Văzui și eu Piramidele

TIPĂREȘTE

Urma să plec într-o vacanță în Hurghada și mă și vedeam lângă Piramide. Mă gândeam cum să mă îmbrac cât mai fistichiu că să dau bine în poze. De cum am ajuns în Hurghada am dat fuga să îmi cumpăr o eșarfă și l-am rugat pe vânzător să îmi arate cum s-o transform în turban. Nici nu îmi păsa că am nasul prea mare și îmi stă ca naiba. Am crezut că reușesc să plec din magazin doar cu turbanul. Până să mă probez cu el, un coleg al vânzătorului mi-a și împachetat vreo trei capete de Nefertiti și patru scarabei și le-a pus într-o pungă, my friend. Nu mulțumesc că mai am niște prostii de astea din celelalte excursii. My friend dar nu-s ca astea. Astea sunt din alabastru. Quality. Look my friend… alabastru. Good price. 50 dolars! For you.

Ies fericit din magazin cu 4 eșarfe, 6 Nefertiti și 8 scarabei. Toate la 30 de euro. L-am făcut pe fraier! Am acum și souvenir pentru soacră. O fac egipteancă pentru tot restul vieții cu cele trei batice de le am în plus! Sau poate îi dau ei două și unul i-l dau lu’ socra-miu în locul narghilelei.

Acum aștept nerăbdător să vină ghidul să cumper excursia. Pregătisem bani fix ca să nu fie nevoie de rest. Dar dacă toți care scriseseră pe AFA spuneau un preț, ghidul meu mă anunță că Piramidele s-au scumpit. Am o reducere de 10 dolari dacă iau Piramide+safari+Orange bay+plimbare cu vaporașul cu fund de sticlă+Luxor. Dar n-am atâtea zile de vacanță. Că dacă știam nu îmi mai luăm cazare.

Totul este pregătit! Am un hanorac că în autocar este aer condiționat și e frig, am pus un pui de pernă că e tare bun ca să trag un pui de somn pe drum, am bani cash. Și turbanul. Am pus chitanța că am achitat excursia pe noptieră să n-o uit când m-oi trezi buimac la 12 noaptea. Că plecarea este la 12.30. Eu nu m-am trezit nici la Cairo. Că zisesem că nu beau nimic la cină să nu mă treacă nimic vreo 10 ore dar n-a fost chip. Că zici că se termină all inclusivul în seara aia! Și primul gând când a sunat ceasul a fost “și dacă nu mă mai duc?” . Dar n-am avut curaj să articulez ceva că mă articula EA de nu mă vedeam! Că îmi zisese să las dracu prostia aia de whisky egiptean …. M-am dat jos din pat, m-am scărpinat că orice om și am dat să aprind lumina. Am țipat de s-a auzit pan’ la Sharm el Sheikh. Ea nu se trezise că nici nu dormise. Ea e parcă trează de când ne-am cunoscut. Era cu chitanță în mâna, cu sacoșa pe umăr, cu turbanul pus strâmb și cu ochelarii de soare la ochi și-mi zice “Hai mă că iar am întârziat! WC îți trebuie acum?”

Autocarul este deja în față hotelului. Dar trebuie să mai aștepte puțin pentru că am de ridicat de la recepție micul dejun. Citisem și deci știam că dacă am luat excuriile la Luxor sau Cairo trebuie să anunț seară la recepție că doresc mic dejun la pachet. Așteptând să mi-l aducă îmi dau seama că sunt caraghios cu turbanul ăla în cap la 12 noaptea. Urc în autocar, dau bună… nici ziua nici seară și îmi caut pe intineric un loc. Nu răspunde mai nimeni din toate capetele alea, toate cu turbane.

Cred că era două noaptea când am reușit să fim toți în autocar, fiecare adunat de la hotelul său. Să zic că se stransesera vreo 50 de turbane. Unele alb cu negru bucureștene, altele cu roșu cam din zona Moldovei dar și galbene ardelene. Și abia de acum încolo începe drumul. Lung și monoton. Nici n-am intrat bine pe autostrada că am simțit că n-am făcut bine că nu m-am dus la WC. N-am dormit deloc primele 3 ore. Am privit fiecare coleg de excursie cum moțăie. Urâți mai suntem când dormim! Cred că e tare urât pe lumea ailaltă dacă mergem pe străzi așa, cu ochii închiși și gurile deschise. Nu mi-au plăcut nici turbanele mov feminine din față care sforăiau când eu simțeam în vezică și cea mai mică pietricica peste care trecea autocarul.

Și în sfârșit ghidul ia microfonul și ne anunță că am ajuns la prima dintre cele două opriri pe care le facem. Stăm 30 de minute. Timp suficient să iei o cafea sau ceva de ronțăit, să faci pipi (eu de două ori) sau pur și simplu să dezmortești picioarele.

Până la Cairo nu știu decât că am mai fost la WC încă odată la următoarea opriere, acolo unde am dat micul dejun la pachet unor așa zise beduine care stau pe acolo cu câte un măgar și o capră sperând să vrei să faci o poză cu ele ca să le dai un ban.

Dacă îmi spunea cineva că Piramidele nu-s lângă hotel și că tre să merg mai bine de 8 ore până la ele din care 3 ore să simt că fac pe mine, nu mai veneam în Egipt. Și cred că asta gândeau toți coechipierii că altfel nu aș înțelege fețele lor triste într-o zi atât de importantă - când ai ocazia să vezi cu ochii tăi una dintre minunile lumii.

Prima oprire este la Muzeu Egiptean din Cairo. De acum – Vechiul muzeu pentru că mai toate obiectele importante cică au fost mutate în Noul muzeu. Știam că fuseseră toate duse de acolo pentru că urmărisem în direct “Paradă de Aur a Faraonilor” , atunci când mumiile au fost transportate pe străzile din Cairo între cele două muzee. Dar totuși Vechiul muzeu a rămas parcă neatins. Nu știu sigur ce a fost mutat de aici în afara mumiilor însă vă asigur că aveți ce vizita. Iar timpul alocat (aproximativ 2 ore) este insuficient pentru a vedea pe îndelete exponatele.

Am traversat Nilul într-o mică excursie cu barca și ne-am îndreptat către Fabrica de Papirus. Ne-au servit cu un ceai rece și au încercat să ne explice câte ceva despre tehnica papirusului. Însă în hărmălaia aia este greu să înțelegi ceva. Și mie îmi era frică să nu plec iarăși cu 5 papirusuri a câte 20 de euro bucata pe care să le pun într-un dulap, lângă celelalte, la București. Așa că am ieșit în curte să îmi beau ceaiul și să aștept plecarea.

Se pare că vizita a deschis cheful tuturor pentru excursie pentru că am ieșit de acolo mai revigorați și mai veseli. Sau poate că momentul culminant se apropia.

Uite-le! Uite-le! Unde? Unde? Cele trei piramide (ale lui Keops, Kefren și Mikerinos) sunt în sfârșit în fața mea! Piramidele par mai mici decât mă așteptam! Cred că nea Nicu dacă se apuca de ele le făcea mai înalte. Plus că sunt nezugravite! Plus că m-a pocnit căldură imediat ce am coborât din autocar și mi-a fost imposibil să mai țîn pe cap zdreanța aia de turban. Și a zis EA că fără la ce să mai fac poze. Să-i fac doar ei. Ca șarpele m-am târat prin nisipul fierbinte ca să o prind și cu vârful piramidei, cu amândoua, cu amântrei.

Sunt la Piramide! În sfarșit vad cu ochii mei ceea ce am văzut la televizor încă de la vârsta de 5 ani, atunci când mi-am jurat să ajung aici. Să ating ceea ce a atins Akhenaton, să calc pe unde a călcat Ramses, să văd ce a văzut Tutankamon. Să fiu uluit de ceea ce au reușit egiptenii să construiască atât de bine încât să dăinuie atâtea mii de ani!

Și apoi zice ghidul să ne plimbe cu cămila. Mă uit încă odată la tot grupul și văd doar vreo 3 domnișoare care n-ar nenoroci bietele animale dacă le-ar încăleca. Dar ele nu vor că se tem de cămile. Rămîn 45 dornici. Că și noi doi zisesem “pas” că din 5 excursii niciodată nu mi s-a pus pată pe bietul animal cât să îi pun 100 kg în spate. Dar dacă am văzut că aproape tot grupul vrea zic hai mă s-o fac și pe asta! Negociază ghidul cu ăia pe acolo și ajunge la un preț de 10 dolari/euro pe om. Și deodată se retrag toți. Că e prea cald, că put cămilele, că e prea scump.  Și rămânem doar noi doi! Îți trebuie mușchi pentru așa ceva! Nu m-am vedeam pe mine cum mă cracesc la ridicarea cămilei dar o vedeam pe EA – o adevărată Gina Gogean pe cămilă! Fundurile noastre, deși adevărate pernuțe, frecau os pe os cu cocoașa cămilei de ziceai că îți întră și îți iese la fiecare pas. Însă cămilele nu puțeau.

Doar mergând cu cămila sau cu caleașca poți ajunge pe platoul panoramic de unde se văd foarte bine cele trei piramide. Ne-a domnu’ cu cămila e șmecherit rău și știe cum să te așeze ca să îți facă el niște poze faine. Așa că la plecare i-am mai dat 5 euro care se pare că nu erau de ajuns că ne-a tras o înjurătură de aia ca pe stadion. Noroc că era pe limba lui și n-am înțeles dar după privire nu mai era nevoie să mâncăm toată ziua că ne dăduse el. Evident că făcuse prețul ăla pentru 45 de persoane nu pentru două.

Sfinxul l-am văzut vreo patru minute că era atât de cald că nici Nefertiti în persoană nu mă mai făcea să stau mult pe acolo.

Trecuseră cele două ore așa că ne-am îndreptat spre ieșirea de pe platou și ne-am îndreptat către un restaurant turistic din apropiere unde am servit prânzul – inclus în prețul excursiei. Însă orice băutură dorești este contra cost. Mâncarea este specifică însă ușor adaptată turiștilor: orez, salate, legume, pui și niște prăjiturele.

Din păcâte excursia se terminase! Mi-am pus turbanul în sfârșit înapoi pe cap și ne-am luat locurile în autocar. Urmau vreo 6 ore până acasă deoarece timpii de așteptare prin parcări sau la puncte de control sunt săriți. Se face o singură oprire la întoarcere într-un loc în care se găsesc mai multe restaurante, terasă și toaletă.

Am ajuns în jurul orei 23.00 în Hurghada, iar în hotel am ajuns pe la 23.30. De mâncat nici nu-mi ardea. Însă tare aș fi băut un wisky de ăla egiptean. Însă EA mi-a amintit încă de cum am intrat în recepție: “Sper că n-ai de gând să bei ceva că mâine ne trezim devreme că plecăm la Orange bay!”

M-am pus în pat însă Moș Ene nu venea. Trăisem o zi minunată! Văzusem Piramidele! Mă gândeam că de multe ori călătorim mii de km cu avionul, conducem mii de km cu mașina pentru câte o plajă sau doi palmieri la malul marii și n-am auzit pe cineva să se plângă. Într-un city break facem 30000 de păși pe zi pe străzi și nu ne văităm ci chiar ne lăudăm!  Însă, dacă fac o statistică, 80% dintre cei care fac excursia la Cairo se plâng că drumul este prea lung și prea obositor. Dar nu cred că este vorba despre cei 450 km dintre Hurghada și Cairo. Ci despre faptul că este mai instagramabilă o poză cu o nucă de cocos în mână decât o “plictisitoare” și “prea fumată” poză cu Piramidele!

Îmi aduc aminte că prima dată când am plecat din Egipt, în aeroportul din Hurghada aveam un nod în gât. Mă îndrăgostisem atât de tare de Egipt! Îmi plăceau oamenii și modul lor de a trata lucrurile, eram fascinat de tot ce văzusem și abia așteptăm să mă întorc. Și un tip de la coadă vorbea ca pentru toți românii de acolo: “Păi ce domn’le?! Se compară Egiptul cu Govora? Ăștia nici pădure n-au! Și nici veverițe!”

Cred că Egiptul este mult mai mult decât o vacanță de 7 zile all inclusive. Egiptul este mai mult decât mirosul de sudoare al egiptenilor. Este mai mult decât mizeria din Cairo! Și cine nu vede dincolo de toate astea probabil mai bine merge la Govora.

Egiptul fie îl simți, fie nu!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI