Maiestuos și somptuos deopotrivă: Domul Rotunda din Mosta

TIPĂREȘTE

Nici Sanctuarul Rotunda din Mosta nu încăpuse în prima noastră minivacanță malteză, deși știam că merită cu prisosință. De aceea, odată cu vizita la Popeye Village, ne-am gândit să-l includem pe bună dreptate în program, mai ales că, la dus, autobuzul nr. 42 trecuse prin localitatea Mosta chiar pe lângă acesta, iar la vederea sa, mai-mai să picăm pe spate, așa de frumos era. De culoarea mierii, nuanța recunoscută a Maltei, de dimensiuni considerabile și formă consacrată, Rotunda atrage toate privirile de cum apare în raza vizuală. Cu greu ți se dezlipesc ochii de la așa minunăție.

La întoarcere spre La Valletta, în stația din Mellieħa unde am făcut haltă, am admirat plaja Għadira despre care pot spune că este frumoasă, dar nu ceva wow, apoi am luat din nou busul 42 până la Mosta unde am coborât fix în fața templului Rotunda.

Ne îndreptăm spre intrare și acolo zărim panoul care ne informează că accesul se face pe baza biletului care costă 5 €/persoană pentru un tur complet care include și urcarea în balconul interior și în cel exterior, aflat deasupra porticului de la intrare.

În Mosta, localitate aflată oarecum în mijlocul insulei și care, altminteri este una micuță, neimportantă, se evidențiază în mod deosebit acest edificiu splendid, Rotunda, știut drept una dintre cele mai mari domuri din lume nesusținute de coloane în interior, unele clasamente dându-l al treilea, după Panteonul din Roma și Domul din Florența,  alte topuri considerându-l pe locul al patrulea, pe cel de-al treilea fiind plasat Global Vipassana Pagoda (India) . Mda, nu știu cum o fi Global Vipassana Pagoda,  la care nu cred să ajung vreodată, însă pe cele clasate pe primele două locuri știu sigur că am avut marea bucurie să le vizităm.

Povestea Domului în forma actuală a început prin 1833 când se constatase că vechea biserică din localitate devenise total neîncăpătoare după ce populația localității crescuse numeric simțitor. În acel an, cu ceva opoziție din partea episcopului local care considera că planurile sunt prea ambițioase, construcția noii bazilici a început sub bagheta arhitectului Giorgio Grognet de Vassé care a propus o clădire în stil neoclasic, după modelul Panteonului din Roma. Desigur, au fost voci care au s-au opus, deoarece se credea că un templu roman era un model nepotrivit pentru o clădire de biserică catolică.

Noua biserică a fost ridicată în jurul vechii biserici, care a rămas în uz pe tot parcursul ridicării clădirii. Locuitorii din Mosta au ajutat și ei la construirea bisericii, participând activ la lucrări, fiecare după posibilități.  

Rotunda a fost construită în 28 de ani, fiind finalizată la începutul anilor 1860.  Vechea biserică a fost demolată în 1860,  iar noua biserică nu a necesitat sfințire, deoarece locul în sine a constituit un lăcaș de cult pe tot parcursul construcției.  A rezultat o clădire impunătoare cu înălțimea exterioară 56,4 metri, diametrul domului de 39,60 metri și înălțimea interioară de 54,70 metri. La data edificării sale, Rotunda din Mosta era cea mai mare bazilică din Malta.

Este închinată Adormirii Sfintei Fecioare, 15 august din fiecare an reprezentând zi de mare fast și celebrare.

Fațada sa are un portic cu șase coloane ionice, flancat de două turnuri clopotniță. Fiind o „rotundă” , biserica are un plan circular, cu pereți groși de aproximativ 9,1 m care susțin o cupolă cu un diametru interior uriaș  (~40 metri).  Interiorul bisericii conține opt nișe, inclusiv o travee care cuprinde intrarea principală și o absidă adâncă cu altarul principal.  

Un fapt absolut uimitor este că în timpul unui bombardament al forțelor aeriene naziste din 9 aprilie 1942, pe când avea loc asediul Maltei din cel de-al Doilea Război Mondial, o bombă a străpuns cupola și a intrat în biserică.  Bomba nu a explodat, iar o unitate de dezamorsare a bombelor a Geniștilor Regali a dezamorsat-o și a aruncat-o în mare, în largul coastei de vest a Maltei. Acest eveniment a fost interpretat ca un miracol de către locuitori, iar carcasa unei bombe identice este acum expusă în sacristia stângă, din spatele bisericii.  

În data de 31 mai 2018, bazilica a fost ridicată la rangul de Basilica Minor, titlu ce se acordă bisericilor cu o importanță deosebită pentru Biserica Catolică, aflate în comuniune cu cele patru basilicae maiores, care se găsesc la Roma.

Înapoia celor șase coloane ionice se află statuile Sfinților Petru și Pavel, dispuse de-o parte și de alta ale ușii masive, principale.

După cum spuneam, la intrare, zărim panoul cu informațiile despre acces, apoi ne îndreptăm spre casa de bilete unde achităm cash cei 10 €, pe urmă, domnul de acolo ne recomandă politicos și ne asistă la descărcarea aplicației MostaDom în telefoane, care a devenit practic ghidul nostru pe parcursul vizitei. Noi întrebaserăm dacă există vreun flyer, ceva, iar domnul a venit foarte eficient cu această aplicație, deși mai târziu aveam să găsim la intrarea efectivă în bazilică mai multe pliante.

Ne-am propus să începem de la înălțime, să vedem ce priveliști ni se deschid în fața ochilor de la balcoane, apoi să coborâm și să vizităm interiorul.

Scara spiralată, strâmtă, formată din 74 trepte, pe care a fost nevoie să urcăm (și să coborâm) a fost o adevărată provocare, dar am dovedit-o și peste puțin timp eram la înălțimea celor 56 metri, atât cât măsoară exteriorul.

Sus, eram la nivelul turnurilor clopotniță, de acolo am privit mai întâi spre Mosta și până hăt departe, către împrejurimi, apoi ne-am îndreptat spre micul balcon care oferă imagini de la înălțime asupra interiorului bazilicii, despre care pot spune că sunt uluitoare. Balconul este protejat cu un geam gros prin care se poate privi foarte bine, doar că la fotografiat apare fenomenul de reflexie.

Enorma incintă este foarte bogat ornamentată cu marmură roșie, neagră, maro, albastră, bej în placaje deosebite, decorată din plin cu picturi ale unor artiști vestiți sau cu complicate modele geometrice ori împodobită cu frunze de acant și dantelării aurite, toate cu un rezultat fabulos. De sus, scaunele așezate ca-ntr-o uriașă floare cu orientare spre altarul principal relevă capacitatea apreciabilă a bazilicii.

Ne hotărâm să coborâm și pe scări vedem pe un colant aceeași cruce barată cu trei bare orizontale, ca și în vârf, pe fațadă, semn papal, respectiv al Papei Francisc atunci când a fost ridicată la rang de Basilica Minor, în 2018. După ce am coborât, aproape de intrare ne întâmpină statuia Fecioara Îndurerată, iar odată ce am pășit în interior, avem pe ambele părți statui ale Fecioarei Maria,  pe stânga cea a Rozariului cu pruncul Isus în brațe.

Dintre cele opt nișe ale interiorului, în cea mai mare (împreună cu absida) se află altarul principal, cea diametral opusă servește drept incintă de acces (traveea), iar celelalte șase sunt gazde pentru capele în felul următor: cum privești spre altar, în stânga sunt Capela Fecioarei Mângâierii, Capela Convertirii Sfântului Paul, Capela Fecioarei Rozariului, iar cum privești spre altarul principal, pe dreapta sunt Capela Sfinților Roc, Sebastian și Rozalia, apoi Capela Sfântului Iosif, pe urmă Capela Crucifixului.

În dreptul Capelei Sfântului Iosif se găsește cristelnița sau baptisteriul lângă care se pot admira două statui frumoase de marmură. De cealaltă parte, în dreptul Capelei Fecioarei Rozariului se află frumosul amvon sculptat în lemn de nuc, opera artistului Carmelo Tonna și a discipolilor săi, care a fost alăturat bazilicii abia în 1932.

Să stai în bazilică să „asculți” liniștea și să te cufunzi într-o legătură profundă cu divinitatea sau să te plimbi agale în descoperirea capelelor și a celor mai importante puncte din bazilică, reprezintă o încărcare cu energie cum nu mi-am imaginat. Le-am făcut pe amândouă, ba mai mult, m-am așezat pe un scaun căzând într-un soi de meditație în încercarea de a lua cu mine cele mai pure sentimente pe care omul le încearcă într-un asemenea lăcaș de cult.

Ne-am desprins nu după mult timp, iar sensul vizitei, așa cum ne indicau săgețile, ne-a dus în sacristia din stânga altarului principal, decorată cu câteva picturi valoroase, însă principala atracție constituind-o replica bombei din 1942 care a pătruns prin cupola Rotundei fără să explodeze. Chiar și macheta Rotundei prezentă aici și foarte fidel realizată nu a putut suscita un interes la același nivel.

Sacristia din stânga altarului principal este conectată printr-un coridor lung de sacristia aflată în dreapta altarului principal.  Acolo, o altă machetă, „soră” cu cealaltă încearcă să captiveze, dar nici aceasta nu se ridică la înălțimea Corului către care suntem îndemnați să pășim de săgețile indicatoare.

De aici suntem invitați să ieșim, parcursul vizitei fiind la final. Am ieșit urmărind aleea roșie, cea care ne-a dus spre Centrul de Vizitatori al Domului și Cofetăria/Barul din dotare.

După Popeye Village, iată că am trecut din nou la lucruri serioase și foarte interesante. Rotunda din Mosta ne-a impresionat foarte plăcut, aceasta reprezintă o capodoperă în sine, pe care am descoperit-o pas cu pas cu mare bucurie. Locul este foarte bine organizat, aplicația instalată în telefon împreună cu pliantele disponibile după poarta de intrare, în mai multe limbi, precum și harta inclusă într-unul dintre acestea, ne-au facilitat vizita și ne-au demonstrat cât de bine poate fi promovat un obiectiv, în ideea că foarte mulți vizitatori sunt interesați să-l vadă.

Dacă ajungeți în Malta, nu ocoliți Mosta, dimpotrivă, opriți-vă să descoperiți Rotunda, unica sa atracție care vă va încânta ochii și sufletul și care, credeți-mă, face toți banii (nu numai de bilet!).

---

VIZUALIZĂRI: 53 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI