Norsk Folkemuseum – un frumos muzeu în aer liber din Oslo

TIPĂREȘTE

În vacanța petrecută în Țările Nordice în luna mai 2025, despre care am scris câte ceva pe site-ul AFA, vezi impresii, o zi a fost rezervată Peninsulei Bygdøy, Insula Muzeelor cu cel mai important, Norsk Folkemuseum, un vast muzeu în aer liber. Despre el voi vorbi aici ca o continuare a celor povestite în review-ul anterior, vezi impresii. Ambele capitale Stockholm respectiv Oslo au câte o insulă așa zisă a muzeelor.

Peninsula Bygdøy este o zonă pitorească și foarte populară situată la circa 5 kilometri de centrul capitalei Norvegiei, renumită pentru atracțiile sale culturale, peisaje și plaje. Bygdøy a fost „insulă” până în secolul 19 când datorită ridicării postglaciare a scoarței terestre insula s-a unit cu uscatul devenind „peninsula” actuală.

Aici se află cele mai importante muzee din Norvegia, printre care Muzeul Norvegian de Istorie Culturală, mai bine cunoscut ca Norsk Folkemuseum (Muzeul Popular Norvegian), unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Europa.

Fondat în 1894 de Hans Aall, bibliotecar, istoric de artă, muzeograf, o figură impunătoare în viața culturală norvegiană din prima jumătate a anilor 1900, Muzeul prezintă viața din Norvegia începând din secolul 16 până în prezent în peste 150 de clădiri restaurate, mutate din diferite regiuni rurale ale Norvegiei și prin Expozițiile interioare ce găzduiesc colecții vaste de artefacte, artă populară, costume tradiționale. În sezonul estival, angajați ai muzeului costumați specific, prezintă meșteșuguri tradiționale, spectacole de dansuri populare.

Muzeul se află în Strada Museumsveien 10, aici este și Casa de bilete, un bilet pentru seniori costă 160 NOK, circa 17 euro. Noi am avut Oslo Pass pentru 72 ore și nu am plătit nimic, doar am mers să le arătăm. Pe site-ul muzeului norskfolkemuseum.no/en, sunt prezentate programul de vizită, costurile pentru diferitele categorii de vizitatori și alte informații.

Din oraș se ajunge cu Autobuzul 30, sau din aprilie până în octombrie și cu Feribotul Bygdøyfergene de la Aker brygge. Noi am mers cu autobuzul și am coborât la Stația Folkemuseet din fața Norsk Folkemuseum. Era în jurul orei 10, ora la care se deschidea și Muzeul.  

Ne-am oprit puțin în fața Intrării cunoscută sub numele de Poarta Bergenului, o replică a vechii porți a orașului Bergen și trecând prin ea am ajuns într-o curte interioară, cu un Restaurant, Cafenea și Magazine, cu Control Accesul în Muzeu. Turnicheții erau opriți, trecerile blocate cu bare metalice, era deschsă o singură trecere mai mare, pe care am intrat și noi. Nu știu, se mergea pe încredere sau, fiind la prima oră și muzeul abia deschis, personalul nu își ocupase posturile. Am primit fiecare câte o hartă, ghid ușor de urmat.

Așa am ajuns în Piața Centrală, unde se află printre altele și Clădirea principală a muzeului ce găzduiește colecții interioare, expoziții temporare și permanente despre arta populară, costume populare, jucării. Nu aveam timpul necesar, aveam multe de văzut pentru acea zi, așa că am mers la Muzeul în Aer Liber organizat în trei Secțiuni.

Vizita a început cu Secțiunea „La Țară” ce cuprinde gospodării și clădiri individuale din întreaga Norvegie și este împărțită în Zone etnografice.

Prima vizitată, Zona Setesdal, păstreză tradiții și obiceiuri vechi în vestimentație, poezie și muzică, în construcții și în artă populară. Specifice sunt Casele cu vatră deschisă, au fost folosite până prin anii 1800. Erau construite din bușteni rotunzi sau ciopliți ce se îmbinau fără cuie, case robuste, etanșe și bine izolate, cu elevații din piatră, condiții necesare supraviețuirii iernilor lungi norvegiene.  Așa sunt construite și celelalte clădiri din Zonă. Spre curte, de-a lungul fațadei, casele au o verandă, un pridvor. Interiorul este simplu, șemineu deschis, gură de fum, podea din lut și mobilier simplu, funcțional fixat în pământ, înfrumusețat cu incizii și sculpturi. După anul 1700, au apărut noile case, cu șeminee, podele din lemn și ferestre, casele vechi devenind spălătorii sau case de vară. Am văzut Casa cu vatră deschisă Åmlid, construită pentru două famili de fermierul Åmlid în a doua jumătate a secolului 18 și două Mansarde, una cu un etaj, alta cu două, parterul pentru depozitare, restul ca locuință în care se depozitau haine și obiecte de valoare. A urmat Zona Østerdalen cu Gospodării izolate cu o arhitectură simplă, robustă, cu influențe din zonele montane, cu case și anexele tot din bușteni. Am văzut o Stână de oi tradițională dar modernizată cu gard electric. Era dimineața și oițele își luau micul dejun, iarbă proaspătă. Nu le-am deranjat și am plecat pe o potecă, printre copaci, spre biserica a cărei turlă se zărea printre copaci. Se urcă continuu.

Am ajuns la Colecția Regelui Oscar al II-lea, cinci clădiri mutate în anul 1881 acolo la solicitarea și finanțarea Regelui Oscar al II-lea, deschise publicului în anul următor. În 1907 Colecția a devenit parte a Norsk Folkemuseum. Gospodăria Hove este prezentă printr-o Casa de oaspeți, mai mare și mai luxoasă decât majoritatea celorlalte case, tot din butuci dar cu ferestre, cu șemineu cu coș de fum, pardoseală din scândură și mobilierul mobil, vopsit. Anul construcției 1738 este gravat pe ușă și în interiorul camerei. De aici am mers la Biserica Stave din Gol, cea mai importantă clădire a Colecției regale, chiar și a Muzelui, un exemplu de arhitectură norvegienă medievală din lemn, construită în jurul anului 1200 în satul Gol. Construcția se sprijină pe stâlpi robusti de susținere (staves) specifici acestui tip de arhitectură scandinavă, de aici Stave, numele Bisericii. Este renumită pentru sculpturile sale complexe din lemn și stilul arhitectural unic, care include acoperișuri pe niveluri și capete de dragon pe frontoane. A urmat Mansarda din Berdal, un depozit mansardat, mare și elegant, construit în anii 1750–1760 în mod tradițional pe piloni pentru a proteja alimentele și cerealele de umiditate și dăunători.

Continuând plimbarea am ajuns la o construcție nouă, finalizată în 2007, dar patinată să semene cu clădirile din jur. Este Teatrul în aer liber, un Amfiteatrul modern dar cu bănci de lemn și scena deschisă ce poate găzdui până la 5000 de spectatori.

Au urmat Casa de întâlniri Betleem din Hinna, clădire din 1876, din lemn placată cu scânduri albe și Şcoala din Natås, din 1867, tot lemn, placată cu scânduri roșcate. Mi-a plăcut Sala de clasă cu Catedră, Tablă, Bănci din lemn și, în prim plan, Harta Norvegiei. Am văzut Casa parohială din Leikanger, din 1752, placată cu scânduri bej deschis, cu ancadramente albe și Grădinile ei mici, în stilurile francez și englez. Are și un Foișor cu sculpturi elaborate din lemn în stil turtă dulce, populare în Scandinavia, specific numit „bucuria tâmplarului” .

Am ajuns în Finnmark, zona cea mai nordică a Norvegiei, care, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a trăit o mare tragedie: germanii în retragere au pârjolit și distrus aproape toate clădirile și bărcile iar populația a fost evacuată. După eliberare regiunea a fost reconstruită, oamenii întorcându-se la casele lor. Tragedia este prezentată în Expoziția tematică „Al Doilea Război Mondial în Finnmark” organizată în trei secțiuni, „Pământ pârjolit (1944)” , secțiunea centrală prezintă distrugerea totală, sate incendiate, bărci și clădiri distruse, populația evacuată cu forța. „Ocupația (1940–1944)” explică începutul războiului iar „Viața de zi cu zi în timpul războiului” arată cum trăiau civilii în timpul ocupației. Este amenajată într-o clădire roșcată, Staul de vaci în Indre Billefjord din anii 1940. Vizavi Casa din Olderfjord din 1951, placată cu scândură albă, cu Interiorul combinație între tradițional și modernul anilor 1950. Le-am vizitat și eram singurii pe acolo.

Am mers în Zona Numedal reprezentată prin Gospodăria din Søre Rauland cu Casa de locuit din anii 1240, cea mai veche clădire din muzeu și o Magazie, și prin Gospodăria din Grøsli a cărei Casă de locuit am vizitat-o. Mi-a plăcut Interiorul, un Leagăn cu un bebeluș dormind în el, pus în fața Patului, simplu, știu că este scurt, norvegienii, conform credinței, dormeau în poziția șezând. Din Gospodăria din Væråsmogen este expusă Casa de locuit din partea a doua a secolului 19 și Staulul de vaci cu văcuțe care păscând liniștite ne-au transpus în atmosfera de atunci.

În Zona Trondelag am văzut Gospodăria de la Elnan Vestre construită de-a lungul anilor 1899 – 1960, Magazia din Koa și Gospodăria din Stiklestad din primii ani 1800, cu clădiri etajate și mansardate, mari, frumoase, cu acoperișuri ceramice dar și Gospodăria din Hovde cu două părți din 1700 și 1850, simple, doar parter, ce fac un corp comun acoperit cu turbă și iarbă. Este expusă și Gospodăria unui agricultor chiriaș din Oppdal, formată din Casa și Anexele ei. Până în secolul 18, în Norvegia nu existau sate ci doar moșii agricole, agricultorii închiriau pamânt de la proprietarii de moșii, nobili, biserică, rege. Erau numiții „agricultori chiriași” și primeau pentru folosință o gospodărie cu anexele ei și pământ pe care să-l cultive, aveau acces la pășuni, fânețuri, plata făcându-se prin munca prestată pentru proprietar de întreaga familie. Erau și agricultori proprietari de teren, numiții „fermieri” , în timp numărul lor crescând. Așa am văzut și la Skansen în Stockholm.

Am ajuns în Zona Sunnfjord și Nordfjord, zonă cu fiorduri, văi și munți, ape și cascade, la Gospodăria din Ytre Sæle, cu Clădiri din lemn cu Acoperiș de turbă, Casa de oaspeți și Casa principală la care Acoperișul a fost modernizat. În această zonă casele de oaspeți sunt mai frumoase și mai ornate decât locuințele gazdelor.

În Zona Hardanger clădirile sunt simple, construite din bârne de lemn de pin îmbinate la colțuri, pereții sunt placați cu scânduri tot din pin. Neprotejat, expus la soare și intemperii, lemnul a căpătat o nuanță închisă, brun-roșiatică. Clădirile ce provin de la Gospodăria Nes, Magazia de la mijlocul secolului 18 nu se deosebesc de Brutăria din primii ani 1600.

A urmat Zona Jaeren, Gospodăria din Lende, cu Casa din 1845, nu mare dar frumoasă, vopsită în alb, cu mansardă, acoperită cu turbă, așezată pe o fundație joasă de piatră gri, cu Interiorul amenajat în 1900. L-am vizitat și m-am pozat lângă patul din dormitor, era așa de mic!!

Din Zona Ostlandet sunt expuse 7 clădiri printre care Casa Gospodăriei din Smedstad, o construcție robustă din lemn, specifică zonei de est a Norvegiei construită în 1751. Bârnele sunt băițuite maroniu-negru iar ancadramentele ferestrelor maroniu-roșcat.

Am mers în Zona Hallingdal de unde au fost aduse mai multe clădiri din lemn băițuit, printre ele Hambarul din Holshagen și Mansarda din Grimsgard cu Fațada bogat împodobită cu un Fronton și Stâlpi sculptați. Am continuat plimbarea prin Zona Telemark și ne-am oprit la o frumoasă clădire cu pereți roșii tradiționali și colțuri vopsite în alb și negru, care imită zidăria de cărămidă cu detalii din piatră. A fost construită în jurul anului 1800 în Gospodăria Akkerhaugen din Sauherad, drept Casă de oaspeți pentru Şambelanul Cappelen, numită Căsuța Cappelen.

Aici am părăsit Secțiunea „La Țară” îndreptându-ne spre Orașul Vechi, unde sunt relocate diverse clădiri istorice din Oslo și suburbiile sale formând un adevărat oraș cu benzinărie, farmacie, alimentară și multe locuințe. Multe clădiri provin din Strada Rødfyllgata, în secolele 18 – 19 una dintre cele mai importante străzi, complet demolată în anii 1960.

Benzinaria a fost construită conform desenelor originale ale Benzinariei din Holmestrand din anii 1920, pompele și celelalte elemente, inclusiv Volkswagen-ul sunt originale. Din Holmestrand este și Magazinul de vinuri ce datează din 1904 are Mobilierul din lemn masiv, Rafturi pline de sticle și Tejghea curbată din vremurile când funcționa

Continuând plimbarea am văzut o Locuință muncitorească din Strada Sagveien din cărămidă roșie și Casa Enebakkveien 16, locuință din lemn, mai mare și, vopsită crem cu caroiaje maronii și tâmplărie albă, mai aspectuoasă. Ne-am oprit la Clădirea Rødfyllgata 12, inițial Magazie la etaj și Locuință la parter, apoi doar Locuință și Cafenea pentru șomeri. Am rămas pe aceeași stradă și am ajuns la Casa Rødfyllgata 21 unde a funcționat din 1900 Casa de Economii „Christiana” . În interior am văzut ultimul Ghișeu al băncii și o Vitrină cu pușculițe, primul instrument de economisire atunci și acum.

Am continuat plimbarea prin Orașul Vechi, printre clădiri mai mari sau mai mici, cu parter sau cu unul, două etaje, mai simple sau mai arătoase. Printre ele Clădirea de apartamente din secolul 19, o clădire pe colț, îmi place mult acest tip de clădiri, cu două etaje, locuită în Oslo de clasa de mijloc și de mica burghezie, gazdă în Orașul Vechi pentru trei Expoziții. Cea mai interesantă îmi pare Monopolul Vinului, Compania Vinmonopolet fiind singura care are voie să vândă băuturi cu un conțin de peste 4,75% alcool. Este o companie de stat cu un larg sprijin de la populație. Am ajuns la Magazinul Colonial, o clădire mică, simplă, pe lângă ea treci fără să o observi, dacă nu vezi firma. În Interiorul de când magazinul funcționa în Oslo, se vindeau și se vând și azi mai mult delicatețuri importate. Am văzut și două Chioșcuri de ziare ale cunoscutei Companii Narvesen, Chioșcul turn și Chioșcul Tyrihans.

Mi-a plăcut și acest muzeu, are foarte multe gospodării seculare, te trimite iarăși în vremuri de mult apuse, parcă mai multe decât la Skansen și mult mai vechi. Am remarcat acele mansarde - magazii cu etaj, la parter pentru depozitare, la etaj pentru dormit, erau multe, fiind specifice ținutului norvegian. Am văzut case vechi cu bârne imense, acoperite cu turbă, lemne, paie, cu vatră deschisă apoi cu șeminee cu horn. Am văzut pentru prima dată o biserică veche de lemn cu stâlpi și acoperiș în trepte. Am văzut animalele domestice ce pasc liniștite, oi, vaci și cai și se integrează perfect cu viața de la țară. M-am plimbat pe alei, am urcat și coborât, am ascultat muzica păsărelelor, am respirat aer curat, am admirat copacii și verdele pajiștilor, am intrat iar în poveste privind interioarele. Am avut o stare de deconectare totală, sincer nu aș mai fi plecat. Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI