Hanul 'Dragodana' - local popular

TIPĂREȘTE

După o zi plină în Câmpulung, la drumul de întoarcere spre București ne-am simțit înfometați și dornici de încă un popas, de această dată gastronomic. Nici nu este de mirare, după o călătorie frumoasă, cu descoperiri surprinzătoare, ne amintim că am mâncat doar un pateu cu brânză, la celebra patiserie „Iepurașul” din centrul Câmpulung-ului, foarte gustos și generos umplut cu brânză, nedezmințind faima patiserilor.

Cum ne apropiam de Târgoviște, după o documentare pe site-ul „prieten” AFA, descoperim recomandări pentru un han în apropierea Găești-ului, anume “Dragodana” . Mai exact, situat pe DN72, între Târgoviște și Găești, la 57 de km distanță de București (alte distanțe: 5 km față de Găești, 10 km față de Târgoviște și 35 km față de Pitești).  Descoperim o parcare largă, cu localuri pe ambele sensuri de mers, înțelegem că sunt mai multe săli pentru nunți, o pensiune și terasa–restaurant unde ne grăbim să luăm loc, afară, chiar lângă jardinierele pline de mușcate vesele, viu colorate și printre tufe de tuia. Este destul de aglomerat; majoritatea comesenilor sunt în grupuri numeroase, cam gălăgioase, dar justificat comportament pentru sărbătorirea în familie sau cu prietenii a “Zilei Copilului” .

Cu toate că prima impresie ne atenționează că atmosfera generală ar fi cam prea animată pentru gustul nostru, apreciem măcar că, pe fundal, acordurile muzicii sunt din spectrul popular, nu manelistic și acceptabile ca volum. Pe de altă parte, suntem încurajați de prezența clientelei numeroase, fiind dintre cei care privesc cu suspiciune un restaurant gol, cu reținerea că ne pot aștepta surprize neplăcute.

Mesele și scaunele sunt solide, din lemn masiv, într-un întreg decor rustic, sugerat de obiecte specifice gospodăriei țărănești: ștergare, sculpturi din lemn, coșuri de răchită, obiecte ceramice, tablouri idilice. În fundalul terasei este construit un perete sugerând roca masivă, cu o cădere de apă miniaturală. Puțin nepotrivit cu aspectul general este un portret al celebrei Marlyn Monroe, care nu se prea integrează lângă cănile de ceramică prinse pe frânghie de grinzile masive, nici lângă mănunchiurile de usturoi alungătoare a duhurilor rele, dar… gustul administratorilor nu se discută!

Ne atrage atenția o secure masivă atârnată pe un perete deasupra capului consumatorilor, probabil o referință la originile hanului, așezat la margine de drum, într-o poiană din codrii seculari ai Dragodanei. Afișe de prezentare ne pun în temă cu “piatra de temelie” : cu ocazia vizitei generalului Charles de Gaulle, în 1968, s-a organizat o masă frugală pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu și oaspetele său de seamă, chiar în mijlocul naturii, pe buturugi masive tăiate și așezate cât mai natural, exact pe locul actualului amplasament. De la acest popas improvizat atunci a pornit ideea construcției unui loc de răgaz și servirea unor bucate pentru trecătorii interesați. După ziua minunată în care am vizitat obiective turistice care ne-au purtat printre file de istorie, de la războaiele daco-romane, prin epoca feudalismul timpuriu, apoi prin perioada interbelică era, probabil timpul să ne amintim și vremuri trăite pe propria piele, în anii mult regretați și lăudați (de unii!) ai deceniilor de “împliniri mărețe” . Pentru noi nu era neapărat necesară această ultimă incursiune istorică deoarece am vrea să uităm “Epoca de Aur” , cu toate 'tarele' ei!

În fine… ne concentrăm pe partea practică. În drumul spre toalete trecem prin salonul elegant, pregătit pentru un eveniment, rezervat în acest sens.  Spațiul este mult mai frumos organizat față de terasa exterioară, mai aerisit, cu mesele distanțate și atenție la detalii. La partea pozitivă se încadrează curățenia din grupul sanitar.

Despre cele “ale gurii” … studiem cu interes meniul, destul de variat, cu accent pe specialitățile românești, încât ne hotărâm cu dificultate, fiind multe variante tentante. Cu atât mai convingătoare pentru pofta noastră fiind și prețurile care chiar sunt foarte accesibile. Începem să înțelegem de unde popularitatea locului și veselia clienților în fața meselor pline. Nemaivorbind de aromele și mirosurile apetisante care se răspândesc din toate părțile, încât ne grăbim să comandăm; nu ne mai pierdem în opțiuni pentru că foamea este cel mai hotărât argument.

Alegerile au fost, cu prețurile aferente: ciorbă de văcuță (14 lei), ciorbă de perișoare (12 lei), ostropel de pui cu piure de cartofi (30 lei), carne și cârnat țărănesc la garniță cu mămăliguță (38 lei), ficăței la tigaie cu orez (25 lei), salată murături asortate (12 lei), salată de varză (6 lei). De băut: limonadă (15 lei) și o apă plată la 0,75 l (10 lei). Total 185 lei. În ceea ce privește gustul ciorbele au fost foarte bune, cu legume din belșug, carnea bine fiartă, acrite moderat, îmbogățite cu smântână grasă și ardei iute. Felul doi mi s-a părut puțin prea uscat, carnea la garniță era cam fadă și înecăcioasă, prea preparată, își pierduse savoarea, în schimb cârnatul de casă gustos, o rememorare a Crăciunurilor din casa bunicilor mei din Ardeal. Murăturile crocante și puțin piperate au făcut cinste bucătarului. Laude a primit și ciorba de perișoare, dar și ostropelul. Ficățeii au fost criticați tot din cauza supragătirii, tot prea uscați și cu gust amar. Orice nereușită culinară a fost compensată de pâinea pe vatră, fierbinte, atât de bună încât nu am putut să mă abțin, cu destulă jenă, am cerut-o la „pachet” , probabil spre uimirea ospătarului, dar era de neratat! Una peste alta, am plecat sătui și fără pagubă grea la portofel. Recomand celor nu foarte pretențioși acest loc de popas gastronomic. Poate spațiul, puțin prea exploatat, este în detrimentul intimității, fiecare devenind fără voie martorul conversațiilor de la celelalte mese vecine. Aglomerația este un alt factor de disconfort, amintind de cantinele muncitorești de tristă amintire.

Pe celălalt sens al șoselei parcarea este decorată cu un zid de piatră și un ansamblu ingenios de mori de apă, cu găleți, pe care l-a luminat în apusul zilei un curcubeu pe fundal, peste pădure, imortalizat imediat.

---

VIZUALIZĂRI: 44 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI