N-a trecut multă vreme de când vă povesteam ce sejur fain am petrecut cu nepoțeii noștri, în inima Moldovei, la pensiunea Almaș, la început de noiembrie. În cele cinci zile ne-am plimbat prin Piatra Neamț și Târgu Neamț, am vizitat Parcul Natural Vânători Neamț și bineînțeles, mănăstirile din apropiere – Neamț, Agapia, Văratec, Horaița, Almaș. - Bunica, ce mănăstire mai vizităm astăzi? – mă întreabă Matei într-o dimineață, după ce bifasem pe primele [...] — citește

Nu departe de Horaița, pe un munte despre miază-zi se află Horaița-mică sau Horăicioara; schitul acesta e un adevărat cuib de vultur aninat în crăpătura unei stânci aeriene. El stă mai totdeauna ascuns între nori și, numai când aceștia se desfac, schitul se zărește albind dintre brădișul negru. – Sunt cuvintele prin care Calistrat Hogaș, călător pe drumuri de munte, descrie schitul Horăicioara la anul 1881. Din DN15 C, șosea ce leagă Piatra Neamț de Târgu [...] — citește

Peregrinarile noastre prin tinutul binecuvantat al Neamtului - caruia imi place sa-l numesc Athosul romanesc, ne-a adus si in doua poieni de rugaciune crestina Horaita si Horaicioara, a caror aura de divinitate o simti coplesindu-te de la intrare! Dealtfel, prietenii nostri care ne-au indrumat spre aceste locuri, erau incantati de linistea si regasirea sufleteasca pe care le-o aduceau in permanenta venirea aici! Departe de noi de a fi niste habotnici in ale religiei sau incorsetati in [...] — citește

La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, în apropierea unui sat din vastul teritoriu al fostei Uniuni Sovietice, între o bătrânică care se rătăcise şi un om al locului are loc următorul dialog: Nu ştii maică cumva, unde este biserica? Mamaie, aici nu este nici o biserică. Nu se poate maică, în fiecare sat există o biserică. Istorioara de mai sus se potriveşte de minune meleagurilor nemţene. În fiecare localitate există câte o biserică, în unele două sau [...] — citește

Eu unul sincer sa fiu sunt dezamăgit de majoritatea Mînăstirilor din Moldova. Personal nu găsesc motive să mă reculeg în ambianța mult prea comercială sau cu mult prea multă vînzoleală ce le caracterizează în prezent. Recunosc, sunt vestigii încărcate de patină istorică, sunt locații de patrimoniu, Bla-Bla, Bla-Bla, Bla-Bla... dar eu unul nu prea le găsesc calități pozitive, exceptînd faptul că au semnificații incontestabile pentru ideea națională. Mult mai aproape [...] — citește