Serenissima Repubblica di Venezia

TIPĂREȘTE

Fascinant oraș! Unic în lume prin construcția sa și nu numai. Veneția oferă forfota specifică unui oraș turistic, oferă străzi aproape goale și piețe în care poți servi cina în absolută liniște și într-un cadru romantic. Veneția surprinde atât din punct de vedere natural cât și artistic. O plimbare pe Canal Grande și o vizită măcar într-unul dintre palatele venețiene te poate întoarce înapoi în timp, în vremea în care Veneția era într-adevăr Serenissima.

Orașul a fost construit pe 116 insule despărțite de canale mai înguste sau mai late și unite între ele de peste 400 de poduri. Din 25 martie anul 421 până astăzi Veneția s-a născut, a crescut, și-a atins apogeul, a decăzut și a reușit să învingă timpul pentru a se ridică din nou și a ne uimi în continuare. Și pentru a demonta toate teoriile care spuneau că Veneția se va scufunda.

Primii locuitori ai terenului mlăștinos au demonstrat încă odată că atunci când oamenii lucrează împreună cu natura succesul este garantat. Pe insulele despărțite de peste o sută de canale a fost construit un singur oraș cu case, palate și biserici. Astfel că, în jurul anului 1300, Veneția deja își fascina vizitatorii și continuă să o facă și astăzi.

Vizităm astăzi multe orașe sau insule care s-au aflat sub influență venețiană și suntem uluiți de farmecul lor. Imaginați-vă cum toate acestea sunt puse laolaltă – cam asta este Veneția!

Informații despre istoria orașului se pot găsi pe google. Ca și detalii despre construcția lui, despre tehnica folosită pentru a ridica un oraș grandios, uluitor și fascinant pe apă. Ceea ce nu găsești nici pe google și nici în altă parte este atmosfera orașului și sentimental pe care îl ai când te afli în mijlocul Veneției. Fie pe canale, fie pe străduțe, fie în campi.

În Veneția canalele sunt doar cele din afară orașului sau cele mari din interior: Canal Grade (lung de 3800 m, lat între 30 și 70 m și adânc de până la 5,20 m), Canale della Giudecca (lung de 1680 m, lățime medie 300 m), Canale di Canareggio şi alte câteva. Toate celelalte poartă numele de rii (pluralul de la rio -râu). Aproape fiecare canal are câte o stradă pietonală pe una din laturile lor numită fundamenta. Străduțele înguste de numai 2-3 m se numesc calii -străduțe/ulițe- (calle la singular), iar alte străzi mai largi și mai noi se numesc via. Veneția este împărțită în șase cartiere istorice, numite sestieri: San Marco, Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, Cannaregio și Castello. Pieţele veneţiene se numesc campi (sau, când sunt mai mici, campielli); una singură în Veneţia poartă numele de piaţă: Piazza San Marco – inima orașului sau poate locul de unde poate începe călătoria oricui!

Am revenit în Veneția după 14 ani. Îmi spusesem atunci că voi reveni mai repede, așa cum mi-am spus și acum. Însă timpul m-a purtat pe alte drumuri, prin alte locuri. Însă niciodată nu am uitat că mi-am promis să revin în Veneția.

Ceea ce m-a ținut în loc în ultimii ani a fost orarul de zbor. Plecarea din Veneția era la ora 6 dimineața. Ceea ce a însemnat acum 14 ani că la ora 2 noaptea să traversez tot intortocheatul oraș, cu trollerul după mine, de la San Marco până la Piazzale Roma - experiență pe care nu mai vroiam să o repet. Însă anul acesta am găsit o plecare matinală din Bucureșți cu Wizz Air și o întoarcere la o oră de amiază cu Ryanair.

Odată ieșiți din Aeroportul Treviso am și văzut autobuzul ATVO care știam că ne va duce până în Piazzale Roma – Veneția. Prețul unui bilet este de 14 euro/sens sau 24 euro dus-întors. Biletele se pot cumpăra atât de la biroul din interiorul aeroportului cât și de la micuțul birou improvizat în fața terminalului.

Durata transferului este de circa 50 de minute (cam 40 km) și autobuzul oprește și în Mestre pentru cei care au ales să se cazeze acolo.

Din experiențe personale nu aș recomanda cazarea în Mestre. Este ca și cum pleci în croazieră dar îți iei cabină interioară. Veneția însemnă mai mult decât plimbări pe fugă și bifat de obiective. Și serile în Veneția aduc un enorm plus experienței. Veneția este doar despre Veneția. Pentru că dacă orașul nu era unic nu devenea unul dintre cele mai faimoase și romantice orașe din lume. Așa că nu lăsa nimic să îți rupă din plăcerea de a simți acest oraș incredibil.

Imediat ce am coborât în Piazzale Roma ne-am îndreptat către stația de vaporetto – sigurul mijloc de transport din oraș. Dar până acolo am oprit să ne luăm un abonament pentru vaporetto deoarece prețul unei călătorii care este valabilă 75 de minute este de 9.5 euro. Pentru cineva care are de gând să “rupă” orașul și să ajungă în mai toate insulele din jur este foarte rentabil un abonament. Așa că, în funcție de perioada ce urmează să o petreci în oraș, ia-ți unul!

Variante de abonamente: 24h-25€ / 48h-35€ / 72h-45€ / 7 zile-65€

Abonamentul trebuie validat atât prima dată (pentru a își începe perioada de valabilitate) cât și apoi, de fiecare dată când intri în stații.

Este foarte simplu de ajuns acolo unde dorești atâta timp cât ești atent și citești tabelele informative din stații. Mare atenție pe Canal Grande, acolo unde stațiile sunt pentru ambele direcții. Deci va trebui să urmăriți sensul de mers și să va urcați în cel care merge în sensul dorit. Însă după 2-3 drumuri totul va deveni simplu și ușor de înțeles.

Odată cazați urmează să îți faci planul de “atac” . Chiar dacă inițial pare că nu vei avea timp să vezi tot ce ți-ai propus, te sfătuiesc să încerci să descoperi orașul fără o harta în mâna. Este atât de intortochiat încât riști să nu vezi nimic în afară hărții. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ai un plan!

Eu nu sunt adeptul cumpărării biletelor pentru obiective turistice cu “cinci” luni înainte de vizită. Și de data asta am plecat fără să am nimic rezervat (și sper să mă țină acest obicei!) și bine am făcut! Pentru că în a treia (din cele patru) zile petrecute în Veneția se anunța vreme închisă și chiar ploioasă. Așa că am folosit această zi pentru a vizita interioare și ne-am bucurat de celelalte zile foarte însorite pentru vizite exterioare. Iar în ceea ce privește Veneția rezervarea în avans a restaurantelor ar fi chiar un lucru cât se poate de caraghios. Asta nu înseamnă că puștimea nu stătea de pe la ora 18 până după 23 înșirată la vreo 2 restaurante din apropierea cazării mele (1000 Gourmet Venezia și La Piazza) visând că vor mânca cea mai bună pizza sau paste din oraș (doar asta am văzut pe mesele lor). Există atâtea restaurante în oraș încât este imposibil să rămâi nemâncat. Iar calitatea niciodată nu se va reflecta în notele de pe google date de copii și adolescenți în cea mai mare parte!

Veneția are, așa cum am mai spus, șase cartiere: Cannaregio, San Marco, San Polo, Castello, Dorsoduro și Santa Croce. Și mai există insulele San Michele, Murano, Burano, Torcello, Lido di Veneția, Giudecca sau San Giorgio Maggiore. Despre majoritatea locurilor sper să vă povestesc în detaliu separat pentru a nu face această postare interminabilă. Însă vreau să vă dau doar câteva repere de “bifat” pentru fiecare cartier.

Cannaregio (în nord) este poartă feroviară de intrare în oraș, aici aflându-se Gara Santa Lucia. Poate zona cea mai vizitată este insula pe care, în 1516, a fost întemeiat ghetoul evreiesc cu magazinele, băncile și sinagogile lui.

Însă nu trebuie trecute cu vederea obiective că Palatul Ca’ Vendramin (care adăpostește Muzeul Wagner), Galeria Giorgio Franchetti la Ca’ d’Oro, Biserica Santa Maria dei Miracoli sau Biserica Santa Maria dell’Orto.

Insula San Michele aparţine și ea din punct de vedere administrativ de Cannaregio.

San Marco este locul cel mai aglomerat al Veneției. Și poate pe bună dreptate aici aflându-se cele mai căutate obiective: Bazilica și Piață San Marco, Turnul cu Ceas, Campanila și Palatul Dogilor. De fapt aici a fost dintotdeauna centrul politic și religios al orașului.

În Piață San Marco se află și Muzeul Correr și Biblioteca Națională Mariana pe care le puteți vizită dacă doriți să vizități Palatul Dogilor. Biletul pentru palat este un bilet combinat în care intră fie că vrei, fie că nu vrei și celelalte două obiective. Pe lângă celebra Bazilica San Marco ți-aș recomanda să nu ratezi Bazilica San Giorgio Maggiore de pe insula cu același nume care, din punct de vedere adninistrativ, face parte din cartierul San Marco.

Și chiar dacă nu te-ai gândi că Veneția are și parcuri, Giardinetti Reali (Grădina Regală) o să îți dovedească că te înșeli.

Multe persoane care cred că au văzut Veneția au ajuns pentru o jumătate de zi în piața San Marco. Dar, oricât de ofertant este cartierul, datorită aglomerației, nu vei găsi aici mai nimic din spiritul orașului. Decât dimineața devreme sau seara când, ca printr-o magie, sutele de oameni dispar în aurocare, pe vasele de croazieră sau în Mestre. Și atunci, abia atunci, San Marco redevine locul pentru care este celebru.

San Polo este cel mai mic și printre cele mai vechi cartiere și este considerat cartierul bancar al Veneției. Aici se află celebrul Pod Rialto și piața cu același nume. Aici se află cele mai frumoase palate de le Canale Grande, aici se află Biserica San Giacomo di Rialto, San Cassiano și Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari. Dar și Campo San Polo, cel mai mare din oraș, care include Biserica dedicată Sfântului Apostol Paul de la care și-a luat numele cartierul.

Carlo Goldoni s-a născut în acest cartier, iar Ca’ Centanni, palatal în care s-a născut, este transformat în muzeu și deschis publicului.

Te poți lasă pierdut pe străduțele cartierului și poți găsi Podul Sânilor numit așa deoarece de la ferestrele bordelurilor de aici prostituatele își etalau sânii pentru a atrage clienți, cartierul fiind cunoscut în vremea Republicii Venețiene ca un cartier “roșu” foarte bine reglementat de către autorități.

Castello (în est) este cel mai mare cartier al Veneției. Un bun punct de plecare pentru o plimbare pentru a descoperi Castello este cu siguranță Arsenale – care a fost timp de secole cea mai mare fabrică de nave din lume și Muzeul Naval de acolo. Grădinile Napolitane - Giardini Pubblici amenajate la ordinal lui Napoleon – care reprezintă plămânul verde al orașului se află aici.

Biserici care trebuie neapărat vizitate sunt: impresionantă Biserica dei Santi Giovanni e Paolo, Biserica San Zaccaria, Biserica San Giorgio dei Greci, Biserica Santa Maria della Pieta sau Biserica Santa Maria Formosa.

Dorsoduro  (în sud) este cartierul universitar cunoscut mai mult pentru atmosfera artistică sim mai liniștită pe timp de zi. Aici se află Academia din Veneția, Universitate Ca’ Foscari și cartierul este deci unul al studenților cu restaurante fără “fițe” , magazine vintage și baruri care seara sunt pline de tineri. Ponte dell’Accademia oferă locul ideal pentru a face fotografii cu Canale Grande. Gallerie dell’Accademia, Ca’ Rezzonico sau Muzeul Peggy Guggenheim sunt de neratat în această zonă. Insulele Giudecca și Sacca Fisolo aparţin şi ele de Dorsoduro, iar Biserica Santa Maria della Salute deschide drumul pe Canal Grande și este una dintre cele mai fotografiate atracții din oraș. De fapt întreg triunghiul dintre Canal Grande si Canal Giudecca cu Bazilica santa Maria della Salute, Seminarul Partiarhal și Dogana da Mar este o zona de interes turistic.

De neratat sunt și bisericile San Sebastiano sau San Pantalon cu a sa boltă pe care se află cea mai mare pictură din lume (443mp).

Santa Croce (în vest) este considerat cartierul cu atmosfera cea mai autentică. Numele cartierului vine de la o veche biserică demolată în anul 1810 pentru a face loc Grădinilor Papadopoli. Este singurul cartier în care, la periferie, ajung mașini aici aflându-se Piazzale Roma – locul în care ajung autocare și în care se află parcarea pentu toate autoturismele ajunse în Veneția. Chiar dacă această parte a cartierului este una modernizată sim mai puțin atractivă din punct de vedere turistic, Santa Croce oferă și o parte turistică unde găsim cele mai frumoase palate de pe Canal Grande ca Palatul Ca’Pesaro (care găzduieşte Galeria de Artă Modernă si Muzeul de Artă Orientală), Palatul Mocenigo (care găzduiește Muzeul Textilelor, Costumelor și Parfumurilor), Palatul Fondaco dei Turchi (care găzduieşte Muzeul de Istorie a Naturii) sau bisericile San Giacomo dell’Orio, San Zan Degola și San Simeone Piccolo cu cupola sa verde. Un obiectiv turistic important sunt și grădinile Palatului Soranzo Cappello deschise publicului uneori.

Și pentru că orașul după amiaza devine aglomerat poate este bine ca în acest timp să te refugiezi pe una din insulele turistice din jurul Veneției : San Michele, Murano, Burano, Torcello, Lido di Veneția, Torcello, Giudecca sau San Giorgio Maggiore.

Insula San Michele este practic un cimitir. Însă unul atât de frumos încât nu am putut să nu fac încă o plimbare prin acesta. Drumul până aici cu vaporetto durează 10 minute, iar vizita poate dura peste o oră pentru că, în afara cimitirului, pe insula se află și Mănăstirea San Michele cu Capela Emiliana. Printre personalitățile inmormântate aici se află compozitorului rus Igor Stravinsky, poetul american Ezra Pound sau cel mai mare impresar al secolului XX - Serghei Diaghilev.

Insula Murano sau un muzeu al sticlei și decorațiunilor din sticlă. Cine oare nu a auzit de sticla de Murano? Chiar dacă este poate ce mai cunoscută insula din lagună eu nu pot însă spune că este și cea mai frumoasă. Însă vitrinele magazinelor multicolore sunt încântătoare. Și poate o vizită în Murano nu este completă fără o demonstrație a meșterilor sticlari la care poți lua parte într-unul din atelierele fabricilor.

Insula Burano este insula pe care o aleg dacă nu am mult timp la dispoziție și trebuie să aleg doar una din întreaga lagună. Este un loc atât de colorat și încântător încât o singură vizită nu mi-a fost de ajuns. Dacă Murano este un muzeu al sticlei, Burano este unul al dantelei. Și al culorilor. Casele colorate dau mare bătaie de cap pasionaților de fotografie care vor găsi la fiecare pas un unghi bun pentru fotografia perfectă. Turnul care pare că o să cadă dintr-o clipă în alta este iarăși o altă atracție… încă!

Lido di Veneția sau, așa cum s-ar traduce, plaja Veneției m-a surprins în modul cel mai plăcut. Nu vizitasem această insula în cealaltă vacanță și, ca să fiu sincer, nici nu știam despre ea până acum. Insula lată de 1 km oferă pe întreaga sa lungime de 11 km o plajă cu nisip la Marea Adriatică. Marea majoritate a plajelor sunt private însă există și zone publice pe care am ajuns și eu. Insula, cu siguranță aglomerată și ea în timpul sezonului estival, este de cele mai multe ori o oază de liniște și relaxare pentru turiștii care fug de aglomerata Venetie.

Torcello este o altă oază de liniște din laguna venețiană. Mult mai puțin aglomerată decât celelalte insule, pe Torcello am găsit câteva pensiuni în care tare mi-ar place să îmi petrec un timp așa cum a făcut cândva Ernest Hemingway. Absolut toți turiștii care coboară în Torcello se îndreaptă către singurul obiectiv turistic de pe insula - Santa Maria Assunta – poate cea mai veche construcție păstrată din întreaga lagună. Și pentru o panoramă asupra lagunei nu ezita să urci în turnul bisericii.

Am fost prin toate aceste locuri, m-am bucurat de o vreme excepțională, am baut cel mai bun aperol, am mancat cele mai bune paste cu cerneală de sepia și am avut cea mai bună companie! Abia aștept să vă povestesc pe îndelete despre fiecare loc în parte și să vă arăt pozele!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI