Slănic Moldova: natură binefăcătoare versus neputința autorităților

TIPĂREȘTE

Câteva ore petrecute în stațiunea Slănic Moldova mi-au adus gânduri amestecate. Peisajul mirific în prag de toamnă, între pădurile de fag și brad, cu întreg panelul de culori amestecat, aerul tare al muntelui și susurul vesel, puțin săltăreț și agitat al râului Slănic, precum și aleile pietruite, adesea în trepte, șerpuitoare, au pus la încercare slaba mea pregătire fizică și o luptă cu dorința de popas, de zăbavă, de tihnă. Totuși a învins curiozitatea de a vizita cât mai multe dintre cele 24 de izvoare minerale, dintre care 20 în exploatare. Foarte vechi, unele având plăci ce le atestă originile încă de la începuturile curelor balneare în zonă și calitățile terapeutice. Recunosc! Mirosul destul de înțepător de sulf nu m-a convins să devin atât de curajoasă cât să gust apa miraculoasă.

Mi-am îndreptat pașii către Parcul Central al stațiunii, foarte elegant alcătuit, pe o structură terasată, cu o priveliște minunată. Îngrijit, cu alei trasate liniar și ronduri multicolore, arbori și arbuști ornamentali amplasați cu gust, toate conferă distincție. În zona terasei înalte, central, se ridică clădirea Cazinoului Regal, alături de Foișorul construit în același stil. Din păcate, aici se simte gustul amar al tristeții, deoarece Cazinoul este în paragină, purtându-și stilul rafinat 'Art Nouveau' sub stratul nepăsării/delăsării autorităților. Cel mai vechi cazinou din Vechiul Regat, clădit pe timpul domniei lui Carol I, se află acum în degradare, este scos la vânzare, dar fără succes, deocamdată. A fost ridicat între 1892-1894 de meșteri pietrari italieni după planurile cunoscutului arhitect George Sterian. Era dovada bogației vremii, a distracției celor veniți la băi, pe lângă jocurile de noroc, sălile maiestoase permiteau spectacole de teatru, serate, concerte, vizionări la cinematograf, lecturi în bibliotecă. Degradarea acestui impresionant edificiu a început în 1946 după transformarea sa în Casă de Cultură și Bibliotecă Orășenească. S-au pornit lucrări de renovare prin anii 1986, oprite în 1989. De atunci este neglijat.

După atâtea incursiuni între natura binefăcătoare și dezamăgitoarea lecție de istorie, am purces la 'Crama Domnească', restaurant lăudat prin experiențele prietenilor. Stilul tradițional românesc te întâmpină cu îndemnuri gastronomice pe plăcuțe sculptate în lemn, prezintă încă de la intrare o adevarată expoziție de obiecte autentice, ceramică, decorațiuni, figurine și măști. După ce cobori cele câteva trepte ajungi într-o atmosferă de petrecere cu muzică lăutărească, cu arome îmbietoare, cu pereții decorați în stil vânătoresc, fețe de masă țesute la război, cergi pe banchetele de lemn masiv și personal îmbracat în straiele bunicilor. Aveam deja în minte ce doresc să mănânc, să retrezesc gustul copilăriei. Așa s-a și întâmplat, bucate alese, porții generoase, gătite pe îndelete. Un deliciu...

Nu am sfârșit scurta incursiune prin stațiune fără un tur la chioșchiurile cu suvenituri de pe aleea din centru, dar, nici fără să admir câteva hoteluri și vile păstrând aerul interbelic sub stratul de modernism și strălucirea secolului XXI. De remarcat hotelul Moldavia, o vilă impresionantă, cu balcoane accesorizate în bârne de lemn și acoperișul decorat cu turnulețe elegante. Vila veche originală peste care s-a dezvoltat actuala construcție datează din 1910-1912, cumpărată de Axente Pandrea, cel care a ctitorit și Biserica Veche din Slănic Moldova.

Nu am bifat în prea modestul meu popas toate obiectivele turistice, cum ar fi :traseul turistic 300 de scări, pârtia de schi, cascada Slănicului, etc. Dar, cu siguranță pașii mă vor călăuzi într-o călătorie viitoare către acest colț mirific de Românie. Când mi-as dori să nu mai gust amarul, ci doar măreția naturii și mâna protectoare a omului gospodar și responsabil.

---

VIZUALIZĂRI: 272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI