Trash the Dress in Belogradchik

TIPĂREȘTE

Pe vremea mea, cand se insura tot omul, lucrurile erau simple, te duceai la starea civila, semnai contractul cu perechea aleasa, apoi mergeai la biserica sa faci legamantul in fata Domnului, apoi la sfarsit imortalizai momentul intr-un loc mai frumos, preferabil un parc, tot timpul era cineva responsabil cu fotografiatul, fotografiile rezultate le puneai intr-un album sa le vada tot neamul, incluziv nepotii si stranepotii!

Azi, nu mai este asa de simplu, tocmesti pe bani grei un fotograf profesionist, iti face si filmare cu CD si album personalizat si bonus si o sedinta de ’Trash the dress’ adica pe romaneste Distruge Rochia de mireasa!!! adica si mai pe intelesul nostru, o sedinta foto cu un cadru mai special pentru obtinerea unor efecte mai dramatice, timp in care biata rochie este supusa atacului valurilor daca esti pe plaja, sau a colbului daca esti la munte!

In alta ordine de idei, acum o jumatate de veac (wow cum suna asta) pe vremea cand aveam cravata de pionier s-a organizat la scoala o excursie in Bulgaria in zona Vidin -Belogradchik, excursie la care nu am putut participa pentru ca nu mai tin minte ce boala contagioasa aveam, efectiv am murit de ’oftica’ da acesta este cuvantul exact, colegii mei s-au intors super incantati, nu era putin lucru ca la 9 sau 10 ani sa pleci in strainatate, nu? Mereu am ramas cu regretul iar Belogradcik a ramas pentru mine mult timp ca un fel de ’Graal’ turistic. Ulterior am tot trecut pe langa indicatorul de Belogradchik, dar mereu eram setat pe alte coordonate, unele mai helenistice.

Asa ca, atunci cand am auzit-o pe nepoata mea ca vrea sa-si ’Treshuiasca’ rochia de mireasa la Belogradchik, cu toate ca eram cu un genunchi in pioneze, am ridicat frumos 2 degete si am decretat: - Merg si eu!

Bun, iata-ne, miresica, ginerica, eu si fotograful intr-o dimineata de septembrie, trecand podul de la Calafat si indreptandu-de catre stancile acelea faimoase ce-mi bantuisera tineretea aflate la aproximativ 70 km , drumul destul de naspa, peticit si prafuit, impresia mea a fost ca tot acest colt de Bulgaria era uitat de Dumnezeu, parea ca totul a incremenit la nivelul anilor 90, cele cateva localitati nu aratau deloc bine, case cu tencuiala cazuta sau inegrita de praf, curti neingrijite, garduri care stateau sa cada, diferenta mare intre satele romanesti de pe drumul Craiova =Calafat si aceste sate bulgaresti.

Acum fie ca imi facusem eu prea mari iluzii, venisem cu sacul plin la pomul laudat, fie datorita genunchiului care nu-mi da pace si pe care l-am solicitat un pic urcand catre stancile acelea dupa ce am vazut locul respectiv concluzia a fost: Se putea si mai bine!

Sa nu ma intelegeti gresit, locul este deosebit, nu-mi pare rau ca am fost acolo, dar este un loc pe care-l vezi o data si atat! Cred ca nu are rost sa intru in detalii istorice, am sa spun doar ca biletul pentru un adult la acea vreme costa 12 leva, din parcarea amenajata special se face cam o jumatate de ora pana sus, urcusul este pe alocuri putin mai dificil (cred ca aici colega @Mika o sa zambeasca), deci toata tevatura dureaza cam 2 ore, am vazut in apropiere un panou care prezenta cateva rute pentru amatorii de ciclism, aceste rute inconjoara stancile de la Belogradchik si au cateva zeci de Kilometri pe carari prin padure si la baza stancilor, asa ca aviz amatorilor, exista locuri de cazare in localitatea invecinata.

In fine, important este ca ne-am atins scopul, biata rochie de mireasa parea calcata de tramvai :), dar am obtinut un album foto, deosebit! Si asta conteaza cel mai mult!

P. S Ce sa vezi, mai erau inca vreo 2 mirese pe acolo, si ele aveau boala pe rochii! :)

---

VIZUALIZĂRI: 39 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI