Arborii din Simeria

TIPĂREȘTE

Cum programul excursiei organizate în luna august 2025 de o agenție de turism prevedea ca în afara Mărginimii Sibiului să fie vizitată și „Transilvania ce o-nconjoară” , iată-ne porniți într-o dimineață devreme spre zări ceva mai îndepărtate.

Un prim popas îl face la Simeria, în județul Hunedoara, abătându-ne de pe E79 spre marginea orașului pentru a vizita Arboretumul, rezervație naturală și arie protejată de tip dendrologic și peisagistic.

Adresa: Strada Biscaria nr. 1

Telefon: 0254 261 254

Site: https://www.facebook.com/parculdendrologicsimeria/? locale=ro_RO

Deschis: zilnic între orele 8-20

Taxă de vizitare: 10 lei adulți; 4 lei elevi, studenți și pensionari; acces gratuit pentru copiii sub 7 ani

Parcarea mare dar cam neîngrijită nu ne pregătește nici pe departe pentru frumusețile cu care urma să ne bucurăm ochii și sufletele. În plus, nu am văzut în drum nicio semnalizare a acestui obiectiv. Păcat că nu este promovat mai intens...

Intrăm fără a plăti nimic (motivul aveam să-l aflu ulterior) pe o poartă masivă din fier, și imediat în stânga vedem un aranjament din lemne tăiate în secțiune, cu etichete în latină și română care identifică arborii de proveniență: platan, nuc negru, salcâm, ienupăr de Virginia, tuia gigantică, glădiță, arțar american etc.

Ce alăturare eterogenă! Și incitantă…

În față e o clădire impunătoare zugrăvită în alb, cu fronton și coloane, iar cactușii și câteva tufe ornamentale, printre care preferatele mele, trandafirii roșii și roz, întregesc atmosfera plăcută.

Nu zăbovim decât 2-3 minute în curte, după care ne avântăm pe una din poteci, conduși de ghidul Mădălin.

Ne aflăm în cel mai mare parc dendrologic din țară. Ocupă o suprafață de 73,50 hectare, clasându-se pe locul 10 în Europa și 101 în lume.

Este și cea mai veche amenajare peisagistică de acest gen din România, începuturile sale datând probabil din jurul anului 1750, din timpul contelui Ferenc Gyulay. El este cel care, în zăvoaiele naturale din lunca de pe malul stâng al Mureșului, la altitudini de 190-200 m, a avut ideea de a transforma parcul care împrejmuia conacul familiei (clădirea de lângă intrare) în pădure de agrement.

Se știe că prima amenajare făcută aici a fost în stil romantic englezesc, cu trasee sinuoase și vegetație liberă, însă deja un document din 1763 menționează plantarea unor soiuri diverse de plante între ulmii și stejarii seculari și o alee cu castani, următorul arbore introdus fiind salcâmul, un copac rar de găsit la acel moment în zonă.

Până în 1949, patru familii de grofi au deținut, succesiv, parcul: Gyulay, Kun, Fay și Ocskay, moștenirea fiind transmisă pe linie feminină. În toată această perioadă, un singur moment de declin, în timpul Revoluției de la 1848, când parcul a fost parțial distrus.

Anii 1870-1880 au fost cei în care Arboretumul s-a îmbogățit considerabil. Profitând de microclimatul local sub-mediteranean, care a facilitat aclimatizarea diverșilor arbori și arbuști exotici, proprietarii au decis atunci să aducă specii din Extremul Orient și America de Nord.

Dezvoltarea Arboretumului pe baze științifice s-a datorat lui Béla Fáy, naturalist de profesie, membru al Academiei de Științe Maghiare și autor de lucrări științifice referitoare la aclimatizarea și adaptarea speciilor. Munca sa a fost continuată până în 1949 de ginerele lui, István Ocskay, artist, care a adus și el îmbunătățiri peisajului.

La sfârșitul anilor 1930, în grădină s-au amenajat o fazanerie și o mică grădină zoologică (ambele desființate mai apoi), iar între 1924 și 1939 parcul a fost îngrijit de un grădinar german.  

După naționalizare, grădina a fost declarată parc dendrologic. Primul inventar dendrologic, realizat între 1953-1954, a relevat prezența unui număr de 251 de taxoni, inclusiv specii rare sau unicat pentru țara noastră, așa încât în 1955 s-a înființat Stațiunea de Cercetări Silvice Simeria, în a cărei administrare se află și acum Arboretumul. Parcul e protejat prin lege încă din 1954 iar în anul 2000 statutul i-a fost reconfirmat prin includerea între rezervațiile dendrologice și monumentele naturii.

În prezent, Arboretumul din Simeria găzduiește peste 2.100 de specii de arbori și arbuști indigeni și exotici, aceștia din urmă în majoritate provenind din Asia, dar și din America de Nord și Europa.

Stejari, salcâmi, plopi, platani, dar și bambuși și nuferi albi și roșii, iederă, viță urcătoare, variate specii de magnolii ‒ toate concură la crearea unui peisaj luxuriant.

Deși modificată radical prin intervenția omului, vegetația lemnoasă spontană (plopi albi și negri, stejari) s-a menținut în Arboretum, inclusiv doi plopi gigantici cu diametrul de 2,14 m. Li se adaugă și alți arbori campioni: o magnolie de 1,06 m în diametru, cu înălțimea de 27,8 m, sau un salcâm considerat cel mai bătrân din țară, cu vârsta de peste 260 de ani.

Arboretumul din Simeria este considerat de specialiști cel mai frumos parc din țară. În afara speciilor valoroase de arbori, alte argumente stau la baza acestei catalogări: relieful variat, străbătut de râul Strei, un afluent al Mureșului, prin canalul morii, două terase legate printr-un taluz,  izvoarele și iazurile traversate de podețe, poienile, dumbrăvile, punctele belvedere. Dacă adăugăm sistemul de alei, adaptat topografiei locului, rezultatul este de o complexitate peisagistică deosebită.

Actualmente, parcul trece prin ample transformări. Din cauza secetelor, bolilor și dăunătorilor, urmează a fi extrași cca. 1.500 de arbori, din care 300 sunt complet uscați sau putreziți. În locul lor se vor planta arbori de colecție sau de interes forestier, în scopul regenerării parcelelor.

Din această motiv, pe perioada lucrărilor numai o parte din parc este accesibilă vizitatorilor iar intrarea este liberă. Din spusele lui Mădălin am înțeles că traseul scurtat nu cuprinde decât cca. 20% din suprafață.

Astfel încât vizita noastră nu a durat decât în jur de 40 de minute. Conduși de ghid, care ne-a îndemnat să îl urmăm fără a ne abate de la traseu, am pornit pe o cărare umbrită pe ambele părți de arbori înalți, o parte din ei cu etichete de identificare. Ici-colo erau înlocuiți de tufișuri de vegetație spontană iar din loc în loc am văzut câteva modeste arnjamente peisagistice, gen ziduri mici de piatră care adăposteau izvoare.

Terenul e, într-adevăr, în pante, dar unele lejere, și pe parcurs te poți odihni pe una din băncile din lemn. Am străbătut și două poienițe, după care am ajuns în locul cel mai spectaculos, cel al iazurilor cu nuferi, traversați de podețe. Aici am zăbovit mai mult ‒ evident pentru poze, dar și pentru a trage în piept aerul curat și a asculta susurul apei prelinse în micile lacuri prin furtunuri. După care am urcat înapoi spre conac și curtea din față.

A fost o vizită scurtă, dar suficientă ca durată pentru a-mi face o idee despre un loc încărcat de vegetație, dar și de istorie, în care frumusețea naturală a fost (de data aceasta) bine pusă în valoare prin intervenții umane inspirate.

Recomand!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI