Cam sumbru pentru mine.

Următoarea oprire a fost pentru a admira Puerta Grande – poarta triumfului, simbolizând gloria şi succesul, prin care ieşeau toreadorii victorioşi în luptă, aclamaţi de mulţimea de spectatori ca nişte adevăraţi eroi.

Aproximativ pe partea opusă porţii triumfului se află Puerta de arrastre – poarta prin care taurii erau târâţi afară din arenă după moartea acestora. Am aflat şi cât de apreciată este carnea acestor tauri, de o calitate excelentă, săracă în grăsimi, folosită atât în prepararea unor feluri tradiţionale, cum ar fi coada de taur, dar şi în „haute cuisine”

Am aruncat fugitiv o privire şi asupra bullpen-urilor, toriles, anticamerele arenei, nişte spaţii înguste care găzduiesc taurii chiar înainte de luptă. Acestea dispun de un sistem de climatizare destinat să protejeze taurii de căldura înăbuşitoare din august.

El Ruendo, arena propriu-zisă, cu diametrul de 52 metri a fost atracţia majoră pentru noi. Ne-am amuzat şi ne-am fotografiat fluturând muleta. În centrul arenei nu am putut să nu mă gândesc cum ar fi dacă aş asista la o coridă adevărată, în acea atmosferă incendiară. Dar nu, nu cred că mi-ar plăcea. Prea multă violenţă chiar şi pentru mine.

Puerta de cuadrillas y Capilla a fost următorul punct al turului. Am văzut şi noi capela în care se rugau matadorii şi poarta pe care intrau în arenă.

Începând din martie 2025 la primul etaj a fost deschis ca expoziţie permanentă un Centru immersiv, o combinaţie între tradiţiile legate de luptele cu taurii şi tehnologia modernă, gândit ca un centru interactiv, educativ. Există mai multe săli care reproduc pas cu pas traseul parcurs deja de noi prin proiecţii video despre istoria coridelor din Evul Mediu până în prezent.

Noi am ratat doar zona interactivă, unde am fi putut încerca un simulator care, folosind realitatea virtuală ne-ar fi transpus în mijlocul arenei în miezul luptei cu un taur. Existau câteva restricţii pentru doritori. Eu pur şi simplu nu am dorit să am ulterior coşmaruri în care sunt atacată de un tauri furios de 600 kilograme :D

Cu ocazia acestei vizite am învăţat şi cuvinte noi :D sau mi-am lămurit sensul exact al celor deja cunoscute.

¡OLÉ! – exclamaţie de apreciere pentru o mişcare frumoasă a matadorului;

TORO – taur;

TORERO sau MATADOR – luptătorul cu taurul;

PICADOR – călăreţul cu lancea care „oboseşte” taurul la începutul luptei;

BANDERILLERO – cel care înfige beţe ascuţite (banderillas), ca nişte suliţe, în ceafa taurului;

MULETA – pânza roşie folosită de matador spre partea finală a luptei;

CAPOTE – pelerina mare, de obicei roz şi galbenă, folosită la începutul luptei.

=

Asta a fost vizita noastră la Plaza de Tores La Malagueta, o experienţă interesantă, instructivă şi, în general, plăcută.

După o scurtă vizită la nelipsitul magazin de suveniruri şi apoi la toaletele curate şi dotate, mi-am luat matadorul din dotare şi am părăsit arena de coride. În timpul rămas la dispoziţie, am mai bântuit puţin pe străduţe, am luat o scurtă pauză de hidratare, apoi o altă pauză de relaxare în acelaşi parc municipal şi ne-am îndreptat spre zona portului, admirând vasele mai mici sau mai mari.

Pe lângă numeroasele obiective turistice din pitorescul oraş andaluz şi arena de coride La Malagueta din Málaga merită, cu siguranţă, o vizită.

Amfostacolo, mi-a plăcut, recomand!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 96 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI