La pas prin Tighina, întoarcere în timp

TIPĂREȘTE

În circuitul făcut în martie anul acesta, vezi impresii, o zi a fost rezervată autoproclamatei Republică Moldovenească Nistreană prima destinație fiind Tighina, Cetatea și Orașul.

Orașul Tighina, cum îi spunem noi românii, Bender este denumirea lui oficială, se află pe malul drept al Râului Nistru, la circa 60 kilometri de Chișinău, de unde veneam noi, și la circa 14 kilometri de Tiraspol, capitala transnistriană despre care am scris, vezi impresii.

Prima atestare documentară datează din octombrie 1408 în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, într-un hrisov comercial, Tighina fiind una dintre principalele vămi moldovenești.

Astăzi, orașul are peste 97.000 de locuitori, ruși 43%, moldoveni/români 25%, ucraineni 17%, este al doilea oraș ca mărime din Transnistria și are cele mai multe monumente din Transnistria, Cetatea Tighina, cea mai importantă atracție a orașului, Scuarul orășenesc (Parcul Central), loc de promenadă și manifestări publice, Statuia lui Lenin, relicvă a epocii sovietice, și, în împrejurimi, Mănăstirea Noul Neamț de la Chițcani.

Este orașul natal al actorilor Ilarion Ciobanu, Tamara Buciuceanu și Iulia, sora ei mezzosoprană, al fostului președinte român Emil Constantinescu.

Cetatea Tighina, primul obiectiv turistic vizitat în Transnistria, formează împreună cu Parcul Alexandru Nevski Complexul Istoric Cetatea Bender, Cetatea ocupând partea nordică a Complexului, Parcul partea sudică.

Istoria Cetății începe în secolul 15 când voievodul Ștefan cel Mare a ridicat o Palancă de pământ și lemn, întărită ulterior cu ziduri de piatră. În anul 1538 a fost cucerită de Soliman Magnificul și transformată într-o Fortăreață de piatră rămânând un puternic bastion otoman până în 1812 când Basarabia este preluată de Imperiul Rus. Rolul defensiv al Cetății se diminuează treptat, în secolul 19 pierzându-și complet importanța militară. Abandonată, devine monument istoric, iar după 1990 a intrat în circuitul turistic.

Cetatea are site, bendery-fortress.com, unde se găsesc toate informațiile.

Dimineața, pe la 7 și jumătate am plecat din Chișinău, vezi impresii, Google maps ne-a dus la Drumul național republican R2 și acesta până la Punctul de control Bender, trecerea în Transnistria, despre care am vorbit în review-ul de început. De aici, amabil, Google ne-a dus în Parcarea personalului, aproape de Casa de bilete nu în cea a vizitatorilor, aflată mai departe.

Am trecut Podul peste Șanțul ce înconjoară Cetatea și am ajuns la Turnul de Pază, un turn masiv, construit din piatră brută și cărămidă, cu Ziduri groase și puternice, cu Ferestre de tragere înguste. Aici era și Casa de Bilete, 50 de ruble transnistrene, biletul valabil și la Muzeele din Cetate primind și un pliant cu informații și planul cetății. Am plătit în lei moldovenești, nu se poate folosi cardul. Eram singuri pe acolo, Cetatea se deschisese la ora 9, noi am ajuns pe la 9 și un sfert, doar spre finalul vizitei au mai apărut câțiva turiști.

Am mers la Turnul Porții, turn dreptunghiular zidit din piatră pe latura sudică a Cetății, cu Acoperișul din țiglă roșie pe care se ridică un Turn de supraveghere, cu un steag fluturând deasupra lui.

Nu am intrat în Fortăreață ci am mers pe lângă ea la Panteonul Gloriei Ruse, ce cuprinde Busturile unor comandanți militari ai Imperiului Rus legați de campaniile din zona Nistrului și de istoria cetății. Amplasate pe socluri înalte, formează un coridor memorial prin care trec vizitatorii, am trecut și noi.

Ne-am continuat plimbarea prin exteriorul Zidurilor din calcar și cărămidă, masive, puternice, cu grosimi de 2 – 3 metri, ce închid Cetatea într-un patrulater neregulat, pe lângă Turnurile și Bastioanele ridicate din piatră de calcar, primele cu deschideri pentru artilerie, ferestre mici și ambrazuri mai largi, ultimele cu platforme pentru tunuri și ferestre mari de tragere cu armament de foc. Am ajuns la Turnul Ienicerilor, de Sud-Est, am continuat plimbarea pe latura estică a Cetății până la Turnul Închisorii - Zindan, turn nu prea înalt dar solid, sumbru, fără elemente decorative, cu o Ușă din lemn masiv, închisă turiștilor. Aici, în celule demne de un „Zindan” , închisoare subterană, întunecoasă, greu accesibilă în Orient, erau încarcerați prizonieri de război, deținuți politici, localnici acuzați de nesupunere.

Am văzut Memorialul „Constituția lui Pylyp Orlyk”, hatman cazac, autorul primei Constituții ucrainene în anul 1710 și ne-am oprit la Monumentul „Baronul Münchhausen”, cunoscutul baron, bust din bronz pe un soclu de piatră, și ghiuleaua din metal pe care călărise până acolo, așa zice povestea. Am trecut pe la Turnul Armean, turnul octagonal din colțul de Nord-Est al cetății, cu deschideri pentru tunuri și arme de foc. Am continuat plimbarea pe Latura nordică și apoi pe Latura vestică cu turnurile lor și turnuri din colțurile lor, toate fără nume, numite prin punctele cardinale pe care le veghează și apără.

Am revenit la Turnul Porții, Poarta Centrală și am pășit în Curtea interioară a măreței Fortărețe, inima cetății, care, cu alei și platforme pavate cu cărămidă arsă, cu mult spațiu verde, încă neînverzit, cu bănci pentru odihnă oferă condiții excelente de plimbare și examinare.

Am plecat spre Pivnița cu praf de pușcă, unul dintre cele mai vechi și mai bine conservate spații din Fortăreață construită în perioada otomană, cu Ziduri groase din piatră și cărămidă, menite să reziste la explozii și să păstreze o temperatură constantă. Este amplasată strategic spre interiorul cetății, pentru a fi protejată de bombardamente și incendii.

Astăzi, Pivnița găzduiește Muzeul de Istorie al Cetății cu patru Colecții, două dintre ele Arme medievale și Documente din războaiele ruso-turce prezintă viața militară din cetate, o a treia, Artefacte din cetate, prezintă viața cotidiană iar cea de-a patra, Episoade istorice celebre – Carol al XII-lea și Ivan Mazepa, prezintă Șederea lui Carol al XII-lea al Suediei la Bender în anii 1709 – 1714 , Vizita lui Ivan Mazepa la Bender din vara – toamna anului 1709 și câteva Întâlniri între oameni politici și militari ai vremii. 

De aici am mers la Turnul Armean unde este Muzeul Instrumentelor Medievale de Tortură deschis în anul 2012 ce prezintă „replici și reconstituiri” ale celor mai cunoscute instrumente de tortură din Europa medievală, folosite activ de Inchiziție. Exponatele sunt însoțite de descrieri ce explică modul de utilizare și contextul juridic sau religios în care se folosesc.

Ne-am plimbat apoi pe ziduri și am mers la Turnul Porții pentru a urca în el. Am mers la primul nivel pe o Scară de piatră, apoi pe o Scară metalică până la micul balcon pe care îl văzusem de jos. Nu-mi plac scările metalice, dar a meritat stresul de a o urca pe aceasta. Mi s-a oferit o largă vedere până la Nistru, la Parcul Nevski cu o Sală de Expoziții, cu Hotelul – Restaurant „Old Bastion” , cu magazine, locuri de joacă și de distracție, cu Capela lui Nicolae al II-lea și Biserica Alexandru Nevski la care am mers după coborâre.

Sobră, monumentală, construită în stil bizantino-rus cu influențe clasice ale arhitecturii ortodoxe din secolul 19, Biserica are o Fațadă simplă de pe al cărui Fronton Sf. Alexandru Nevski, patronul bisericii, înfățișat în ipostază cerească, așezat pe nori, cu raze de slavă și cartea legii în mâini, veghează asupra celor ce intră în biserică. Interiorul luminos, pereții zugrăviți în tonuri calde, lumina naturală filtrată prin ferestrele înalte și înguste creează o atmosferă sobră, dar primitoare, iar Altarul tradițional ortodox și Catapeteasma bogat ornamentată din lemn sculptat și aurit îi aduc harul divin.

Lângă ea Capela lui Nicolae al II-lea, un mic edificiu, ridicat pentru a marca vizita din 1916 a ultimului țar și a familiei imperiale. Voiam să văd și interiorul dar era încuiată.

Aici mi-am încheiat vizita la Cetatea Tighina, aș mai fi stat dar trecuseră aproape două ore de când sosisem și mai aveam multe de văzut în Transnistria.

Am mers la Tighina, oraș aflat la circa 1,5 kilometri de Cetate, și ne-am oprit într-o mică parcare în apropiere de Catedrala Schimbarea la față din Str. Sovetskaya 31 la care am mers. Construită între anii 1815 și 1820, după înlocuirea ocupanților otomani cu cei ruși, Catedrala se remarcă prin simplitate și grandoare, prin Turnul-Clopotniță înalt și suplu, dar mai ales prin designul Domului principal, asemănător căștilor războinicilor ruși. Interiorul este împodobit cu icoane și fresce tradiționale, Altarul principal „Schimbarea la Față” are Catapeteasma aurită și foarte înaltă, acoperită cu mai multe rânduri de Icoane, iar Ușile Împărătești sunt bogat sculptate și pictate. Mai are două Altare laterale.

Foarte aproape este Piața Eliberării imensă, aerisită, cu o clădire sobră, funcțională, arhitectură sovietică la mijloc de secol 20, Consiliul Local al Deputaților Poporului – Primăria din Tighina și, risipite prin piață, Căsuțe din lemn cu tot felul de produse. Mi-au plăcut Figurinele ce se aliniază pe una din laturile Pieței, ce formează un ansamblu artistic cu tematică istorică și mitologică.

Văzut, pozat și plecat pe străzile paralele și perpendiculare între ele, pavate cu piatră cubică, cu 2 sau 4 șiruri de pomi mari ce le separă în două sau trei alei, pietonale sau auto, cu foarte puține autoturisme pe străzi, liniștite și răcoroase, o adevărată plăcere să te plimbi pe ele. Mi-a plăcut mult plimbarea, aer curat, fără poluare.

Am plecat pe Strada Sovietică, una din străzile de care spuneam mai sus, dar ca să fiu corectă spun că nu mi-a plăcut cum sunt numite multe din ele, Strada Comunismului, Strada Comsomolului, Strada Lenin, Strada Moscova…

Am trecut pe la Muzeul de Istorie, clădire istorică, frumoasă, cu spații expoziționale și săli de prezentare a evoluției orașului din epoca medievală până în perioada modernă, nu l-am vizitat, nu aveam timpul necesar. Am văzut apoi Cinematograful „Maxim Gorki”, clădire masivă, tipic sovietică, cu fațadă simplă și sală mare pentru spectacole. Am mers apoi la Parcul Comsomolului Leninist, amenajat vizavi de cinematograf pentru a-l vedea pe Lenin.

Monumentala Sculptură „V. I. Lenin” din bronz, liderul bolșevic rus, sobru, în picioare cu privirea spre orizont, postură tipică de propagandă sovietică este ridicat pe un soclu rectangular pe fațada căruia se vede inscripția aurire „ЛЕНИН 1870–1924”. Mai este o statuie cu el în Tighina pe care am ratat-o. Statuia, reflectă continuitatea regimului totalitar în regiunea transnistreană.

Am revenit în Piața Eliberării, am plecat apoi cu mașina și am mers la Memorialul celui de-al Doilea Război Mondial extins și pentru luptătorii căzuți în „Războiul din Transnistria” din 1992. Era în restaurare, dar Flacăra veșnică aprinsă și Florile depuse la Monument indicau respectul locuitorilor față de eroii lor. Le-am spus și noi „Odihnă veșnică”, indiferent că erau români, ruși sau ucrainieni și ne-am continuat plimbarea.

Ne-am oprit la Monumentul „Glorie Muncii”, exemplu clar de artă monumentală sovietică dedicată glorificării muncii ca pilon al societății socialiste, monument tipic propagandei sovietice, păstrat ca simbol ideologic. Este o compoziție simplă, doi stâlpi, unul decorat cu secera și ciocanul, simbol al muncii și al ideologiei sovietice, altul cu o stea metalică în cinci colțuri, simbolul comunist, iar Inscripția ’СЛАВА ТРУДУ’ (’GLORIE MUNCII’) spune multe.

Aici s-a încheiat plimbarea noastră prin Tighina, Cetate, Oraș, începută cu aproape 3 ore și jumătate în urmă. Mai se putea merge în Parcul “Octombrie” și la mai multe monumente aflate aici printre care și cel al Luptătorilor pentru puterea sovietică aflat foarte aproape de Faleza Nistrului. A fost o plimbare plăcută, am văzut un oraș curat, verde, am avut impresia că m-am întors pentru o clipă în timp dar doar ca turist, a fost un preambul pentru orașul Tiraspol pe care l-am văzut tot în aceeași zi. Mergeți acolo și nu veți regreta!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI