Mănânci și râzi

TIPĂREȘTE

Este pentru prima oară când scriu un review despre un loc unde se poate servi masa.

Când am ajuns la Gura Humorului, destinația ultimei întâlniri AFA, deși știam desigur că vor fi bucate servite la restaurant funcție de foamea din glandă,

am ales să mergem aici.

Pizzeria La Bomba.

Aflată puțin mai sus de hotelul unde am stat cazați, pe drumul spre mânăstiri, după acel round din mijlocul orașului.

Poate unii dintre voi ați auzit de el și de poeziile sale, unii poate nu.

Eu am aflat de el urmărindu-i pe cei de la Fără Zahăr, tot moldoveni și ei, sper că de ei a auzit toată lumea.

Este vorba despre poetul Sorin Poclitaru.

El este patronul pizzeriei.

Și deși am ajuns acolo doar de două ori, odată cu copiii acum doi ani, ambele dăți ne-am simțit excelent.

Doar cititul meniului este deja o aventură umoristică în sine.

” Forza Steaua- bruschete cu brânză de oi”

” Burger celulită”

” Piță de câți bani am”

” Piță din ziua de salariu”

” Pița țăranului venit din Italia”

Sau, ce am ales eu,” Pița Colesterol” .

Vara Sorin are terasa deschisă și deseori organizează seri cu muzică folk, iar uneori am înțeles că recită și el din poeziile sale.

Deci poate fi și o destinație culturală.

Dealtfel el umblă în turnee prin țară cu astfel de spectacole, gustate de către cei care apreciază muzica folk.

Cei de la Fără Zahăr fac referire la el în excelentul” Amintire cu Hamsii” , pentru cine cunoaște.

” E una Nina, neam cu vecina,

” N-o știț”

” În tătă zâua o plimbă soțul cu mașina.”

” Tot n-o știț”

” Ba la Cacica”

” salină?”

” Ba la Humor”

” (Sorin?)”

” Și-mi povestește și-nflorește și eu mor!” .

Pizza în sine a fost excelentă, a fost pentru prima oară în viață când am mâncat pizza cu... șuncă.

Voi încheia recomandând deci pizzeria lui Sorin, La Bomba, și atașez, dacă-mi permite webmaster, una dintre poeziile sale mai vechi.

Dacă sunteți interesați, îl găsiți cu ușurință în marea numită net, sau FB desigur.

” Despre baut

Băutul e o formă de dezmăț

În care lumea se-ntâlneşte, cică,

Să bea-mpreună câte una mică,

Da-şi toarnă sticle-ntregi pe beregați.

E ca un fel de ritual păgân,

Cu fum şi degustare de otravă,

Din care ieşi slăbit ca o epavă,

Şi tremurat de onanist bătrân.

Ca un vârtej ce te absoarbe-n jos,

Aşa te trage ața către rele,

Şi sunt de-ajuns doar două păhărele,

Să faci din omul blând, un fioros.

Ceva lucrează imediat în gât,

Când trece pe acolo o tărie,

Brusc simți prin corp aşa, o veselie,

Că trebe să mai bei numaidecât.

Şi-apoi începe un ceva ciudat,

Care te schimbă-n ştiitor de toate,

Eşti specialist în biblii şi păcate,

În fotbal şi-n politică de stat.

Femeile par fără de cusur

După ce bei cu asupra de măsură,

Nici nu contează ce emit pe gură,

Sau că nu au nici țâțe şi nici cur.

Te simți un Don Juan necunoscut,

La care orice divă se închină,

Şi iei privirea lungă şi bovină

Cu care doamna mă-ta te-a născut.

Convins de marea ta unicitate,

De sex-simbolul vieții care eşti,

Că Făt-Frumosul ăla din poveşti

E-un muncitor de la salubritate.

Ba şi mai mult, eşti mega genial,

Inventatorul marilor belele,

Şi pasionat deodată de manele,

Şi muzici cu profil oriental.

Mă rog, eşti cel mai cel în gândul tău,

Dar asta ține până dimineață,

Când binele ți se transformă-n greață,

Şi fericirea se preschimbă-n rău.

În gură simți un gust ca de carbid,

Şi toate dor în tine deodată,

Vai, bată-l dracul de alcool să-l bată,

Că-mi vine, Doamne, să mă sinucid.

Mi-e limba şmirghel şi-n stomac am clei,

Transpir ca o fecioară în sexshopuri,

În creier simt un milion de dopuri,

Şi-o voce enervantă:” De ce bei?”

Deci stați departe, că n-aveți ce-i face,

E un duşman perfid şi nesimțit,

Vă spun eu, dragii mei, că sunt pățit,

Deci care dai o ciorbă de potroace?”

De Sorin Poclitaru

---

VIZUALIZĂRI: 386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI