GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Trei săptămâni în Nepal – călătoria care m-a schimbat
TIPĂREȘTETrei săptămâni în Nepal. Un cadou pe care mi l-am făcut singură, cu ocazia unei vârste – să-i spunem – rotunde. Un vis mai vechi care cerea, în sfârșit, să fie împlinit: să văd o parte din cei mai înalți munți ai lumii.
Pregătirile au început cu luni înainte – bilete, asigurări, suplimente, vitamine, haine tehnice. Dar mai presus de toate, cu antrenamente. Ore lungi de înot, cycling, alergare, forță, și drumeții, cât mai multe. Pentru că știam: în Himalaya nu te duci nepregătit.
Când, în sfârșit, am pășit în aeroportul Otopeni, cu un duffel bag de 28 kg și un rucsac în spate, am simțit că aventura începe cu adevărat. Zborul cu Qatar Airways a fost ca o mică răsfățare înaintea furtunii: vin bun, mâncare gustoasă, confort deplin.
După 9 ore de zbor și o escală de aproape 4 ore la Doha, am aterizat, în sfârșit, în Kathmandu. Când am coborât din avion, m-a izbit căldura umedă – de parcă aerul mă îmbrățișa cu totul. A fost prima senzație și mi s-a părut că orașul mă întâmpină în felul lui.
Nici nu apuci să respiri bine, că intri într-o altă experiență: aici te controlează chiar și când cobori din avion 🤣. Am așteptat apoi mai bine de o jumătate de oră bagajul, privind valizele plimbându-se leneșe pe bandă și simțind nerăbdarea crescând.
La ieșirea din aeroport, forfota era deja alta: șoferi, ghizi și însoțitori, fiecare cu câte un carton în mână, cu nume de grupuri sau turiști, strigăte, voci, priviri curioase. O lume amestecată, care te absoarbe imediat.
Drumul spre hotel a fost surprinzător de liber. M-am întrebat dacă așa e mereu, dar am aflat repede răspunsul: nu, pur și simplu era festivalul Dashain, iar orașul respira altfel – mai liniștit.
Seara am făcut primii pași prin Thamel – cartierul turistic. Străduțe înguste și colorate, magazine peste magazine cu echipament sportiv, suveniruri, textile, luminițe și mirosuri amestecate. O lume pestriță: hinduși, turiști occidentali, voci în toate limbile. Curățenia? Nu e chiar punctul lor forte, dar nici nu aveam mari așteptări. În schimb, am simțit ceva mai important: că îmi place. Și asta contează cel mai mult. 😀
Planul expediției era clar: Kanchenjunga Base Camp. Dar muntele și vremea aveau alte planuri.
Trebuia să ajungem cu un avion mic, cu elice, la Bhadrapur, de unde să ne continuăm drumul cu mașinile de teren până la intrarea in traseu.
În Nepal a plouat zdravăn câteva zile la rând, iar în zona Illam, unde trebuia să ajungem cu mașina, au fost alunecări de teren și inundații soldate cu pierderi de vieți omenești. Cu mașina am reușit să mergem doar o parte din drum, până unde apele l-au surpat. Ce puteam face? Am luat bagajele în spate și am început să urcăm un deal noroios și alunecos 😂. Gândiți-vă că aveam în spate vreo 28 kg și în față încă vreo 7. Floare la ureche! Sus ne așteptau alte mașini, care ne-au dus până în Illam. Acolo, altă surpriză: mica localitate era cufundată în întuneric, așa că am mâncat la lumina lumânărilor.
Și, ca aventura să fie completă, a doua zi am aflat că nu mai putem continua drumul cu mașina și că trebuie să ne întoarcem pe unde am venit – adică să coborâm tot ce urcasem, cu bagajele în spate.
Ni s-a spus că vom încerca să ajungem la intrarea în traseu pe un alt drum, după ce ne întoarcem în Bhadrapur. Aproximativ opt ore de mers cu mașina, ni s-a spus. Numai că, în Nepal, timpul are altă dimensiune – una a lor.
Un drum cu mașina pe așa-zisa autostradă care leagă Bhadrapur de Kathmandu este, fără îndoială, o aventură în sine – și un mod autentic de a cunoaște adevăratul Nepal. Drumul este în construcție… de când și până când, nimeni nu pare să știe. Cert este că, în afară de maimuțe, vaci și capre, nu am văzut niciun muncitor.
Cu toate acestea, traficul este nebunesc: o forfotă continuă de mașini mici și mari, tuk-tuk-uri, scutere și pietoni care se strecoară printre ele cu o naturalețe uimitoare. Casele de pe marginea drumului par fragile, aproape lipsite de speranță. Uneori m-am întrebat dacă acolo chiar trăiesc oameni. Da, trăiesc – în condiții greu de imaginat.
A fost o experiență intensă, una dintre acelea care te fac să vezi lumea altfel. Ceva ce până acum văzusem doar în documentare, dar care, trăit cu ochii tăi, capătă o greutate aparte.
După multe ore de drum, am decis să ne întoarcem în Biratnagar – cel mai apropiat oraș cu aeroport de unde puteam pleca spre Kathmandu. Biratnagar se afla la 2 km de granița cu India. Este un loc care fierbe de energie - străzi aglomerate, oameni în haine tradiționale, temple, mirosuri, zgomot, viață. Proprietarul hotelului ne-a filmat ca pe niște vedete și a postat clipul pe site. Când va mai avea asemenea oaspeți? 😄Aeroportul? Un haos organizat. Zborurile plecau după un orar pe care doar nepalezii păreau să-l cunoască. Următoarea zi, pe la miezul nopții, am ajuns din nou în Kathmandu.
Traseul a fost schimbat. Urma ca a doua zi dimineață să plecăm în Gosaikunda-Langtang – un traseu foarte frumos și puțin mai ușor decât Kanchenjunga.
Au urmat 13 zile pe munte, în care am trecut de la păduri dese, tropicale, la zăpadă și altitudini de peste 4.600 m. Am avut rău de altitudine: m-am umflat la față, nu puteam să mănânc nimic. Am fost aproape să renunț. Dar nu sunt genul care se lasă ușor. Am continuat pas cu pas, și am reușit. Poate pentru că dorința de a ajunge sus a fost mai puternică decât frica. Mi-a trecut, și, când am urcat din nou la 4.400 m, eram complet aclimatizată.
Am urcat 9.600 de metri și am parcurs 144 km. Am atins pasul Lauribina (4.610 m) și vârful Kyangjin Ri (4.400 m). Dar dincolo de cifre, am trăit ceva ce nu se măsoară: tăcerea muntelui, aerul subțire, liniștea care te golește și te umple în același timp.
Nepalezii din sate mi-au dat o lecție de simplitate: că fericirea nu are nevoie de confort, că poți zâmbi chiar și atunci când viața e grea.
Expediția s-a încheiat în Kathmandu, unde am ajuns după cea mai intensă și nebună experiență rutieră din viața mea. Zeci de kilometri pe un drum asemănător cu unul forestier de la noi, dar care șerpuiește la peste 2.000 m deasupra unor văi adânci. Gândiți-vă că pe acest drum merg camioane și autobuze de transport în comun 😂.
Am lăsat în Kathmandu-ul în sărbătoare și l- am găsit tot așa - Ziua Câinelui, Ziua Luminilor și Noul An Nepal Sambat. Dansuri, tobe, mandale colorate, o energie vie și caldă.
Au fost trei săptămâni care mi-au rămas adânc în suflet. M-au făcut să văd altfel lumea, oamenii și, poate, chiar pe mine însămi.
Mi-au arătat cât de mică pot fi în fața muntelui și cât de puternică, în același timp.
O experiență pe care nu o regret nicio clipă.
Și pe care, dacă aș putea, aș retrăi-o oricând.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Mika in 27.10.25 16:53:05
- A fost prima sa vizită/vacanță în ASIA - ALTE LOCURI
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
@webmaster13: Mulțumesc! Eu m-am cam grăbit să scriu articolul, încă sunt acolo, pe munte, și nu m-am gandit la asta.
superbe poze, ma fascineaza ochii albastri ai lui Buddha de pe stupa din poza 24, felicitari pentru determinare!
Meriți toată considerația noastră, Mika! .
Odată în plus (dacă mai era nevoie 
, ne arăți că ești un om frumos și curajos! De unde ai atâta putere să urci/cobori cu atâtea kilograme în spate 
. Determinarea ta de a nu te da bătută să ajungi la țintă (cu toate neajunsurile pe care le-ai resimțit fizic), este de admirat, și te felicit încă odată pentru asta!
Mă bucur pentru tine că ai bifat încă un drum lung și obositor! Îți urez sănătate și putere fizică să ajungi și-n alte locuri „grele” , să ne povestești și nouă, celor cu puține șanse de-a le vedea! Mulți 
Am citit pe nerăsuflatelea, frumos, e stilul tău! Sunt norocos că pot citi așa ceva și că pot, văzându-ți pozele, să mă închipui, cumva, pe-acolo! De fapt, fotografiile tale sunt povești în sine, de-o sensibilitate aparte.
Când eram copil -ciutan-tânăr, la TVR era o emisiune “ Spectacolul lumii” a lui Ioan Grigorescu, plecat dintre noi prin 2011.
Dacă eu as avea putere-n țara asta aș OBLIGA elevii să urmărească emisiunea asta. Ar compensa toate lipsurile educate în școala românească, de scoate analfabeți cu tona! Pentru mine, ceea ce ne arăți tu este echivalent cu acea emisiune, tu și încă vreo câțiva de pe saitul ăsta .
Sincer, te admir și, fiin’că-s român, neaoș, un pic te invidiez, dar, doar așa, admirativ, nu-ți doresc moartea caprei!
Chiar îmi place, sărut mâna, cu sincer respect și admirație!
@Mika: Doamne dupa ce am citit ce ai scris pe FB, asteptam cu nerăbdare sa incepi serialul AFA. Ai debutat exceptional si abia astept urmarea. Nu ne- ai spus daca ai plecat cu o agentie sau ați constituit un grup ptca la un moment dat scrii ' noi'. Stii cat te admir pentru pasiunea ta si cum la 50 de ani reusesti performante pe care nici majoritatea tinerilor nu le ating. Este vorba de pasiune si multa ,multa munca. Felicitari din tot sufletul! Pozele le savurez maine dimineata ca sa ma bucur de ele pe odihna.
@Mika: super tare! Sincere felicitări! din toată această aventură a ta, pot remarca două lucruri mai importante sau mai bine spus mai demne de a fi subliniate. Întâi faptul că nu ai renunțat la aventură, dat fiind opreliștile de vreme ori de sănătate pe care le-ai avut, pe parcursul expediției tale, dar și faptul că după toată această nebunie din Nepal ai rămas doar cu amintirile frumoase și lucrurile pozitive! Așa și trebuie! Bravo Mika!
@doinafil: Mulțumesc mult! In afară de ziua in care a trebuit să urcăm cu toate bagajele in spate (pentru că incă nu aveam porteri), in restul zilelor bagajele grele erau duse de ei, iar eu aveam un rucsac mai ușor, cu strictul necesar. Cu puțin antrenament se poate 
—
@Yersinia Pestis: Mulțumesc! de emisiunea cu pricina imi amimntesc și eu, mă uitam cu gândul că probabil nu voi ajunge niciodată prin acele locuri. Dar uite că vremurile s-au schimbat și am ieșit și noi in lume. Mulțumesc pentru invidia constructivă 
— . Să știi insă că ce am făcut nu este așa greu, oricine poate dacă se mobilizează 
—
@Mika: dar am și eu o mică nelămurire. Nu au fost cumva cam grei rucsacii? Sincer ai avut nevoie de tot ce era acolo?
@Michi: Am plecat cu un grup format din opt români și două portugheze. Expediția a fost organizată de un ghid montan din România impreună cu o agenție de turism montan din Nepal. Am vut și un ghid nepalez, un șerpa. Mulțumesc de aprecieri.
@robert: Duffel bag-ul a fost cdus de porteri, cu excepția zilei in vcare l-am dus de la mașini pe drumul rupt. Atunci incă nu aveam porteri. O parte mică din lucruri am lăsat la hotel in Kathmandu, nu aveam nevoie de ele pe munte. Am avut haine pentru 14 zile (tricouri, ciorapi, lenjerie, haine groase), și crede-mă că am avut nevoie de ele, chiar și așa, cu multe schimburi și cu norocul de a feca un duș in aceste zile, tot era greu să deschizi geanta la sfârșit — . Am avut sac de dormit, geacă puf, gheruțe, prosoape. La asta se adaugă medicamente pentru cazuri de urgență, plasturi, cremă de soare, etc. Dar cel mai mult au cântărit suplimentele (pudră proteică pentru inainte și după tură„geluri, batoane energizante, vitamine). Am avut un panou solar pentru pus pe rucsack și două baterii externe. Aș fi avut mai multă nevoie de panou in Kanchenjunga, dar aici, in Langtang, nu l-am folosit, pentru că am avut curent electric peste tot. Dar, era in rucksac. Am fost blindată dar nu am folosit chiar tot. Data viitoare mă voi organiza mai bine. Eu am dus in rucsac zilnic apă, crema, geci, mănuși, medicamente. Se aduna ceva. Pe parcurs greutatea bagajului mare s-a mai micșorat, pe măsură ce mai consumam din suplimente.
@Mika: Îmi pare bine că desi sunt repezită din fire ţi-am văzut pozele pe îndelete, dimineaţa. Absolut superbe. În P04 şi P73, arăţi ca o femee trecută de prima tinereţe, adică de 20-30 de ani. Nu că ai arăta a fi bunicuţă dar, obişnuit. În schimb câtă bucurie, ce satisfacţie apare în P44, P46, P67 şi la 4400m în P70. Puţini oameniu îsi dedică toată viaţa unei pasiuni care-i marchează pentru totdeauna. Este un dar pe care l-ai cultivat prin muncă şi tenacitate.
@Michi: Mulțumesc! Probabil că voi mai merge ceva timp pe munte.
@Mika: Doamne Fereşte să întrerupi brusc pentru că ai să suferi ca un câine. Reduci treptat, treptat până la 85-90 de ani. Până atunci, în paralel ai grijă de picioare şi inimă pentru că e mai eficient să previi decât să tratezi.
@Mika: stiu si stii si tu foarte bine de ce te-am intrebat! Pa munte orice kil suplimentar atarna foarte greu! Stii ca eu am in plan asta de multi ani, dar de fiecare dată mă desumflă a mea soție că nu mai sunt de așa ceva! Parțial are dreptate, ca nu am antrenament! Dacă mai slăbesc vreo 10 kile adaugate la cele 10 pe care le-am dat deja jos sincer m-as incumeta pe Anapurna!
Felicitari inca o data!
@robert: La asta trebuie sa adaugi antrenament, cardio și de forță. Să știi că după o astfel de tură slăbești, așa că nu e rău să ai ceva provizii in plus — . Eu am mai dat jos câteva kg, și ar mai fi fost loc.
@Mika: O aventură care nu este pentru oricine și o determinare care te caracterizează și pentru care te-am admirat de când am început să citesc ceea ce scrii pe acest site.
Articolul asezonat bineînțeles cu pozele splendide (mai ales cele în care apar localnicii) m-au făcut să mă transpun pentru 15 minute (că l-am citit de două ori) într-o lume pe care nu o voi cunoște niciodată îndeaproape, ci doar din filme și cărți. Citind, mi s-au derulat în minte alte și alte imagini pe care le-am văzut prin documentare și în filmul” Everest” , cu șerpași care îi ajutau pe cei ce urcau pe munte abia respirând, cu tabere de aclimatizare, cu peripeții și neprevăzut. Mulțumesc pentru că ai transpus în cuvinte tot ce ai simțit, văzut și trăit în cele trei săptămâni.
Felicitări din toată inima!
@k-lator: Mulțumesc! Să știi că nu este chiar așa greu. Am intâlnit mulți turiști ceva mai in vârstă care urcau.
@Mika: Felicitări din toată inima! Respect pentru realizarea dorinței care părea irealizabilă la un moment dat!
Ești o persoană hotărâtă care ne- a demonstrat că, cu multă muncă și perseverență orice vis devine realitate.
Să știi că mi-am făcut griji pentru tine când am văzut la știri informații din Nepal despre condițiile meteo și distrugerile provocate de aceasta.
Mă bucur mult pentru tine și îți doresc să îți realizezi toate visele. Nu te opri niciodată Mika!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 Kathmandu - capitala statului Nepal, 'Orașul celor 1000 de temple' — scris în 24.01.25 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Patan - 'Orașul Artizanilor' — scris în 22.01.25 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Bhaktapur - un muzeu în aer liber — scris în 19.01.25 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 5 zile în Nepal — scris în 19.11.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2024 Himalaya văzută din aer - 'Experience Everest' — scris în 14.11.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Kathmandu – Kabul – Kandarar – Orasele K — scris în 05.05.18 de Soso42 din BUZAU - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Primul contact cu Nepalul, plimbare prin Piata Thamel — scris în 19.03.18 de adri-nico din BUZăU - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată