Mănăstirea Grăjdeni

TIPĂREȘTE

Este foarte cunoscută legenda povestită de Ion Neculce în „O samă de cuvinte” , despre împrejurările în care a primit Petru Măjearu vestea că a fost ales domn al Moldovei:

XI. Când au pus țara întăi domnu pre Petru-vodă Rareș, el nu era acasă, ce să tâmplase cu măjile lui la Gălăți, la pește. Și au triimis boierii și mitropolitul haine scumpe domnești și carătă domnească cu slujitori, unde l-ari întâmpina să-l aducă mai în grabă la scaon, să-l puie domnu. Deci el, întorcându-să de la Gălați, au fost agiunsu la Docolina, de au mas acolo cu dzece cară, câte cu șase boi carul, pline de pește. Și piste noapte au visat un vis, precum dealul cel di cee parte de Bârlad și dealul cel di-ncoaci era de aur, cu dumbrăvi cu totul. Și tot sălta, giuca și să pleca, să inchina lui Rareș. Și deșteptându-să din somnu dimineața, au spus visul argaților săi, celor ce era la cară. Iar argații au dzis: „Bun vis ai visat, giupâne, că cum om sosi la Iași și la Suceavă, cum om vinde peștile tot“. Și au și îngiugat carăle dimineața, și au purces Petru-vodă înaintea carălor. Și când s-au pogorât în vadul Docolinii, l-au și întâmpinat gloata. Și au început a i să închina și a-l îmbrăca cu haine domnești. Iar el s-au zimbit a râde și au dzis că „de mult așteptam eu una ca aceasta să vie“. Și când au purces de acolo, argații lui au dzis: „Dar noi ce-om face, doamne, cu carăle cu pestile? “Iar el au dzis: „Să fie carăle cu pește, cu boi cu tot, a voastre. Și viniți după mine, să vă fac cărți de scuteală, să nu dați nemică în dzilele mele“.

Mai puțin (spre deloc) cunoscut este locul în care Petru Voievod a avut acel vis. E vorba de o poiană aflată pe culmea unui deal, la vreo zece kilometri est de valea Bârladului, cu pornire din târgul de reședință a ținutului cu același nume. În acea poiană era o stație de poștă a drumului de la Dunăre, de la Galați, către Suceava. Locul se numea (și se numește) Grăjdeni, de la grajdurile care adăposteau caii de schimb.

Legenda spune, în continuare, că – ajuns domn – Petru Rareș a hotărât ca în poiana unde a avut visul cel frumos să ridice o biserică, având hramul Sf. Nicolae (către sfârșitul primei sale domnii, data prezumtivă fiind 1537). Aceasta a fost una modestă, din lemn, dar a supraviețuit timp de aproape 200 de ani, până când a fost arsă de tătari în 1711, în expedițiile de jaf care au urmat înfrângerii la Stănilești a lui Petru cel Mare, țarul Rusiei, aliat cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. În tot acest timp a servit ca loc de rugăciune pentru sihaștrii care viețuiau prin pădurile de pe valea Bârladului.

[Nu foarte departe se află Schitul Măgarului, atestat de pe la 1600 – actuala Mănăstire Bujoreni, prezentată pe AFA de către @iulianic vezi impresii și de Mama @Michi. De la o mănăstire la cealaltă se poate ajunge pe poteci care merg numai prin pădure, cale de vreo 15 kilometri. Pădurea, destul de mărișoară, este una dintre puținele rămășițe a codrilor ce acopereau aproape în întregime ținutul Bârladului. ]

În a doua jumătate a sec. XVIII schitul Grăjdeni a fost refăcut, însă toate construcțiile s-au ruinat în timpul marelui cutremur din 1802. Biserica din cărămidă care, cu reparații, supraviețuiește până în prezent, a fost ridicată în 1862 și are un al doilea hram, Sf. Treime. Doar că... în 1863 a venit Legea secularizării averilor mănăstirești, iar schitul a fost părăsit de călugări. Biserica a servit oamenilor din Grăjdeni, satul din vale, până când în scaunul episcopal de la Huși a ajuns Iacov Antonovici, unul dintre marii oameni de cultură ai Bârladului. Cu sprijinul acestuia, schitul de călugări a fost reînființat în 1930. Iar, în 1952, a fost ridicat la rang de mănăstire de maici. În doar câțiva ani, obștea de aici număra peste 100 de viețuitoare.

Din nou, momentul bun al Grăjdenilor nu se potrivea bine cu istoria țării: prin decretul 410 din 1959, majoritatea mănăstirilor din România au fost desființate, iar călugării și călugărițele au fost reintegrați/te în societate 😎. Biserica a redevenit de mir, servind satele din jur, iar chiliile au ajuns... tabără de pionieri. La începutul anilor ‘80, aflat în vacanță la bunicii din Grăjdeni, urcam adesea dealul, cu băieții din sat, pentru a ne juca împreună cu cei veniți acolo din județele vecine, ba uneori chiar mai de departe.

Ocazie cu care am urmărit și degradarea bisericii: a fost afectată de cutremurele din 77 și 86, avea tencuiala căzută, se vedea cărămida din care e făcută – și probabil că asta era cea mai mică problemă: structura de rezistență a avut, și ea, de suferit.

Revoluția din ’89 a venit la timp (și) pentru Mănăstirea Grăjdeni, care a fost reînființată în anul imediat următor. S-a adunat din nou o obște de maici (către anul 2000 erau 25 de viețuitoare) și, cu munca lor, a sătenilor din vale și a donațiilor din întreaga țară, biserica a fost renovată și pictată pe interior (1993-1995, de pictorul Alexandru Mezdrea), vechile chilii ai fost reparate și noi corpuri de clădire au fost ridicate, astfel încât, în prezent, mănăstirea nu are deloc a se rușina de felul în care se prezintă în fața celor care trec de poarta sa. Iar aceștia nu sunt puțini, în zilele de sărbătoare organizându-se aici mici pelerinaje.

Am vizitat mănăstirea de curând, după mulți, mulți ani (peste 30), și nu am mai recunoscut-o. Mi-au plăcut pictura, noua clopotniță (construită în 1996 – nu o știam), noul paraclis. Vegetația din curte arată într-un mare fel, se vede mâna unui grădinar profesionist. M-a impresionat atmosfera liniștită, în ciuda faptului că era destul de multă lume (am ajuns într-o dimineață de duminică). Vă invit să priviți imaginile atașate, sper să vă placă!

Informațiile prezentate de mine dezvoltă schița din P40, pozată la intrarea în biserică (părinții au monografia lui Gheorghe Arion, pomenită acolo, încă mai cumpără cărți despre oraș). Cei curioși pot găsi detalii suplimentare aici turismvaslui.ro/sat-grajdeni sau aici episcopiahusilor.ro/manastirea-grajdeni.

Iar P39 este o fotografie istorică: în iulie 1932, cu ocazia inundațiilor catastrofale din acel an, regele Carol II a vizitat Bârladul, apoi Iașul, însoțit de fiul său Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia. Ajuns pentru a constata distrugerile provocate de ieșirea din matcă a râului Bârlad, pe 10 iulie vizitează și Mănăstirea Grăjdeni, iar imaginea-document imortalizează acest moment (preluat de pe pagina Fb. R. Proca).

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 82 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI