Pe urmele cavalerilor de Malta: Palatul Marilor Maeștri, La Valletta

TIPĂREȘTE

Palatul Marilor Maeștri, acest edificiu emblematic al Maltei, a reprezentat unul dintre obiectivele vizate în această minivacanță malteză, prima dată neavând loc în program.  

Având cazarea în La Valletta, ne-am propus să cunoaștem mai bine micuța capitală pe toate străduțele și prin toate cotloanele sale și, desigur, am ținut neapărat să vizităm ce ne lipsise la prima minivacanță, Palatul Marilor Maeștri fiind un must.

Date identificare

Adresă: St George’s Square Valletta  (Misraħ San Ġorġ ),  Malta

Website: heritagemalta.mt/explore/ ... -masters-palace

E-mail:  info@heritagemalta. mt

Tel. :  (+356) 22 954 300

Ore de vizitare: zilnic, între 09,00-17,00

Preț actual bilet: 15€/adult, 13€/copil

Am cumpărat biletele online (la finele lui 2024, când le-am luat, fiind 12 €/pers.), foarte ușor, acestea putând fi folosite într-un interval de 30 zile de la achiziționare, nefiind valabile doar într-o zi anume pentru o oră anume, pliindu-se perfect planurilor vizitatorilor, care pot comporta modificări. Am primit pe e-mail biletele electronice (având coduri de bare) cu mențiunea exactă a spațiilor incluse: Camera Consiliului Suprem, Sala Tronului, Sala Marelui Maestru, Sala de Așteptare a Pajului, coridoare și, speciala Uccelliera, Sala Ambasadorilor.

În anul 1530, Cavalerii Ordinului Sf. Ioan (sau Ospitalieri sau Ioaniți) au primit în stăpânire insula Malta de la împăratul Carol Quintul, după ce în 1523 fuseseră alungați din Rhodos de otomanii lui Soliman Magnificul și următorii ani și-i petrecuseră în pribegie. Se impunea ca cel ce conducea Ordinul Cavalerilor Ospitalieri, numit Mare Maestru, să aibă la dispoziție o clădire adecvată, adică un palat, pe măsura importanței și responsabilităților lui.

Astfel, Palatul Marilor Maeștri a fost construit începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (1567) în acest scop după planurile arhitectului Ġlormu Cassar care au integrat primul auberge (han) al Italiei și casele a doi cavaleri italieni de rang înalt, inclusiv a unuia care a devenit nepotul Marelui Maestru del Monte.

Ordinul Cavalerilor Ospitalieri  a condus Malta între 1530 și 1798, iar în acest timp Palatul Marilor Maeștri era cunoscut și sub numele de Palatul Magisterial  (în malteză Palazz Maġisterjali ). Când cavalerii au fost expulzați de Franța napoleonică în 1798, a devenit Palatul Național.  În perioada dominației britanice, care a început în 1800, a fost Palatul Guvernatorului  ( în malteză Palazz tal-Gvernatur ), guvernatorii reprezentau monarhia și familia regală, iar ca reședință regală oficială, a fost adesea folosit de suveranii britanici pentru evenimente majore în timpul șederii lor în Malta...

În prezent, palatul găzduiește Președinția Maltei, însă din 1921 și până în 2015 a a fost și sediul Parlamentului Maltei. Deși are un rol oficial, o parte de seamă a edificiului (Saloanele de Stat și Arsenalul Palatului), este deschisă publicului ca muzeu. Clădirea a fost restaurată major timp de câțiva ani încoace, iar în 12 ianuarie 2024 a fost inaugurată cu fața actuală.

Am ales să vizităm Palatul Marilor Maeștri în cea de-a doua zi a minivacanței noastre, destul de devreme. Se puteau cumpăra bilete și la fața locului, doar cu cardul. Noi le-am prezentat pe ale noastre, la intrarea principală, cea care dă în Piața Sf. Gheorghe, apoi am fost invitați să intrăm. Spațiile vizitabile sunt dispuse pe două niveluri: parter și etaj, acest lucru observându-l din prima clipă în care am văzut harta arealului, ba chiar am și luat una tipărită, tip pliant. Persoanele care au ceva mai mult bagaj decât o gentuță mică de umăr, sunt invitate să și le depoziteze în spațiile dedicate.

La exterior, Palatul este o construcție de dimensiuni apreciabile, dar austeră, de culoarea mierii, nuanța recunoscută a Maltei. Am zărit pe fațada principală și câteva balcoane, unele foarte mici, altele ceva mai generoase, dar și un portal în dreptul intrării.

Parterul Palatului Marelui Maestru este construit în jurul a două curți: Curtea lui Neptun  (numită după statuia acestuia instalată aici) și Curtea Prințului Alfred  (botezată în cinstea vizitei unuia dintre fiii Reginei Victoria), dar cunoscută mai ales drept Curtea Ceasului Pinto.

Prima dată am nimerit într-o sală circulară unde am fost introduși în istoria Maltei prin afișaje luminoase, fotografii prețioase, filmulețe menite să familiarizeze în mod gentil turistul cu tot ce ține de povestea malteză, lucru foarte educativ. Am văzut inclusiv o machetă a palatului, ceea mi s-a părut foarte edificator.  

La parter aveam să revenim la finalul vizitei, însă parcursul vizitei ne-a condus la etaj unde se găsesc Saloanele Oficiale. Am urcat la etaj pe marea scară, după care am urmărit parcursul turistic indicat de săgeți.

Încăperile situate la etaj sunt aliniate de-a lungul unui culoar decorat cu fresce trompe-l’oeil,  armuri, portrete ale cavalerilor și blazoane din marmură. În același mod somptuos sunt decorate și încăperile, așa că exclamațiile nu mai conteneau să vină.

 Prima sală de la etaj în care am fost conduși de săgeți a fost Arsenalul, una foarte lungă și foarte concentrată în exponate.

Arsenalul Cavalerilor Sf. Ioan, transferat la palat în 1604 de Marele Maestru Alof de Wignacourt, putea echipa 18000 de oameni. Uriașa colecție a fost jefuită de Napoleon în 1798 și afectată de bombardamentele din al doilea război mondial. Astăzi mai are în jur de 5000 de piese, dar rămâne încă una dintre cele mai mari și mai valoroase colecții de arme din lume.

Sunt păstrate aici numeroase arme de origine italiană, germană, franceză și spaniolă din principalele centre de producție din secolele XVI-XVII, săbii, lănci, arbalete, pistoale, scuturi, căști și armuri, etc.

Printre cele mai valoroase piese sunt considerate armurile Marelui Maestru Alof de Wignacourt, și cele ale lui Jean Parisot de la Valette (părintele Vallettei), armuri și arme foosite de otomani în timpul Marelui Asediu din 1565 și o selecție de piese de artilerie.

De aici, parcursul turistic ne-a scos în celebrul coridor, foarte lung și decorat din belșug cu fresce uimitoare, realizate de artiști celebri ai vremurilor, Palatul fiind modificat și înfrumusețat de fiecare dintre Marii Maeștri ce s-au succedat, ceea ce a conferit clădirii un caracter baroc.

Tavanele coridoarelor principale au fost decorate cu fresce realizate de Nicolau Nasoni în 1724, în timpul conducerii meastrului António Manoel de Vilhena.  Podelele de marmură sunt atent aranjate în modele geometrice din care renumita stea malteză este configurată din loc în loc.

Următoarea sală a fost cea numită Uccellerie unde, pe vremuri,  erau ținute păsări exotice și rare la dipoziția Marilor Maeștri. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,  rolul acesteia a fost schimbat, îndeplinind diverse funcții.

La cea mai recentă restaurare, a devenit una dintre noile atracții ale Palatului, aici fiind organizată o sală de dimensiuni considerabile unde se deapănă povestea insulei începând cu anul 1800 ce a marcat debutul protectoratului englez, apoi a celor doisprezece președinți ai Maltei de la Sir Anthony Mamo (1974-1976), până la președintele George Vella (2019-2024) și actuala doamnă președinte, Myriam Spiteri Debono care a ți-a început mandatul în aprilie 2024.

Tot aici, într-o vitrină la loc de cinste, este expusă o stea malteză de mărime apreciabilă, ce reprezintă darul oferit de Marea Britanie cu ocazia acordării independenței insulei, în 1964.

După Uccellerie a venit rândul Sălii Marelui Maestru cunoscută și ca Sala Tronului construită în timpul Marelui Maestru Jean de la Cassière și decorată cu fresce care înfățișează scene din Marele Asediu, pictate de Matteo Perez d’Aleccio, la doar 15 ani de la eveniment, candelabre de secol XVIII și blazonul Marelui Maestru pictat de Giuseppe Cali.

Următoarele săli au fost de dimensiuni mai mici, dar și acestea concentrate din punct de vedere ornamental, Sala de Așteptare a Pajului  (în malteză Is-Sala tal-Paġġi ), un fel de anticameră pentru mai celebra Sală a Ambasadorilor  (în malteză Is-Sala tal-Ambaxxaturi) sau Sala Roșie unde își întâmpinau marii maeștri vizitatorii de seamă și unde președintele Maltei își primește oaspeții și în zilele noastre.  Fiecare dinttre ele debordează de opulență și bun gust, le-am admirat discret, apoi am revenit în coridorul principal.

De aici, săgețile ne-au dus la Sala Consiliului Suprem (în malteză Is-Sala tal-Gran Kunsill, care este împodobită cu superbe tapiserii de secol XVII, țesute la manufactura din Gobelins, Franța, la comanda lui Ramon Perellos y Roccaful, care le-a oferit ca gioja  (cadou tradițional oferit de un Mare Maestru la numirea sa în funcție). Realizarea lor a durat mai bine de un deceniu. Spațiul dintre tapiserii și plafon este acoperit cu fresce care redau bătăliile navale ale cavalerilor și o serie de figuri alegorice care reprezintă virtuți creștine, dar și antice.

Crucifixul pictat în partea din față a sălii amintește că Ordinul Sf. Ioan a fost, la origine, unul religios. Luxul palatului dovedește însă că membrii lui au mai uitat legământul de cumpătare făcut inițial.

Conform hărții, ar mai fi trebuit să ne fi purtat pașii și în Sala Tapiseriilor  (în malteză Is-Sala tal-Arazzi )  sau în Salonul pentru servirea mesei  ( în malteză Is-Sala tal-Pranzu ), însă acestea se aflau încă în proces de restaurare, lucrările având să dureze până în vara lui 2025. Posibil ca alți vizitatori care ne-au succedat prin Palat să le fi văzut, de aceea așteptăm păreri.

Acest loc a însemnat finalul parcursului turistic, de aici indicatoarele ne arătau să coborâm, iar mai apoi să ne clătim ochii în aer liber, în Curtea lui Neptun. Spațiul acesta interior, de formă patrulateră, cu vedere la cer, a fost denumit după statuia zeității romane prezentă cu al său trident pe un piedestal, printre palmieri și ronduri de flori.

Din curte, am fost direcționați spre ieșire, care se făcea exact prin locul pe unde intraserăm, adică un fel de magazin de suvenire, deci făcuserăm un traseu gândit circular, dar amplu și foarte frumos.

Vizita la Palatul Marilor Maeștri din La Valletta a fost plină de satisfacții, să pășim pe urmele Marilor Maeștri a însemnat pentru noi un lucru extraordinar pe care ne-am dorit să-l facem din tot sufletul. Cu ceva ani în urmă fuseserăm și în Rhodos Town la palatul similar, ceea ce ne-a dat imboldul definitiv să-l vizităm și pe acesta din Malta pentru a avea o imagine cât mai elocventă asupra a ceea ce au însemnat cavalerii Ioaniți în istoria medievală.

Recomand tuturor Palatul Marilor Meaștri din La Valletta care este o clădire „vie” , deși istorică,  faptul că președinția Maltei este asigurată dintr-o aripă a aceluiași edificiu, îi conferă contemporaneitate și actualitate, trăsături mai prietenoase, deloc rigide.

---

VIZUALIZĂRI: 99 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI