Skansen - un frumos muzeu în aer liber din Stockholm

TIPĂREȘTE

În review-ul Plimbare pe cont propriu prin Oslo, Stockholm și împrejurimi, vezi impresii, spuneam că într-una din zile, într-o sâmbătă 17 mai 2025, am vizitat Insula Parc Djurgården, renumită pentru muzee și parcuri, fostă rezervație regală de vânătoare cu animale sălbatice protejate în secolul 16, de aici numele. Găzduiește Gröna Lund - Lunca Verde, cel mai mare parc de distracții din Stockholm deschis în 1883, are clădiri istorice, monumentalul Nordiska Museet, cea mai dominantă clădire din Insulă, Waldemarsudde, reședința prințului Eugen, Rosendals Slott, palatul regal și mai multe muzee. Enumăr Skansen, muzeu în aer liber și grădină zoologică, Vasa Museum, muzeul celebrului vas de război din secolul 17, ABBA The Museum, o expoziție interactivă dedicată trupei ABBA, insula se mai numește și Insula Muzeelor. 

Skansen „este cel mai vechi muzeu în aer liber din lume, ce prezintă istoria, cultura și natura suedeză 365 de zile pe an” spune cu mândrie managementul muzeului. A fost fondat în anul 1891 de către Artur Hazelius, lingvist și educator, pasionat de cultura populară. Au fost aduse și montate în Insulă peste 150 de clădiri istorice autentice, case, ferme și clădiri tradiționale din toate colțurile Suediei. Dorindu-se un „muzeu viu” este populat cu oameni reali care demonstrează meșteșuguri tradiționale. Skansen nu este doar un muzeu etnografic, ci și o grădină zoologică dedicată faunei nordice, este locul unde tradițiile sunt păstrate vii, este gazda sărbătorilor tradiționale suedeze.

Numele parcului, „Skansen” , desemnează o structură defensivă, o „redută” , o „mică fortificație” și a fost atribuit muzeului deoarece a fost construit pe un deal care găzduise cândva un skansen.

Muzeul se află în Strada „Djurgårdsslätten - Câmpia din Parcul animalelor” 49 unde se află și Intrarea Principală. Există Casă de bilete, un bilet pentru seniori costă 200 SEK, circa 19 euro dar asigură acces și la Centrul de Științe al Mării Baltice și la Micul (Lill) Skansen, parcul pentru copii. Când Am Fost Acolo Muzeul putea fi vizitat între orele 10 și 17, pe skansen.se/en, site-ul muzeului sunt prezentate programul de vizitare, costurile pentru diferitele categorii de vizitatori și alte informații. În Strada Hazeliusbacken - Dealul Hazelius 1 se află altă intrare Intrarea Hazelius. Aici am mers noi, veneam de la Muzeul Vasa, fiind întâmpinați de fondatorul muzeelor, cunoscutul profesor, folklorist Artur Hazelius Bust din bronz. Am cumpărat bilete și am intrat în muzeu. Încă ploua mocănește, era cam friguț pentru luna mai, am hotărât că nu puteam rata o vizită aici.

Am trecut pe lângă Funicularul (Bergbana) Skansen care urcă spre nordul muzeului, am mers pe jos atât pentru plimbare cât și pentru a vedea mai multe și mai bine. În plus funicularul merge puțin, circa 200 de metri urcând vreo 35 de metri costul unui bilet fiind 35 SEK, circa 3,5 euro.

Destul de repede am ajuns Grădina cu trandafiri - Rosen Gården, o grădină frumoasă, elegantă și lângă ea Casa de vară Swedenborg vegheate de Carl Linné, Statuie din bronz studiind o floare. Mi-a plăcut ideea grădinarului de a planta într-un rond câteva lalele, înviorau grădina până la creșterea trandafirilor. Am traversat calea ferată a Funicularului și am ajuns la Clopotnița Håsjö, o clopotniță din lemn, de sine stătătoare, construcție tradițională specifică suedeză.

Am trecut pe la Gospodăria din Delsbo, o fermă foarte bine păstrată, construită în anii 1850, perioadă în care se construiau case impunătoare vopsite, de regulă, în tradiționalul roșu, cu interioare decorate cu mult rafinament. Gospodăria este construită în jurul unei curți, stilul suedez tradițional de organizare a locuinței, și cuprinde încă o casă mai mică, unde locuiau bunicii și se jucau nepoții, și acareturile dintr-o gospodărie.

Am ajuns în Laponia prezentă prin câteva Clădiri sami (lapone) specifice poporului indigen sami, aflate în Expoziția ’Situl Sami’. Este reconstruită o locuință din lemn, alta din lemn, pământ și straturi de turbă, lângă ele o magazie ridicată pe trunchiuri de copac și alte dependințe.

Am văzut un elan ce rumega liniștit și ne-am îndreptat spre el dar ne-am oprit la Magazia Vastveit ce provine de la o fermă din Norvegia, una dintre cele mai vechi clădiri din Skansen, cu părți ce datează din secolul 14. Când a fost fondat Skansen, Norvegia și Suedia formau încă o uniune iar Artur Hazelius gândea un muzeu nordic comun, în final Skansen a rămas suedez. Magazia este un remarcabil exemplu de Arhitectură tradițională norvegiană de tip „loftbod - depozit cu etaj” specifică fermelor medievale din regiunile montane. Vom vedea mai multe astfel de clădiri în Norvegia, peste câteva zile.

Elanul ne-a așteptat, chiar dacă ploaia continua, eram în Zona animalelor nordice, pădurea sălbatică, una dintre cele mai spectaculoase părți ale muzeului; o reconstituire a pădurilor nordice, astfel încât animalele să poată fi văzute în habitate cât mai apropiate de cele naturale. Ne-am plimbat pe poteci, printre pini, mușchi și stânci, cu apă curgătoare, bârloguri, vizuini și zone de observare discrete, printre Elani, Lupi, Râși, Urși bruni, Vulpi arctice și, în Zona acvatică, pe lângă niște Foci care se jucau fară să le pese că plouă, animalele fiind destul de libere….

Am continuat plimbarea până la Turnul Bredablick, un turn de observație de circa 30 de metri, construit din cărămidă roșie, în anii 1870, înainte de înființarea muzeului. Ne-am continuat plimbarea și atrași de o muzică ce răsuna printre pomi am ajuns la o frumoasă clădire din lemn roșu cu ornamente albastre și turlă centrală, cu câțiva oameni în costume tradiționale la intrare. Era Sala Brage, unde avea loc un spectacol folcloric la care am asistat și am filmat.

A urmat Magazinul Skansen, magazin cu „de toate” , de la jucării și suveniruri la „Colecția Skansen” , textile și accesorii cu modele inspirate de natură și de hainele istorice găsite la Skansen. Lângă el Mese de picnic pentru adulți și Loc de joacă pentru copii.

Am văzut două clădiri foarte asemănătoare Mansarda Înaltă și Mansarda Nouă, clădiri din lemn, prima din secolul 18, a doua de la începutul secolului 20. Găzduiesc expoziții și o Cafenea. Am trecut destul de repede prin Micul Skansen, Zonă pentru copii, cu animale mici și activități.

Continuând plimbarea am ajuns la o frumoasă casă cu Fațada galbenă și ancadramente roșii, realizată din scânduri verticale. Este Sala de Temperanță Brofästet, exemplu de locuință rurală sudică de la sfârșitul secolului 19 când a fost Sediul „Lojei de temperanță” , în Suedia acelei perioade luase amploare o puternică mișcare populară pentru temperanță (cumpătare, moderație) în special în privința consumului de băuturi alcoolice, ajungându-se chiar la impunerea abstinenței totale.

Am mers apoi la Gospodăria Metalurgului - Bergsmansgården, o gospodărie mai mare, statutul social al meseriașului fiind între fermieri și nobilime. Cuprinde Casa de locuit cu acoperiș vegetal și etaj, ce are ferestre cu rame albe și geamuri compartimentate și o Magazie cu mansardă și Căsuța Laxbro tot din bârne vopsite roșu, fără etaj dar cu acoperiș vegetal. Este vizitabilă, mobilată și ocupată de cineva din personal îmbrăcat în costumul epocii. Nu puteam să nu pozez patul specific protestanților din vechime, l-am văzut prima dată în Amsterdam, este foarte scurt, acolo se dormea în poziția așezat, întins era doar pentru morți.

Am trecut pe la Studioul Julius Kronberg, muzeul pictorul suedez Julius Kronberg în care sunt expuse picturile, schițele și sculpturile lui. Este o frumoasă clădire cu pereții placați cu scândură vopsită galben-auriu și ancadramente vopsite gri. Am găsit ușile încuiate. Am continuat plimbarea pe alei umbrite de copaci mari, pe malul apei și peste ape.

Am ajuns la Magazia din Ransäter, o clădire tradițională din lemn, folosită pentru păstrarea și protejarea proviziilor și textilelor împotriva rozătoarelor și insectelor, pe una dintre bârnele ei apare anul 1694, ceea ce o face una dintre cele mai vechi construcții de acest tip din Skansen. Am mers apoi la Gospodăria Ekshärad cu Clădirea de locuit construită în prima parte a secolului 19, ca reședință a unui fermier - judecător de district, servind și ca tribunal districtual. Construită din lemn, vopsită „roșu Falu” , acoperită cu șindrilă orizontală suprapusă, a fost prima clădire cu etaj din district, un conac mai mic cu anexele necesare, Grajd, Sauna, Magazii.  

De aici am ajuns la Biserica Seglora, biserică luterană construită în anii 1730. Este un exemplu de arhitectură religioasă rurală suedeză din acea perioadă, cu turla tradițională secolului, cu acoperișul și pereții placați cu șindrilă vopsită „Roșu Falu” , culoare tradițională suedeză, și cu interior simplu. Lângă ea Căsuța din Hornborga, o casă mică, rustică, din bușteni, cu acoperiș de iarbă, locuința săracilor din sudul Suediei secolelor 18,19.

Continuând plimbarea am trecut pe lângă o tradițională Moară de vânt suedeză, Moara de vânt Främmestad, deosebită prin „picioarele” ei, patru grinzi care așezate pe un soclu îi asigură echilibru, moara nefiind fixată în pământ. Când se supăra proprietarul „o ia în spate și pleca” . A urmat Baraca muncitorilor agricoli - Statarlängan, lucrător agricol angajat la o fermă cu familia sa, plătit în natură, sub forma unei anumite cantități de produse, sistem de plată ce a funcționat din anii 1700 până în 1945. I se asigura locuință, pe care am vizitat-o și noi și un teren pentru cultivat.

Am pozat apoi una dintre cele mai înalte clopotnițe din lemn din Suedia, Clopotnița Hällestad de circa 40 de metri, construită în 1732, remarcabilă prin culoarea sa roșie tradițională.

În Muzeu se află și Școala Väla, o clădire autentică de la mijlocul secolului 19 ce includea și locuința familiei învățătorului. Am plecat mai departe până la Conacul Skogaholmrd, aflat în renovare. Este un exemplu de conac suedez în stilul gustavian popular din secolul 18 cu o clopotniță pe acoperiș, cu un ceas pe fațadă și o giruetă în vârf. Este mobilat și vizitabil.

Ne-am oprit la Gospodăria Älvros compusă din clădiri aduse din diferite zone ale regiunii Härjedalen, prezentând modul de viață din districtele forestiere din secolul 19, ocupația de bază fiind creșterea animalelor, la care se adăugau exploatarea forestieră. Clădirile sunt construite din bârne cioplite, cu acoperișuri din lemn și scoarță de mesteacăn, Casa de locuit ocupă poziția centrală pe latura opusă intrării, se vizitează, dependințele cu magazii, grajduri fiind pe celelalte laturi.

Am trecut pe lângă Depozitul de haine Björkvik, depozit din ultimii ani ai secolului 19 pentru obiecte valoroase, textile, argint și alimente, am stat puțin la Moara de vânt Glömminge, altă Moară pe butuc, nu pe butuci.

Ne-am oprit la Scena Solliden, o scenă în aer liber cu un design original, formă spiralată concepută special pentru a amplifica acustica, de aici „Snäckan - Scoica” , numele pe care i l-au dat suedezii. Și acoperișul modern din tablă de oțel este original, pare coca unei nave. Era Ziua Națională a Norvegiei - 17 mai și la Solliden avea loc un spectacol aniversar.

Am ascultat puțin și ne-am continuat plimbarea în acordurile fanfarei până la Atelierul „Jocuri Istorice” unde copiii învățau „Mersul pe picioroange” , un altul, mai mic, foarte drăguț în costumul lui tradițional, învăța „Săritul corzii” .

 Am trecut pe la Casa Corpului de Gardă - Vaktstugan, o clădire tradițională din lemn, vopsită în roșu cu ornamente albe și feronerie verde, tipic pentru arhitectura scandinavă rurală, cu două niveluri și un ceas montat pe fațada superioară, semn al funcției sale publice, administrative și ne-am oprit în Grădina de Ierburi. Ne-am plimbat pe Aleile de pietriș bordate de plante verzi și bănci de fier forjat cu un design deosebit, printre diferite Plante medicinale sau culinare, Plante pentru vopsitorii și Plante ornamentale.

Am ajuns la Conacul Jakobsberg, locuința urbană a unui cetățean bogat din secolul 18, cu o frumoasă Fațadă din lemn roșu-portocaliu strălucitor. Lângă ea Casa Hazelius, în care s-a născut în 1833 Artur Hazelius, fondatorul Skansen, adusă în parc din Stockholm, clădire cu mansardă și arhitectură tradițională suedeză din secolul 18. Interiorul este o locuință burgheză din anii 1830. O cameră amenajată ca Sală memorială este mobilată cu obiecte personale și piese de mobilier din locuința sa.

De aici am mers în Cartierele Orașului - Stadskvarteren, una dintre cele mai bogate și complexe zone tematice din Skansen, realizat ca un Oraș în miniatură, care arată viața într-un oraș suedez înainte de industrializare.

Ne-am oprit la o frumoasă clădire, Casa negustorului de fier și un Magazin Cooperativ, reconstituirea unui magazin ce aparține Rețelei de Cooperative suedeze, un magazin cu toate cele necesare într-o gospodărie. Am trecut pe la Tipografia și Locuința tipografului, un atelier tipografic funcțional, reconstituire fidelă a unuia din jurul anului 1840.

Am mers apoi la Reședința lui Charles Tottie, un angrosist printre cei mai bogați oameni din Stockholmul secolului 18. Am vizitat-o, are un Mobilier rococo și gustavian, cu linii curbate și finisaje aurite, Birou masiv din lemn de esență tare, Oglinzile mari și Candelabrele sunt originale, iar Tapetul pictat manual și Textilele sunt de epocă, autentice și reflectă gusturile rafinate ale elitei burgheze.

Am ajuns la Casa Cizmarului apoi la Atelierul Olarului, i se mai spune și Casa Kristina. Următorul văzut a fost Atelierul de sticlă amenajat într-o clădire realizată după desenele unei fabrici de sticlă de la sfârșitul secolului 18 unde artizanii transformă sticla topită în artă apoi le pot cumpăra în Magazin sau vedea în Expoziție.

Am părăsit Atelierul și Cartierul Orașului și am ajuns la o Scară rulantă cu care am coborât la Centrul de Științe al Mării Baltice pe care l-am vizitat, intra în costul biletului, după care am mers la Intrarea Principală din Strada „Djurgårdsslätten 49 pe unde am părăsit Muzeul Skansen.

Mi-a plăcut acest muzeu în aer liber, am vrut neapărat să îl vizitez, am hoinărit pe alei, am vizitat interioare, am văzut locuințe specifice zonei nordice, m-am transpus în vremurile de mult apuse. Mi-a plăcut amplasamentul, plin de arbori, pajiști, alei, ape și podețe. În zona nordică am mai vizitat în Riga ceva asemănător, vezi impresii, inspirat de Skansen. Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI