Drumeţii prin Insula Afroditei: Avakas Gorge şi Akamas Natural Forest Park

TIPĂREȘTE

În buza primăverii şi în urma unor evenimente cu niscaiva repercusiuni în sfera profesională iau decizia de a spune “pas” pentru o săptămână rutinei şi a pleca undeva, luând la puricat destinaţii în care să ajungi uşor, ieftin, să dai de căldură, dar musai şi cu posibilităţi de umblăreală.

            În urma trierii „din calificări” , în finală rămân Cipru şi Sardinia, prima dintre ele fiind aleasa, astfel că aniversarea zilei de naştere a Adrianei o sărbătorim pe scaunele înghesuite ale Ryanair-ului în zborul de reveneală acasă.

            Deşi se afla undeva pe lista mea de destinaţii – dar ceva mai în coadă, ce-i drept – insula din Marea Mediterană se dovedeşte o alegere bună în caz că îţi vine cheful să o iei din loc, aşa dintr-o dată, când pe la noi încă centrala termică face contorul de gaz să se mişte cu vioiciune.

            Un amănunt deloc de neglijat l-a reprezentat şi zborul direct – în Sardinia doar mai spre vară aş fi găsit -, chiar dacă doar din Bucureşti.  

            Nu o să fac o detaliere exhaustivă a acestuia pentru a mă înscrie în concursul de Minighiduri, întrucât bănuiesc că majoritatea dintre voi ştiţi cum să ajungeţi la aeroport, să citiţi panoul care afişează plecările şi apoi către porţile de îmbarcare după care hop! în aeronavă, pe locul repartizat aleatoriu sau ales contracost.

            Vă mai spun doar – ca final de introducere – că planul cuprindea explorarea unor parcuri naturale muntoase, plimbări pe faleză, trecerea în partea turcească, vizitarea unor sate tradiţionale şi oraşe istorice.  

            Ce nu era inclus şi l-am luat drept surprinzător şi plăcut bonus, l-a reprezentat înotul în Mediterană la mijlocul lui martie, ajutaţi şi de vremea neobişnuit de caldă chiar şi pentru localnici, de vreme ce în timpul prezenţei noastre acolo s-au înregistrat temperaturi de 30 grade. Sincer, nu aş merge în Cipru în iulie şi august…

            Am luat o primă cazare de două nopţi într-un sat lângă Paphos, ales pe considerente ce au avut în vedere apropierea de aeroport şi Akamas National Forest Park, iar următoarele 5 nopţi într-un ansamblu rezidenţial din Pervolia Mazotos ridicat pe malul mării, din casă şi până pe plaja pietroasă având de parcurs vreo 150 metri.

            Pentru a ajunge la majoritatea obiectivelor înşirate în planul iniţial am închiriat o maşină de la Aercar şi mărturisesc că toate formalităţile de preluare şi predare au decurs rapid şi fără probleme, garanţia de 100 euro restituindu-mi-se în cont în momentul înmânării cheilor la finalul vacanţei.

            După 4 luni, adică săptămâna trecută, mi-a parvenit şi amenda de 25 euro pentru că am forţat pe galben într-o intersecţie şi m-am pomenit în mijlocul ei pe roşu, cu un blitz puternic declanşat pentru a mi se dovedi încălcarea regulii de circulaţie în cazul în care voi face nazuri…

            Să-i dăm bice, aşadar!

            Nu aveam cum altfel decât a porni vacanţa cu o drumeţie. Doar nu pentru plajă ne-am trămbălit până în Cipru!

            Începem cu Avakas Gorge deşi Akamas National Forest Park e cea mai aşteptată destinaţie.

Şoseaua ce ne duce spre chei se dovedeşte a fi foarte prietenoasă cu noi de vreme ce ne duce la început pe malul mării, prilej de a admira culoarea apei ce trece de la un verzui închis către un albastru azuriu şi invers destul de constant, fără a-i cunoaşte motivele. Clar că ele ţin de structura pietrelor, a algelor, poziţiei soarelui sau altele perfect explicabile cunoscătorilor din domeniu.

Primul popas la Golful Coralilor, acolo unde facem cunoştinţă cu un nisip fin şi cald, o delectare după ce lunile anterioare încălţămintea de bază era reprezentată de ghete sau cizme. Iar a face reflexoterapie pe o plajă aproape pustie se dovedeşte o încântare pentru trup şi simţuri.

Urmează ceva mai încolo ţopăitul şi puţină echilibristică pe stânci albe ca spuma laptelui, înalţate deasupra unor hăuri în care smaraldul apei te atrage ca un magnet. De-ar fi să sari, nu ştiu cât din scheletul tău ar rămâne întreg sub pielea care, cu siguranţă, s-ar zdreli serios.

O grămadă de peşteri observi sub aceste maluri înalte, goluri săpate de-a lungul sutelor de ani probabil de apa furioasă, ce dau senzaţia unor creneluri măiastru lucrate, de la Peya şi până la locaţia în care a eşuat în septembrie 2011 nava Edro III, un colos de ce transporta ghips-carton împotmolit în apele joase.   

Cale de câteva sute de metri mai încolo – străbătută pe o cărare ce te duce prin flori galbene – dai de cocheta Agios Georgios Pegeias, o bisericuţă albă precum spuma laptelui cu un albastru curat dat pe uşă şi marginea ferestrelor.

De aici începe traseul către Avakas Gorge, unul de 4 kilometri, cu nivel mediu spre ridicat dincolo de jumătate, punct de la care am continuat singur, Adriana hotărându-se să mă aştepte undeva la umbră.

Explorând de unul singur, am în faţă câteva opere de o frumuseţe superbă săpate de natură în pereţii stâncoşi iar la întoarcere, soţia nu rămâne imună la detaliile ce i le ofer şi îşi doreşte să vadă şi ea imensele pietroaie suspendate deasupra cursului de apă ce pe alocuri abia se târâie şi umezeşte solul.  

În Akamas Park ne preumblăm în ziua următoare, potecile fiind marcate destul de bine. Ai la îndemână mai multe trasee, cel mai cunoscut şi frecventat dovedindu-se Adonis Trail, un traseu circular de nivel mediu, lungime 7,5 km şi timp estimat de parcurs 3 ore, cu plecare de la Baths of Afroditi.  

Plecarea este din acelaşi loc cu Afrodita Trail. Adonis a fost cel mai faimos iubit al Afroditei iar traseul parcurge mai multe locuri în care cei doi îndrăgostiţi s-au întâlnit, potrivit legendelor.

Nu voi insista pe ce înseamnă şi detalii despre Baths of Afroditi întrucât sunt articole pe site care vin să completeze cunoaşterea, ci voi menţiona doar că poate vă interesează să vizitaţi Akamas Botanical Garden, grădina de care dai imediat cum ieşi din parcare şi amenajată cu menirea de a prezenta flora indigenă, cu peste 500 soiuri de plante, unele deosebit de rare şi adaptate doar acestui areal.

Poteca până la băile zeiţei se prezintă foarte bine amenajată iar acolo, pe o stâncă deasupra apei asistăm la o giugiuleală columbofilă, în care un înfocat exemplar masculin încearcă să îşi reverse întregul farmec spre o porumbiţă suplă ce pare a face pe mironosiţa la început. Deh, parcă nu doar în lumea păsărească întâlneşti asemenea metehne…

Noi alegem să luăm la pas Afrodita Trail - doar ne aflăm pe insula ei, nu a lui Adonis! – unul circular, de aproximativ 5 kilometri, cu un început stâncos şi întins pe o pantă serios ascendentă pe alocuri.

Conform legendei locale, acesta este traseul pe care zeiţa cipriotă Paphia Afodita îl urma spre turnul ei după ce făcea baie – nu am avut de unde afla dacă cea zilnică, săptămânală sau lunară!  

Depăşim turnul şi stejarul imens – încă verde! - sub care se odihnea preafrumoasa făptură la capătul drumului şi urcăm până la Moutti tis Sotiras, cea mai înaltă cotă a zonei cu o privelişte completă de jur împrejur, de unde începe coborârea spre băi.

De-a lungul potecii găseşti fire de apă din care îţi poţi reface proviziile afectate de soarele ce te însoţeşte mare parte din traseu, ai o vedere magnifică asupra golfului Chryso-chou, a pădurii Paphos şi a insuliţelor stâncoase Chamili şi Agios Georgios, parcă scuturate dintr-un sac în mare.  

După fiecare curbă a potecii privirea o ia la sănătoasa pe lângă tărmul zimţat în faţa căruia marea te desfată cu nuanţele ireal de frumoase ale unui albastru magnific.

Stai şi cugeţi adânc: dacă nici aici, unde se scălda mirifica zeiţă nu dai de un frumos fără pată, atunci unde?

Pentru cei care cred că Cipru are doar plaje splendide, ţin să anunţ că şi potecile pot rivaliza cu cele din ţinuturi mult mai cunoscute pentru mişcarea în aer liber şi voi reveni în articolul următor cu un alt urcuş, de asemenea meritat a fi parcurs.

Stânci în care firave plante prind viaţă şi se agaţă cu speranţa de a trăi până soarele dogorâtor le va extenua şi ucide definitiv, bănci în punctele de belvedere pentru a te odihni şi admira întinderea mării, cărări îngrijite şi amenajate pentru a-ţi doza oarecum efortul ascensiunii şi umbra binecuvântată a unor copaci ce vor să îndulcească plimbarea reprezintă ingredientele unui tur circular care e de făcut de către fanii concediilor active.

Pentru cei pasionaţi de tururi safari există posibilitatea de a se urca în maşini de teren care să-i poarte către Blue Lagoon sau Fontana Amoroza, alte două obiective bine evaluate din Akamas Natural Park, situate undeva mai departe decât puteau cuprinde privirile din cel mai înalt punct al cocoţării noastre de astăzi. Acolo de unde vedeam doar maşinile şi norii de praf ce se iscau în urma trecerii lor, cu plecări la intervale de 1 oră şi 20 minute.

Mi-ar fi plăcut să am o bicicletă pentru a parcurge cei 6 kilometri ce despărţeau parcarea în care lăsasem maşina de Fântâna Iubirii, o plajă de aproximativ 400 de metri lungime și îngustă de alţi 5, formată din pietrișuri maronii, care se crede că sunt fragmente de oale de argilă sparte amestecate cu pietre naturale.  

Către Blue Lagoon aveai şi varianta vaporaşului cu plecare din portul Latchi, acolo unde se odihneau iahturi – pe unul dintre ele se sărbătorea o zi de naştere - dar şi nave militare.

În parcarea din imediata apropiere aveam să observ cea mai mare concentraţie de autoturisme Porsche din câte mi-au fost date să văd. Nu ştiu dacă proprietarii erau chefuitorii de pe iaht sau doar alţi îndrăgostiţi de această marcă, însă un loc în care să fie, efectiv, înghesuite atâtea asemenea maşini poate doar la Zuffenhausen să zăreşti, când le scoate pe poarta fabricii…

Încheiem primele două zile ale vacanţei pe terasa apartamentului, privind la un apus cum în martie nu vezi la noi, bucuroşi că zăpuşeala a fost cât de cât atenuată şi mulţumiţi de plimbările prin locuri care nu ne-au înşelat aşteptările şi ne-au arătat o altă faţă a Ciprului, oarecum diferită de majoritatea ofertelor agenţiilor de turism.

De mâine ne mutăm cartierul general mai spre centrul insulei şi urmează alte zile de explorare.          

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub

---

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 184 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI