"Răsărit de Soare"- o terasă cu tradiție

TIPĂREȘTE

Terasa „Răsărit de Soare” aflată chiar pe plajă, în fața hotelului Riviera din Mamaia are o frumoasă poveste, fiind o afacere de familie constuită cu perseverență și multă muncă, încă din 1991, cu activitate neîntreruptă de atunci. Primii proprietari au fost bunica și tatăl actualului patron. Cu toate că are recomandări foarte convingătoare, noi am mâncat de două ori în această vară și impresiile nu au fost chiar strălucite. Vasta experiență în oferirea de servicii turistice a celor care administrează locația poate fi un plus care să genereze niște soluții spre optimizarea gestionării resurselor disponibile: “brand” -ul, locația, clientela, spre a diminua punctele slabe.

În primul rând, amenajarea spațiului exterior este neglijat, impresia fiind de improvizație, la prima privire nu prea te îndeamnă să intri. Poate doar curiozitatea de a descoperi ce au găsit oaspeții care au scris recenzii elogioase ne determină să facem o încercare. Locurile de joacă nu mai sunt în preajma localului, precum erau în anii trecuți, un minus pentru familiile cu copii care își doresc câteva minute de liniște cât timp cel mic se joacă în imediata apropiere, sub strictă supraveghere. Au dispărut și arborii ornamentali, care înfrumusețau locul. Acum o punte de lemn face legătura dinspre faleză până la intrarea pe terasă, câțiva leandri maschează în mică măsură „cortul” exterior. Pe plaja prea extinsă, care și așa arată a ogor nelucrat, terasa are un aspect neatractiv. În interior este plăcut, decor simplist, mobilier de lemn alb, fără fețe de masă, nici suport de farfurii, în stil minimalist, dar curat. Nu este aglomerație la ora prânzului, în schimb seara, la cină, ceva mai animat. Localul are un număr restrâns de locuri, probabil, astfel gândite încât să ofere o servire rapidă și plină de atenție cu ajutorul unui personal redus. Decorațiunile sugerează un aer estival, ornamentațiile murale sunt de inspirație grecească, iar tablourile din spectrul marin potrivite cu amplasamentul, dar și cu felurile din meniu, ceea ce este plăcut, în schimb partea de acoperiș, o copertină, nu schimbă impresia de provizorat.

Pentru că sunt o bună cunoscătoare a stațiunii de zeci de ani, am criteriul comparației și despre această terasă am amintiri frumoase din urmă cu trei sau patru ani, când aveau mesele direct pe plajă, pe nisip. Era o reală plăcere seara, cu lumânările aprinse de pe mese, în semiobscuritate, în adierea ușoară a brizei și zgomotul valurilor din depărtare, se obținea o atmosferă romantică, prilej de bucurie și povești la un pahar de vin și o mâncare bună. Acum, un perete transparent este coborât la lăsarea serii, cu rol de protecție la vânt, desigur util spre a nu se servi felurile pudrate de praf în zilele vântoase.

Nu se poate reproșa nimic servirii, dimpotrivă! Ospătarii au fost serviabili și prezenți la orice solicitare. Comanda luată imediat, băuturile reci, felurile aduse repede, calde. Bucătăria este bazată pe preparate din pește și fructe de mare, dar se servesc și câteva feluri de pizza, ciorbe, specialități cu carne, în pofida unui meniu destul de restrâns. Ciorbele de pui și văcuță se gătesc alternativ, în diferite zile ale săptămânii, neregăsindu-se ambele în meniu în același timp. Se pot alege zilnic, în schimb, ciorbă de rață cu tăiței de casă și borș de somn. Considerentul este de a găti zilnic spre a servi cât se poate de proaspăt. Foarte apreciate sunt plăcintele pregătite după rețeta bunicii, în special cea dobrogeană care îmi amintește de perioada copilăriei când începeam ziua cu aceste plăcinte, fierbinți, luate din Satul de Vacanță, de la “Cuptorul cu plăcinte” , alături de bragă, răcoritoare specifică bucătăriei turcești, pe care nu o găseam decât la mare.

Din păcate, prețurile sunt mari, nu voi exemplifica decât pentru aperitivul de icre de crap și știucă, pe care l-am și fotografiat, preț 45 de lei. Cred că va rămâne la aprecierea cititorilor dacă greșesc în apreciere. Fără îndoială mâncarea este gustoasă și proaspătă, noi am mai încercat o porție de hamsii cu mămăliguță și mujdei, pizza cu ton, precum și ciorba de pui a la grec. Am apreciat chiar mai mult decât felurile principale foccacia cu usturoi și cașcaval/brânză deosebit de gustoasă, adusă aburindă, condimentată echilibrat. Totuși când vine nota de plată, nu prea se mai aplică sloganul pe care îl are restaurantul:” Every day is holiday” , cam se simte “decontul” vacanței prin golul din buzunar... Pe de altă parte, nici terasa „Răsărit de Soare” nu dezminte renumele stațiunii Mamaia în ceea ce privește prețurile, doar că toate acestea se reflectă într-un număr tot mai mic de turiști, în detrimentul bucuriei de a petrece pe litoralul românesc.

Un alt aspect pe care nu am putut să nu-l remarc a fost igiena foarte precară a toaletelor, o scuză probabil fiind amplasamentul direct pe plajă, fiind folosite de către turiști, nu doar de clienții restaurantului. O restricționare a accesului ar fi o idee (cum se practica în trecut), deși cred că mai multă atenție a personalului de la curățenie este soluția salvatoare. Poate părea un aspect minor, dar este esențial pentru confortul clientului și poate fi un criteriu decisiv, dacă după o masă pe terasă, achitarea unei note de plată piperată, rămâi cu o impresie mai mult decât dezamăgitoare.

Desigur, precum orice impresie este profund afectată de subiectivitate, dar, concluzia ar fi că m-aș gândi de două ori dacă să recomand locația.

---

VIZUALIZĂRI: 96 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI