Un regal floral: I Giardini di Zoe

TIPĂREȘTE

Sibiel: sat din Mărginime sută la sută românesc vezi impresii. Rășinari: stațiune montană înființată la inițiativă elitei săsești din Sibiu vezi impresii. Arboretumul din Simeria: parc dendrologic amenajat de nobili maghiari vezi impresii. Și...

Și o grădină aristocratică... italiană.

Iată cum majorității românești și minorităților tradiționale li s-a adăugat o nouă etnie, surprinzătoare poate, cel puțin la prima vedere.

Iar tot acest amalgam de nații nu se întinde decât pe o arie de vreo 2.000 kmp, dacă am socotit eu bine.

Ce diversitate culturală! Și câte povești interesante ascund aceste locuri.

Iar cea din spatele grădinii italienești merită cu siguranță să fie spusă și răs-spusă. Așa că o voi relata și eu, oricât de cunoscută este, căci tare m-am bucurat de vizita aceasta, neinclusă în programul circuitului „Mărginimea Sibiului și Transilvania ce o-nconjoară” și oferită drept bonus pentru că am fost cuminți…

Sa facem cunoștință, așadar. 

Nume: I Giardini di Zoe

Adresa: sat Banpotoc, comuna Hărău, Jud. Hunedoara

Telefon: 0770 263 522

Site: https://igiardinidizoe.ro/; https://www.facebook.com/IGiardinidiZoe/? locale=ro_RO; tiktok.com/@I%20Giardini%20di%20Zoe

Tarif de vizitare: 25 lei; acces gratuit pentru copiii sub 3 ani

Program: zilnic între orele 9-20 din primăvară până în toamnă, în funcție de vreme

De altfel, iată ce anunț am găsit postat acum pe site-ul grădinii: „Iarna aduce liniște peste grădini, iar o pauză mică este binemeritată pentru ca primăvara să ne găsească și mai frumoși. I Giardini di Zoe este închisă în perioada 2 decembrie 2025 – 15 martie 2026. Până atunci, vă păstrăm gândul frumos și lumina primăverii aproape.”

Obiectivul vizat e ușor accesibil: ieșim de pe E68, traversăm Mureșul și cotim imediat la dreapta pe drumul județean 107A. Grădinile se află la poalele Munților Metaliferi, la intrarea în satul Banpotoc, într-o luncă situată la joasă altitudine (cca. 200 m), înconjurată de dealuri.

Cum au luat ele naștere?

Numai și numai prin voința unui singur om – italianul Giovanni Salvatelli (acum în vârstă de 78 de ani), originar din zona Ancona, regiunea Marche (unde n-am ajuns…). Proprietar al unei fabrici de încălțăminte din Hunedoara, acesta a vizitat pentru întâia oară satul Banpotoc în 2003 și, după propriile spuse, a simțit că locul are „un spirit pozitiv” .

A cumpărat un teren de șapte hectare, pe care la acea vreme se afla o livadă de pruni. Proiectul de creare a unei oaze de verdeață a demarat ca unul strict personal, destinat relaxării și odihnei de după muncă, dar după un timp domnul Salvatelli a început ușor-ușor să amenajeze grădina, întinsă acum pe jumătate din suprafața achiziționată. Și i-a dat numele Zoe, cel al primei sale nepoate.

A fost și este sigur că omul are o conexiune specială cu plantele: „E o mare bucurie să le vezi cum se dezvoltă. Atunci când iei bulbul, planta tânără, o vezi apoi cum crește așa cum o mamă își vede copiii crescând. Ele sunt vii. Nu ne dăm seama, dar plantele ne recunosc când ne aflăm în preajma lor, la fel cum ar face un cățel sau o pisică. Dacă te porți frumos cu ele, dacă le hrănești, dacă le îngrijești, eu sunt convins că plantele ne percep chiar și emoțiile” .

Domnul Salvatelli este un autodidact: nu a apelat la arhitecți peisagiști, ci a conceput totul, pas cu pas, de unul singur, din dragoste pentru natură și pentru familia sa. Petrece aici câteva luni pe an, în Villa Vinci, locuința construită în spatele grădinii.

După ani de muncă, Giardini di Zoe s-au deschis publicului în 2018 și au ajuns treptat să fie recunoscute drept unul dintre cele mai spectaculoase parcuri private din România.

Autocarul ne-a lăsat în parcarea gratuită și încăpătoare, aflată cam la 500 m de intrare. Am străbătut apoi aleea umbroasă, mărginită de corcoduși ornamentali și „presărată” cu tarabe cu băuturi răcoritoare și gustări. În stânga se vede pepiniera. Principalul furnizor de arbori și arbuști este Rezervația Dendrologică Arboretum din Simeria. Arbuștii colorați provin din pepiniere din Ungaria iar trandafirii sunt aduși din Italia.

La intrare mai există o parcare, și imediat după ce treci de porți, vezi că nu există chioșc de bilete, doar o masă la care stau două domnișoare care încasează banii. Plătim și suntem întâmpinați de administratoarea grădinii (anunțată probabil din timp de vizita noastră), care ne prezintă, preț de câteva minute, istoria și cele mai importante trăsături ale locului. După care ne dă liber să ne plimbăm în voie.

Suntem atenționați prin panouri că grădinile nu au fost gândite ca spațiu de joacă, copiii trebuind să fie strict supravegheați, iar accesul cu role, skateboard-uri, biciclete este strict interzis.

Și chiar aveam să constat cu oareșce mirare că lumea se mișca în mare liniște și fără grabă, așa cum nu ne stă nouă, românilor, deloc în fire, într-un soi de ambianță evlavioasă, ca și cum se afla într-un sanctuar. Ceea ce și sunt grădinile lui Zoe, dacă stai să te gândești: un loc al păcii sufletești.

De la primul pas făcut pe aleile din piatră sau dale din beton m-am simțit cuprinsă de o minunată stare de bine și am privit fascinată frumusețile din jur, admirând totodată rigoarea cu care a fost amenajată grădina. Sute de arbori, garduri vii și arbuști toaletați la perfecție, tăiați în forme geometrice sau diverse figuri ornamentale, labirinturi din tufișuri amenajate în stil renascentist italian, răsaduri de flori atent alese pentru a crea o paletă coloristică plăcută ochiului – toate concură la crearea unei arhitecturi peisagistice remarcabile prin eleganță și sofisticare.

Grădina a fiost amenajată pe două planuri. Cel plat, la care m-am limitat și eu, cuprinde „I giardini dele tre fontane” , dar din păcate din niciuna din cele trei arteziene amplasate în linie dreaptă nu curgea apă la data vizitei mele. Probabil din cauza secetei prelungite.

În schimb, în afara aranjamentelor florale de un gust desăvârșit, am putut admira obiectele decorative – bănci, pergole, vase și coloane din materiale aduse din Italia (granit, marmură, travertin și piatră vulcanică Peperino, dar și lucrări în fontă recondiționate), ca și foișoarele tocmai bune pentru poze cu miri și mirese.

A doua zonă de mare interes pentru vizitatori e dealul, către care urcă scări încadrate de ronduri de trandafiri albi și roșii, până la templul având în vârf o statuie de vultur cu aripile întinse. Deși sunt convinsă că panorama grădinii se deschide larg de acolo, nu m-am aventurat din cauza problemelor de sănătate, dar și a căldurii sufocante.

După ce am parcurs toată aleea centrală, am preferat să poposesc la mica terasă din spatele grădinii pentru a mă hidrata cu un latte machiato. Am luat-o înapoi pe o alee secundară, printre tufișuri viu colorate, și m-am așezat din loc în loc pe câte o bancă pentru a admira priveliștea și a face poze.

Grădinile lui Zoe sunt într-o schimbare permanentă; mereu sunt adăugate soiuri noi de plante sau arbuști și decorațiuni care de care mai interesante. Și mai mult decât atât, celor 3,5 hectare deja amenajate li se vor adăuga în curând, în spatele Villei Vinci, alte 3,5, dedicate celui de-al doilea nepot al domnului Salvatelli – Achille. Această a doua porțiune va consta dintr-un labirint din carpeni și o grădină de ierburi și flori.

Iar la final, parcul va purta probabil numele de I Giardini di Zoe e Achille.

De asemenea, se intenționează amenajarea unui mini-amfiteatru pentru spectacole la poalele dealului, iar în locul pepinierei se va realiza un labirint din arbori de tisă și cimișir, o plantă decorativă apreciată, ambele soiuri având o durată de viață foarte lungă, motiv pentru care stau la baza creării grădinilor de inspirație renascentistă și barocă.

În afara biletelor vândute, I Giardini di Zoe trăiește din găzduirea de evenimente, prezentări de produse și servicii, și ședințe foto. Nu este deloc greu să îți imaginezi un cuplu proaspăt căsătorit dispus să plătească sume probabil consistente pentru niște poze de nuntă într-un decor de vis.

După cum nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama de munca necesară pentru amenajarea și întreținerea unui asemenea spațiu. Zeci de oameni trudesc zilnic pentru a face din Giardini di Zoe ceea ce este, un colț de natură cu potențial, transformat prin viziunea unui singur om într-o lume de basm plină de culoare, frumusețe și rafinament în care fiecare vizitator să își găsească echilbrul sufletesc atât de necesar.

---

VIZUALIZĂRI: 42 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI