O săptămână prin Malta – Partea I-a

TIPĂREȘTE

Ziua întâia

Ziua întâia, practic, nu a existat☹ Au unele companii aviatice un talent teribil să strice începutul unei excursii. Asta a fost și cazul nostru. La înscriere era ceva mai acceptabil: decolare la 17:30, aterizare la 18:55. Nu grozav, dar prindeam măcar cina. Dar. Pe parcurs, decolarea a fost mutată la 19:35 și aterizarea la 21:00. Și, . ca tacâmul să fie complet, decolarea a întârziat 40 de minute. În aceste condiții, deși bagajele au ajuns la bandă înaintea noastră, am sosit la hotel pe la ora 23:00. Cu formalitățile de check-in și acomodarea cu camera, prima zi a trecut.

Măcar să fi recuperat ceva în ultima zi. Dar, cu un check-out la ora 11:00 și plecarea spre aeroport înainte de ora 13:00 (decolarea la ora 15; 55) nu îți rămâne timp decât de o piña-colada și o bere la Tratoria Riccardo (barul piscinei).

Ziua a doua

Ziua nu începe deloc bine: plouă abundent și bate vântul foarte tare. Dar, este un bun prilej să cunoaștem hotelul. Și avem și norocul ca o doamnă foarte amabilă de la Relații Clienți este dispusă să-și părăsească biroul și să ne arate toate facilitățile de care vom beneficia. Și are ce să ne arate, de la etajul 11 la subsol, și apoi, în clădirile de peste drum. (Va urma, cât de curând, un articol detaliat al Doinei.)

Ceva mai târziu, profitând de o pauză a ploii, ieșim din hotel cale de vro 200 m spre sud, să cumpărăm apă potabilă. Apa din hotel nu poate fi băută, iar în regimul de demipensiune, nu se asigură apă potabilă☹

În jurul orei 13:30 avem impresia că ploaia s-a oprit definitiv și decidem să ne facem programul. Aveam în plan un singur obiectiv pentru ziua respectivă, acela al Malta National Aquarium. Acesta este foarte aproape de hotel, la circa 680 m nord, mergând pe strada principală. În ritmul nostru, drumul ne ia cam un sfert de oră.

Când ne apropiem de el, remarc arhitectura interesantă a clădirii/ Îmi aduce aminte de Circul Metropolitan București, sau, eventual Arena O2 din Londra. Mai târziu aveam să aflu că acoperișul vrea să reprezinte o stea de mare. Mie, personal, chiar și privită de sus, comparația nu mi se pare reușită.

Noi aveam ca obiectiv vizita la „muzeul de pești” în această zi, încă de acasă, dar - având în vedere vremea neprielnică - cred că foarte mulți turiști s-au orientat către un spațiu acoperit. Ca urmare, începând de la casă, este mare aglomerație.

La casă găsim și tarifele:

● Adulți:              16.90 euro

● Seniori (60+):       13.90 euro

● Copii (4-12):         10.90 euro

● Copii sub 4 ani au acces gratuit.

Tot aici aveam să aflu că acvariul este deschis zilnic, de luni până duminică, între orele 10:00 și 20:00. Ultimul acces este la ora 19:30.

Pentru a începe vizita, trebuie să coborâm la subsol. Prima impresie este acea a unei peșteri fără formațiuni carstice, Documentarea de acasă îmi spunea că vom întâlni 51 de bazine, care adăpostesc peste 250 de specii, atât de apă sărată, cât și de apă dulce. Primul bazin este unul deschis, cu un perete transparent spre vizitatori. Suntem solicitați să nu intrăm în contact cu apa și să nu hrănim peștii. Pe parcurs vedem că sunt mai mute bazine deschise. Deasupra unuia dintre ele plutește un pescăruș ce pare pregătit să atace. Restul, cu două excepții, sunt în spatele unor „ferestre” din pereții „peșterii” . Un bazin are, de regulă, mai multe ferestre. Fiecare bazin este însoțit de un mic panou ce prezintă locuitorii respectivului „apartament” . Funcție de numărul de specii repartizate respectivului bazin, pe panou sunt de la 4 la 8 imagini și numele peștelui, în lb. engleză. Sunt și câteva panouri cu imaginea unei singure specii, caz în care este și o scurtă prezentare s acesteia.

Încă din documentarea de acasă știam că acvariul este împărțit în 6 zone:

● Zona 1: Litoralul vestic

● Zona 2: Portul Valletta

 ● Zona 3: Oceanele tropicale 

● Zona 4: Epoca romană 

● Zona 5: Gozo și Comino

● Zona reptilelor și amfibienilor (oare de ce aceasta nu este numerotată?)

Înțelesesem că fiecare zonă este caracterizată de prezența unor pești specifici acesteia. Dar, cunoștințele mele de ihtiologie și – posibil - și problemele pe care le am cu vederea, cu două excepții, m-au împiedicat să identific zonele respective. De altfel, nici micile panouri ce însoțesc bazinele nu identifică zonele. Excepțiile sunt zona portului Valletta, însoțită de o imensă fotografie panoramică a Fortului St Elmo văzut de pe mare și, bineînțeles, zona reptilelor.

Aceasta este cea mai nouă zonă, fiind deschisă publicului în noiembrie 2015.

Zona este într-o cameră separată, adiacentă „peșterii” . Pentru acces în ea trebuie să stăm la coadă, dar, odată intrat, șunt puțin dezamăgit. Aici, „ferestrele” sunt mult mai mici și așezate pe două rânduri Pentru rândul de jos trebuie să te apleci. În plus, majoritatea „lighioanelor” stau ascunse sau se camuflează bine. În final nu prea văd rostul unei asemenea zone într-un acvariu.

Spuneam că două bazine sunt diferite. Unul din ele este cilindric, bineînțeles, cu peretele transparent, construit în jurul unui stâlp de piatră. Este populat cu pești frumos colorați. Presupun că am intrat în „Zona oceanelor tropicale” . 

Al doilea îmi pare foarte mare și este „străpuns” de un tunel pentru vizitatori, tot transparent. E o senzație destul de ciudată să fii înconjurat din trei părți de apă, inclusiv deasupra capului. Iar prin asta să zburde zeci de pești, inclusiv un rechin măricel, ce pare foarte agitat.

Îmi mai atrage atenția un bazin în care peștii se pot învârti în jurul unei statui ce pare a-l reprezenta pe Isus. La acest bazin mai iese în evidență și o stea de mare contorsionată, lipită de geam. Statuia lui Isus, după părerea mea, destul de bine realizată din punct de vedere artistic, pare ușor deteriorată, probabil datorită timpului petrecut sub apă.

Un alt bazin interesant, unul deschis de data aceasta, are ca principal exponat un grup de anemone. Intrigat de denumire, pe care o vedeam mai curând legată de horticultură, studiez mai atent plăcuța explicativă. Aceasta mă lămurește:

Despre pești, ce să zic :-?? sunt mulți, foarte mulți, de toate speciile și toate mărimile. Atât de mulți încât, la sfârșitul vizitei, care n-a durat decât o oră și jumătate, uitasem ce am văzut la început. Noroc cu fotografiile. Drept este că majoritatea erau ființe necunoscute pentru mine.

Totuși, câteva specimene nu au constituit un secret. Chiar într-unul din primele bazine am identificat o pisică de mare, chiar dacă este complet albă. Iar aceasta, cum m-a văzut, a venit direct la mine. Nu m-am lămurit dacă să mă salute, sau să-mi pozeze. :) Ceva mai încolo ne întâlnim cu o familie de căluți de mare. Sunt micuți, drăguți, dar stau în colțul lor, nu au chef să socializeze. :(Deși era ascuns după niște pietre, mustățile mari l-au dat de gol. Era un somn, dar cam mititel, iar în final a fost rechinul, pe care l-am pomenit mai sus.

Vreo două exemplare le-am identificat cu ajutorul micilor panouri indicatoare. Între acestea au fost temuții pirahna, care aici nu erau de loc agresivi, precum și anemonele. Restul rămân doar în simple fotografii de album.

Trebuie să mai menționez și câteva bazine, pe cel cilindric l-am pomenit deja, cu pești exotici, de forme ciudate, sau frumos colorați. :)) Le-am încadrat în „Zona oceanelor tropicale” . Dacă nu mă înșală memoria, câteva exemplare, identice sau similare, am mai văzut în excursia cu „semi-submarinul” la reciful din Hurghada. Cel mai mult mi-a plăcut peștele de un albastru intens din fotografia P32/

Spre finalul vizitei am avut parte și de un fel de spectacol teatral. Suntem invitați la o „plimbare cu submarinul” . Stăm din nou la coadă. Se intră în serii de 17 persoane. Persoanele ce suferă de epilepsie, hipertensiune și încă câteva boli cronice sunt sfătuțte să renunțe. Ne vine și nouă rândul. Intrăm într-o cabină paralelipipedică, unde fiecare are un loc însemnat pe podea. Stăm în picioare. „Submarinul” este, de fapt, un batiscaf care, după ce se închid ușile, începe simularea unei coborâri pe verticală în adâncuri. Suntem ca la un cinematograf unde fiecare din „hublourile” din pereții sau plafonul cabinei este un ecran ce prezintă vietățile mării. Pe măsură ce crește adâncimea luminozitatea scade iar fauna se schimbă. Până la un moment dat, când experiența devine un cinema 4D. Cabina începe să se zgâlțâie din ce în ce mai tare, pornește o alarmă sonoră și luminoasă, iar hublourile încep să crape. Și... în momentul în care zicem că batiscaful face implozie, ... se deschid ușile☹

După încă câteva „ferestre” cu pești interesanți, vizita, care a avut un traseu relativ circular, în sens invers acelor de ceasornic, se încheie. Revenim la parter, fie pe scări, fie cu liftul... dar, la ieșirea din clădire descoperim că afară plouă și bate un vânt puternic. Deși aveam umbrelele la noi, drumul înapoi la hotel nu a fost tocmai plăcut.

După masa de seară, încheiem ziua la Barul Streetside, la o bere și o piña-colada.

Mă opresc deocamdată aici, pentru că ziua care urmează este mai lungă și mai aglomerată😊

---

VIZUALIZĂRI: 194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI