Drumul cu maşina de la Side la Bucureşti in 2025

TIPĂREȘTE

După cele 14 nopţi de şedere la Side Zeugma Hotel, a venit şi momentul în care, cu părere de rău am pornit spre casă. Aşadar, într-o sâmbătă dimineaţă, după ce am luat micul dejun, am încărcat bagajele în maşină, am făcut check out şi am luat-o spre Gebze, unde aveam rezervare la acelaşi hotel la care am stat şi în 2023, Hotel Hyatt House Gebze. Drumul l-am împărţit tot în două etape, cea mai lungă fiind în prima zi. Am plecat sâmbăta pentru ca să plecăm din Istanbul duminica dimineaţa, atunci când e cel mai liber oraşul.

Prima zi: Side – Antalya – Burdur – Afyon – Kutahya – Bozoyuk – Bilecik – Sakarya – Izmit – Gebze

Google zicea că ar fi trebuit să facem vreo opt ore şi jumătate pentru cei 720 km.

Am ieşit din parcarea hotelului pe la ora 09:40 şi am mers prin staţiune până la capăt, la Tui Magic Jacaranda, unde am făcut la dreapta pentru a ieşi în D400. Deja se făcuse ora 10:00. Am continuat pe D400, care era din ce în ce mai aglomerat, până la Aksu, unde am făcut la dreapta pe D685 spre Isparta şi apoi la stânga pe autostrada de centură am ieşit în D650 ocolind oraşul Antalya. Partea din D650 unde începe urcarea spre munţi şi care este virajată a fost reparată recent pe ambele sensuri şi dacă in 2018 şi 2019 era cam prăpădită, acum era excelentă. Mie îmi place mult porţiunea aia de drum. Este adevărat că nu oferă ocazia şoferului să admire peisajul pentru că sunt multe curbe foarte strânse, dar oricum...

După vreo patru ore de mers, pentru că ajunsesem pe la jumătatea drumului, am făcut o oprire la un centru comercial de lângă Afyon, ca să ne dezmorţim, să mergem la baie şi să mâncăm ceva. Aici era o benzinărie, o parcare enormă şi un centru comercial foarte luxos, aproape un fel de mall. Am pus mai multe poze de aici. Afară bătea vântul şi era frig deşi bătea soarele, dar trebuie ţinut seama că Afyon este situat la 1050 metri altitudine. Am aflat asta cu surprindere atunci când am stat prima data la Aforia Thermal Residences şi nu intelegeam de ce dimineaţa tremuram de frig, pentru că orasul fiind amplasat pe un teren plat, nimic nu-ti sugerează că eşti la o aşa altitudine. Oricum, prin munţi temperatura scăzuse spre 14 grade.

Pe urmă am plecat, am mai oprit la o staţie de benzină Total (mare greseala) să facem plinul şi am tot mers spre nord. Au fost câteva porţiuni destul de lungi (5-10 km) pe care se lucra şi se mergea destul de încet pe o singură bandă. La turci chiar se lucra, era plin de utilaje pe marginea drumului, nu ca la bulgari.

Pe măsură ce ne apropiam de Sakaria, D650 devenea din ce în ce mai aglomerată. Din ce în ce mai mult se mergea în coloană pe ambele benzi. Când am iesit de pe D650 şi trebuia să ne încadrăm pe E80 spre Istanbul, am ratat ieşirea şi a trebuit să fac la dreapta spre Ankara. Deşi trecusem pe aici de multe ori, a fost o clipă de neatenţie şi m-am dus pe o bandă mai la stânga decât ar fi trebuit şi nu m-au mai lasat colegii de trafic (era mareaglomeraţie) să mă încadrez pe banda care trebuia. Ca atare am făcut ca atare un ocol de vreo 15 km până am reuşit să întoarcem şi să intrăm pe autostrada spre Istanbul.

În fine, s-a mers foarte încet şi prin tuneluri, acolo unde se fac din trei benzi două, am admirat din nou podul Osmangazi, care se vede impresionant pe partea stângă atunci când vii de la Izmit spre Istanbul şi la un moment dat, la intrarea în Gebze, ne-am mutat de pe E80 pe D100. Din D100 am făcut stânga pe un pod, şi am trecut pe lângă mallul Gebze şi am ajuns la Hyatt House Gebze, hotel la care stătusem şi în 2024 (ce bine e să ştii drumul...). Anul ăsta am găsit rezervare la un preţ şi mai mic decât anul trecut, adică 59 EUR/noapte, ceea cee aproape gratis. Am pus maşina în parcare, am făcut check in, am dus bagajele sus şi am plecat să mâncăm la mall-ul din spatele hotelului. După masă am făcut o tură la Migros (au un Migros imens acolo), ne-am întors la hotel, am făcut un duş, am băut o bere rece şi am trecut la odihnă.

Ziua a doua: Gebze – Istanbul – Hamzabeyli – Lesovo – Elhovo – Yambol – Targovişte – Razgrad – Ruse – Bucureşti.

Google zicea că erau 710 km şi cca. 9 ore de mers până acasă.

După o noapte de odihnă (am dormit foarte bine) şi după un mic dejun copios, am încărcat bagajele în maşină şi am plecat de la hotel pe la ora 09:45 şi am ieşit în D100. Vremea era frumoasă, cerul senin, o plăcere! De obicei, când plecam din Istanbul ploua de rupea. De cele mai multe ori şi când ajungeam în Istanbul. De data asta însă, am avut noroc.

Din D100 ar fi trebuit să trecem în autostradă cam după vreo trei kilometri, dar se lucra pe breteaua de legătură între D100 şi E80, aşa că am mai făcut un ocol de câţiva kilometri până să ajungem pe E80. Am continuat drumul spre podul Fatih Sultan Mehmet, pe care am traversat in Europa. După pod traficul a devenit mai aglomerat. Făcusem mai demult observaţia că şi şoferii turci au devenit mai nesimţiţi şi trebuie să reconfirm. Merg pe banda cea mai de viteză cu viteză mică, se face coadă în spatele lor, dar nu se dau la o parte nici să-i pici cu ceară. Se poziţionează în aşa fel încât să nu-i poti depăşi şi merg aşa “Yavaş, Yavaş” . De foarte multe ori mă duc pe banda 1 şi aia e goală kilometri întregi, aşa că trec de toţi pe banda care teoretic ar trebui să fie cea mai lentă. În partea europeană, mai ales acolo unde sunt numai două benzi, s-a mers destul de încet.

În plus, imaginati-va scena: mai spre Edirne, pe o autostradă goală, cu trei benzi, o maşină cu număr de Turcia merge pe banda din mijloc. Din spate vin eu destul de tare pe banda întâi, intenţionând să trec de el. Când eram la vreo 5 – 7 metri in spate, turcul trage dreapta, să se bage în faţa mea. Frâna, claxon, se repliază, scăpăm. Este incredibil că se poate aşa ceva pe o autostrada goală, cu trei benzi pe sens.

Am oprit la o benzinărie Petrol Ofisi înainte de vamă şi am făcut plinul. Mare diferenţă între benzina de aici şi mizeria de la Total. În Turcia benzina a fost ceva între 5,60 şi 5,75 lei.

Ultima porţiune, vreo 10 km, unde era şir de camioane, am mers încet, pentru că am ajuns în spatele unor şoferi “prudenţi” , cărora le era groază să apese pe acceleraţie. În fine, am ajuns la vamă, la Hamzabeyli şi am trecut în vreo 30 minute. Pe noi ne-au controlat destul de repede bulgarii, de data asta nu au mai cotrobait prin bagaje, s-au uitat puţin în portbagaj şi gata. Erau şi câţiva vameşi români care căscau gura pe acolo.

În Bulgaria s-a mers repede, nu era deloc aglomeraţie, doar în zonele cu şantier s-a mers încet. Câţiva kilometri la care se lucra când am mers spre Turcia erau deja asfaltaţi. Am mai oprit la un OMV să mai mâncăm un pic şi ne-am continuat drumul. La pod la Ruse am plătit repede cele 4 leva (am avut doar trei maşini în faţă), dar pe urmă am aşteptat destul de mult să ne dea drumul pe pod.

În Romania s-a mers repejor şi pe la ora 19:00 descărcam bagajele acasă.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 78 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI